Loja Fraternitas din Arad, 1871 (Imagine din arhiva personală a doamnei Maria Roşu)

După ce în 2012, odată cu apariția volumului consacrat Lojii Licht und Wahrheit din Reșița, autorii lucrării respective: Varga Attila, Cornel Iosif Kameniczki, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria și Rudolf Cristian au inaugurat deja în anul următor, sub egida Academiei Române, un masiv corpus de izvoare istorice.

Este vorba de „Documenta Masonica Transylvanica et Banatica” în care sunt puse în valoare și arhivele istorice ale lojilor masonice din Transilvania și Banatul românesc și cel sârbesc, începând cu cea de-a două jumătate a secolului XIX și până la sfârșitul Primului Război Mondial.

Astfel, autorii acestui proiect grandios am zice că și-au propus să aducă în circuitul științific „sursele de bază, fundamentale, privind trecutul atelierelor masonice din Banat și Transilvania, publicând filă de filă, sursele interne care s-au mai păstrat în arhive în legătură cu toate lojile din cele trei mari obediențe a căror influență, dat fiind contextul istoric de atunci, a fost covârșitoare în arealele precizate: Marea Lojă Maghiară de Rit Ioanit, Marele Orient al Ungariei și Marea Lojă Simbolică Maghiară. Am considerat aceasta ca fiind foarte oportun, întrucât și istoria francmasoneriei din spațiul românesc merită să fie scoasă, finalmente, din sfera temelor „exotice”, a celor considerate, din ignoranță, a fi „neserioase pentru preocupările unui profesionist în ale istoriei” sau, mai mult, subiecte despre care „nu poți să spui nimic concret, fundamentat pe surse primare, mai mult decât fabulații și interpretări izvorâte din erudiția personală”.(1)

Fac aceasta fiindcă, istoria francmasoneriei – după părerea autorilor – merită ancorată pe fundamente puternice, astfel că toți cei care intenționează să o cunoască din aproape „să poată beneficia de principalele instrumente de lucru, respectiv de izvoarele primare fără de care nu se poate iniția nicio cercetare serioasă în care persistă încă atâtea și atâtea „pete albe”.

În ceea ce privește francmasoneria, în genere, istoriografia din România se află încă, potrivit constatărilor făcute de autorii acestui cărți, în etapa de pionierat. Abia acum au fost descoperite principalele fonduri de documente în arhive interne și particulare, precum și prețioase izvoare istorice în arhivele din străinătate, la fel și o mulțime de peceți și frontispicii care ornamentează actele de epocă. Acestea din urmă sunt cuprinse în lucrarea de față, intitulată Documenta Masonica Hungarica – Frontspicii și peceți. Este vorba de un corpus nou, pe lângă cel documentar, dedicat simbolurilor extrase din documente, în care sunt inventariate frontispiciile și pecețile tuturor lojilor din Imperiul Austro-Ungar care au intrat în contact cu atelierele din spațiul românesc. Lucrarea cuprinde 55 de frontispicii și 58 de peceți. Ce-i drept, marea parte dintre lojile de pe arealul Ungariei, Transilvaniei și Banatului nu mai funcționează astăzi, întrerupându-și activitatea în perioada dominației comuniste. Totuși, unele dintre ele și-au reluat activitatea după 1989 și acestea și-au preluat denumirile pe care le aveau înainte. Fiind în aceleași localități, s-au declarat continuatoare a spiritului masonic de altădată. Nu mai funcționează, de altfel nici lojile masonice din Ungaria, a căror activitate a fost întreruptă în 1919 de Bela Kuhn și mai apoi de Miklos Horty.

Masonii din lojile respective au activat în loji din țările vecine, iar după unirea Transilvaniei cu România, lojile de aici au format, în 1922, Marea Lojă simbolică a Transilvaniei, care s-a unit, în 1930, cu Marea Lojă Națională a României.

Cartea Documenta Masonica Hungarica cuprinde 55 de frontispicii ale unor loji, respectiv organe de conducere ale acestora sau ale unor rituri, cu date de pe documentele din perioada dintre anii 1872 și 1936, scrise în limba română sau într-o limbă de circulație, în funcție de destinatarul documentului. Ceea ce este specific este că toate frontispiciile evidențiază simboluri reprezentative ale emitentului (unei loji sau unui rit), ele reprezentând adevărate opere de artă fiind îmbogățită cu simbolurile masonice uzuale ale lojii respective. Obligatoriu, însă cuprind, date emiterii documentului și cele două unelte representative pentru masonerie, echerul și compasul.

Pecețile masonice confirmă, în schimb, autoritatea evenimentului. Ele sunt, conform Dicționarului de Francmasonerie de Daniel Ligon(2), „amprente de imagini și de caractere pe ceară sau pe metal… reprezentare emblematică și simbolică a unei colectivități sau a unei autorități masonice… Aplicarea sigilului/peceții poate fi efectuată pentru: a autentifica identitatea celui care sigilează; a afirma autoritatea posesorului său prin simbolurile care-i sunt proprii”.

Ce cuprind pecețile masonice?

De regulă, conțin informații despre denumirea lojei, Orientul de reședință, anul fondării, precum și mai multe simboluri dintre care, obligatoriu sau măcar în marea majoritate a cazurilor, echerul și compasul.

Pe unele peceți apar cele trei puncte, sub formă triunghiulară (.·.) pentru prescurtarea

cuvintelor cu specific masonic, pătratul sau dreptunghiul pentru simbolizarea cuvântului ,,lojă” și, la fel, așezarea echerului și compasului în cele trei poziții menționate la frontispicii.

Lucrarea cuprinde frontispiciile provenite de pe documentele lojilor din Banatul românesc (Orient Oravița, Kosmos-Orent Oravița, Orient Caransebeș, Orient Timișoara și din Banatul sârbesc „Thales”, Orient Becicherecul Mare, Orient Biserica Albă, Orient Panciova „Egalitas”, Orient Vârșeț), precum și ale lojilor masonice din Arad, Lipova, Oradea, Brașov, Cluj, Deva, Satu-Mare, Baia Mare, Sighetu Marmației, București, Budapesta, Bekescaba, Bratislava, Debrecin, Szeged, Londra, dar și a unor loji din Bulgaria, Anglia, Danemarca, Egipt, Franța, Luxemburg, Grecia, Austria etc.

Costa Roșu

(Libertatea 3810, 2015)

 

Note:

1 Varga Attila, Cornel Iosif Kamenieczki, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria, Rudolf Cristian, Documenta Masonica Hungarica, vol. I, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2013, p. 7.

2 Dicționar de francmasonerie, sub direcția lui Daniel Ligon, Ed. Ideea Europeană, 2008, p. 894.

http://decenei.com/wp-content/uploads/2017/07/3-loja-fraternitas-din-arad-1871.jpghttp://decenei.com/wp-content/uploads/2017/07/3-loja-fraternitas-din-arad-1871-150x150.jpgDeceneiIstoriearhivele,Banat,francmasoneria,lojile,masonice,masonii,Transilvania
După ce în 2012, odată cu apariția volumului consacrat Lojii Licht und Wahrheit din Reșița, autorii lucrării respective: Varga Attila, Cornel Iosif Kameniczki, Cristian Maidan, Vele Ana-Maria și Rudolf Cristian au inaugurat deja în anul următor, sub egida Academiei Române, un masiv corpus de izvoare istorice. Este vorba de „Documenta...