Credința în inteligența non-umană crește într-un ritm fără precedent

Aug 03, 2019

intalniri-misterioase.jpg

Poate primul tehno-antreprenor care și-a declarat public credința în OZN-uri e Jacques Vallée, care a lucrat la ARPANET (proto-internetul), un program finanțat de armată. De fapt, el a lucrat la această nouă tehnologie în timp ce experimenta cu fenomenele telepatice, despre care unii ar zice că e știință „de doi bani”.


L-am cunoscut pe Thomas (numele a fost schimbat, pentru a proteja identitatea persoanei și a evita complicații profesionale) printr-un prieten comun. Judecând după majoritatea standardelor sociale, Thomas poate fi considerat „normal” - e un biotehnolog de succes, are o relație și un copil, îi plac plimbările lungi în weekenduri și să mănânce în oraș. În munca lui, contribuie la crearea de tehnologii care să-i ajute pe oameni să se refacă după boli precum cancerul. Dar inspirația pentru unele dintre cele mai reușite tehnologii create de Thomas - cum ar fi aparate care sunt implantate cu ajutorul laserului și codate astfel încât țesutul uman să le recunoască drept proprii, nu drept elemente străine, sau folosirea unui sistem antic de celule stem care pare să aline durerile asociate cu cancerul - nu e ceva ce acesta să împărtășească în mod deschis. De ce? Pentru că, mi-a explicat Thomas, implanturile au fost inspirate de „inteligența non-umană”. Cu alte cuvinte, n-a fost propria lui idee genială, nici a vreunui alt om. El crede că a venit dintr-o sursă supranaturală, poate extraterestră. Protocolul său de cercetare nu a fost, ca să spunem lucrurilor pe nume, transparent. N-a spus niciunuia dintre oamenii de știință pe care i-a recrutat în echipa lui de unde i-a venit ideea pentru noua tehnologie, pentru că, după spusele lui Thomas, „În primul rând, s-ar fi gândit că sunt super dubios, iar în al doilea - și poate cel mai important - rând, i-ar fi împiedicat să implementeze cu succes pașii necesari pentru crearea tehnologiei. Ar fi fost o chestie atât de îndepărtată de propriile lor sisteme de credință, încât ar fi fost imposibil pentru ei să-mi pună în aplicare viziunea. Așa că am ținut secretă partea aia.” De multă vreme încoace oamenii care cred în OZN-uri sau extratereștri sunt caracterizați, după cum i-a descris Stephen Hawking, drept „dubioși” sau marginali. În ciuda acestei asocieri, unele dintre mințile geniale ale lumii, câștigători de premii Nobel, printre care matematicianul John Nash și biochimistul Kary Mullis, au avut experiențe pe care le-au perceput a fi întâlniri de gradul III. Richard Dawkins de la Universitatea Oxford, renumit pentru susținerea teoriei evoluției formulată de Darwin, precum și pentru faptul că nu credea în Dumnezeu și religii, a sugerat, totuși, că civilizația umană poate să fi răsărit dintr-una extraterestră. Și mai frapant e faptul că niște studii realizate de psihologi susțin că credința în extratereștri crește într-un ritm fără precedent. Și eu am constatat că așa e, în mod special printre tehno-antreprenorii din ziua de azi (antreprenori care se folosesc de tehnologie pentru a inova sau a suplini o nevoie), fix cam Thomas. O credință odinioară marginală pare să fie acum pe val. O zi petrecută cu oameni de succes care cred în asta - cum am făcut eu de mai multe ori în ultimele câteva luni, ca documentare pentru cartea mea American Cosmic: OZN-uri, religie, tehnologie - dezvăluie multe despre cum credința sporită în inteligența non-umană ne influențează atât lumea reală, cât și divertismentul. Poate primul tehno-antreprenor care și-a declarat public credința în OZN-uri e Jacques Vallée, care a lucrat la ARPANET (proto-internetul), un program finanțat de armată. De fapt, el a lucrat la această nouă tehnologie în timp ce experimenta cu fenomenele telepatice, despre care unii ar zice că e știință „de doi bani”. Vallée era atât de cunoscut pentru studiile sale asupra OZN-urilor, încât Steven Spielberg l-a luat consultant de platou la filmul Întâlniri de gradul III (omul de știință francez jucat în film de François Truffaut se bazează pe Vallée). A fost unul dintre primii susținători vocali din domeniul tehnologiei pentru studierea OZN-urilor și a deschis calea unui val format din alți oameni de știință și bio-tehnologi din Silicon Valley care cred că secretul succesului lor e tehnologia extraterestră - cu alte cuvinte, artefacte găsite în locuri unde se presupune că s-ar fi prăbușit nave extraterestre sau informații care le-au parvenit prin download mintal. Expertul în gaming, omul de tehnologie și investitorul Rizwan Virk confirmă această nouă direcție în credința și practicile asociate cu OZN-urile. Într-un articol de pe site-ul Hacker Noon, acesta scrie: „Pot să spun că am vorbit personal cu cercetători de la universități de top (Stanford, MIT, Harvard), care au văzut „artefactele” la care face referire articolul, precum și altele asemănătoare, care sunt poate și mai secrete (și poate și mai funcționale).” În propria mea documentare, am cunoscut la rândul meu oameni de știință care cred în aceste artefacte; i-am și însoțit pe câțiva dintre ei într-o expediție către un loc unde s-ar fi prăbușit o navă extraterestră din New Mexico, despre care mi s-a spus că „nu e Roswell”. Dar n-aș ști să-ți spun unde anume ne aflam, întrucât am fost legat la ochi, ca să nu pot identifica poziționarea. Dacă stai să te gândești, legătura dintre tehno-antreprenorii din Silicon Valley și credința în forme extraterestre de viață sau chiar tehnologii extraterestre nu e atât de surprinzătoare, având în vedere modul în care se dezvoltă și prosperă credințele religioase și cele spirituale. Religiile, la fel ca alte fenomene sociale, răsar din mediul lor înconjurător, iar mediile digitale, din spatele ecranelor, produc forme noi de credințe religioase - de la religia Jedi (bazată pe codul Jedi din Războiul stelelor), până la o spiritualitate formată în jurul ideii că forme de viață extraterestre, avansate și non-umane, sunt implicate în comunicarea cu oamenii. Credința răspândită în OZN-uri și ET-ii este o nouă formă de religie produsă de infrastructura digitală, livrată nu doar prin cărți (cum se-ntâmplă cu cele tradiționale), ci prin filme, telefoane și computere. Cu toate astea, ce o diferențiază cu adevărat de religiile tradiționale e ceva ce majoritatea cercetătorilor se poate să fi omis: „adevărul” vieții inteligente non-umane din univers. Cercetătorii de la NASA și alții sugerează că vor descoperi viață - fie ea și microbiană - pe exoplanete, o idee puternică, pentru că se deosebește de credința care animă majoritatea religiilor tradiționale. Ele îți cer să crezi fără să ai dovezi. Odată cu apariția noii religii a OZN-urilor, dovezile sunt pur și simplu amânate. Și, cu toate astea, chiar dacă admiți posibilitatea că o să găsim viață în alte părți ale universului, actorii principali din această nouă mișcare religioasă continuă să funcționeze în umbră. Motivul pentru secretomania lui Thomas și a altora e ceva ce numesc „efectul John Mack”. Doctorul John Mack a fost un cercetător în psihiatrie, câștigător de Pulitzer, și a lucrat la Universitatea Harvard. Titlurile și reușitele sale anterioare în domeniul cercetării l-au plasat într-o categorie rară pentru majoritatea universitarilor, întrucât a atins culmea succesului academic. Dar în anii 90 a început să studieze oameni care credeau că au contact cu inteligența extraterestră. A urmat protocoalele convenționale ale disciplinei sale și, în cele din urmă, a conchis că subiecții lui sunt normali în absolut toate felurile, cu excepția credinței lor în extratereștri. A conchis că nu sunt nici în delir și nici cazuri patologice. Cartea cu concluziile sale, Răpirea: Întâlniri între oameni și extratereștri, a fost un best-seller instant, dar publicarea ei a determinat Universitatea Harvard să ancheteze intern metodele sale de cercetare; au chestionat motivul pentru care a vrut să studieze oamenii care cred astfel de lucruri. Subiectul ales de Mack pentru cercetare i-a amenințat cariera, iar publicitatea generată de carte, precum și ancheta de la Harvard îl înfățișau drept un dubios. A intrat atunci în peisaj Alan Dershowitz, avocat, profesor la Facultatea de Drept de la Harvard și vechi apărător al ideii de libertate academică. Dershowitz a fost doar unul dintre mai mulți universitari care l-au apărat public pe Mack și, deși s-a dovedit că cercetările sale au fost corecte, reputația i-a fost afectată. Ce-a urmat a determinat scăderea dramatică a cercetărilor legate de OZN-uri, întrucât universitarii n-au mai fost dispuși să-și riște reputația ca să studieze fenomenul. Studii noi sugerează că ființele umane s-ar putea să fie „noua tehnologie” care va ajunge să populeze alte planete, galaxii sau universuri. O prezentare susținută recent la Consorțiul pentru Genetică Spațială din cadrul Facultății de Medicină de la Harvard afirmă că oamenii cei mai bine pregătiți să exploreze spațiul ar fi cei ale căror creiere sunt deja racordate la forme noi de cunoaștere, care au capacitatea de a găsi realități prin metode dincolo de cele normale - un fel de al șaselea simț. Aceste creiere au fost numite „hiper” în cadrul conferinței. Profesorul care a susținut prezentarea este Garry Nolan de la Universitatea Stanford, biolog molecular specializat în genetică. Acesta a explicat că explorarea spațiului e plină de pericole: radiații, lentoarea tehnologiilor pentru rachete cu propulsie și alți factori o încetinesc, drept pentru care NASA trimite în spațiu rovere și alte tehnologii de explorare. Nolan susține că oamenii cei mai bine pregătiți pentru a lua decizii corecte într-o fracțiune de secundă ar trebui să fie aleși ca să investigheze destinații extraterestre. În mod ciudat, sau poate nimerit, ideea de hiper-intuiție ne aduce înapoi la Vallée, care descria „discernământul” drept una dintre cele mai eficiente strategii de cercetare pentru cei care studiază OZN-urile. Termenul, derivat din tradiția romano-catolică, descrie abilitatea de a percepe cursul corect al acțiunii, în absența informațiilor relevante. Cu alte cuvinte - a trage în orb și a nimeri ținta cu succes. Dacă e să mergem și mai în urmă în istorie, termenul e derivat din aisthesis, adică percepție morală, care înseamnă, de fapt, să-ți golești mintea de factori de distragere îndeajuns de mult timp încât să poți descifra adevărul unei situații. Munca lui Nolan asociază aisthesis-ul cu un element fizic care s-ar putea să fie modificat sau, după cum sugerează cercetarea lui Thomas, amplificat. În perspectiva acestor tehno-antreprenori asupra lumii, demarcările dintre corpul uman și tehnologii sunt aproape imposibil de deosebit. Deci unde ne aduc aceste atitudini de respect și admirație față de inteligența non-umană? La o formă nouă de religie și spiritualitate care întruchipează tehnologia, viitorul și potențialul unor infrastructuri aproape de neimaginat în spațiu și pe pământ. Ne mai aduce și la o formă nouă de religie care nu se bazează doar pe credință, ci pe posibilul realism al aserțiunilor sale de adevăr. După cum mi-a amintit Vallée, faptul că aserțiunile astea sunt aparent absurde nu înseamnă că nu sunt adevărate.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

de D.W. Pasulka; translated by Ioana Pelehatăi

Foto: energiaconstiintei.ro

Marin Gașpar

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Suspendisse commodo accumsan leo a ultricies. In commodo scelerisque tempus. Donec porttitor commodo molestie. Praesent imperdiet enim a magna vestibulum, at commodo ex auctor.

Articole similare selectate pentru tine