Thursday, 15 Nov 2018

Bătălia care а prăbușit Imperiul Sârb

Bătălia

Bătălia
Bătălia din Kosovo (Câmpia Mierlei – 1389) este atât de țesută în conștiința oamenilor încât nu există nici un sârb care nu știe ce sa întâmplat atunci. Această bătălie este elogiată în nenumărate cântări și povestiri. Cu toate acestea, strategic, militar și istoric, lupta de la Marička ( 1371), a fost mult mai importantă pentru desfășurarea ulterioară a istoriei sârbe.

Confruntarea de la Marička sau lupta de la Černomen a fost devastatoare pentru sârbi. Armata turcă, cu un număr relativ mic de soldați, s-a ciocnit cu trupele sârbe care erau cu mult mai puternice, sub conducerea regelui Vukašin și fratele lui, despotul Jovan Uglješa, scrie srbijadanas.
Rezultatul a fost catastrofal pentru sârbi. Deși puțini numeric, turcii au reușit să „pună la picioare“ armata sârbă ucigându-i și pe cei doi frați Mrnjavčević. Această luptă reprezintă, de fapt, începutul cuceririi otomane a teritoriului condus de împăratul sârb Dušan.
Sârbii, în mare,  în istoria lor au dus războaie de eliberare. Totuși, nu a fost cazul și cu lupta de la Marička. Despotul Uglješa, împreună cu fratele său, regele Vukašin, a decis să atace pe turci și a mers să-i întâlnească. Cu toate acestea, rezultatul nu a fost ceea ce despot a sperat – spune istoricul Dobrica Jovičić.

Bătălia
La ora actuală există puține cunoștințe despre cursul bătăliei. Pe baza surselor disponibile, se pare că turcii au atăcat peste noapte, armata sârbă fiind complet nepregătită. Aproape nimeni nu a supraviețuit masacrul care a urmat la Černomen pe Marička. După luptă, turcii au numit locul bătăliei „sirf sindigi“ – adică locul în care sârbii au fost uciși.
Černomen este în prezent situat la nordul Greciei, sub denumirea de Ormenio, dar este încă cunoscut sub numele de „locul morții sârbilor“. Exact asta a fost cu lupta de la Marička. Unele surse afirmă că armata sârbă cuprindea 60.000 de sârbi. Istoricii sârbi cred că e vorba de exagerare, probabil forțele combinate ale fraților Mrnjavčević au numărat aproximativ 20 de mii de soldați, dar este dincolo de orice îndoială că toți au fost uciși. Numai 30 de persoane au supraviețuit, din care majoritatea au fost grav răniți, spune Jovičić.

Cum de s-a ajuns la înfrângerea armatei sârbe? Pe lângă factorii de surpriză din partea armatei turcești, adesea se menționează dezbinarea nobilimii sârbe din vremea respectivă, care nu a răspuns la apelul lui Mrnjavčević ca împreună să stea în calea cuceritorilor turci. Despotul Uglješa a mers împotriva turcilor doar cu sprijinul fratelui, regele Vukašin.

Bătălia

Din multe aspecte lupta de la Marička a fost mai importantă decât lupta de la Câmpia Mierlei, chiar dacă acesta din urmă a rămas mult mai mult în mintea poporului sârb. După pierderea acestei bătălii, turcii ajunseseră brusc în Macedonia. Toate cuceririle turcești – o parte din teritoriul României, Kosovo, Muntenegru și Serbia a început, practic, după înfrângerea de la Marička.
Bătălia de la Marička a fost începutul prăbușirii imperiului medieval sârb. După moartea regelui Vukašin, acesta a fost succedat de fiul său Marko, în istoria Serbiei cunoscut sub numele de Kraljević Marko. El nu și-a apărat teritoriul și, la scurt timp, a devenit vasal turc.
După bătălie, în luna decembrie a aceluiași an, a murit și împăratul Uroš și, astfel, s-a stins dinastia Nemanjić. Țara a fost luată de domnii provinciali, iar turcilor s-a deschis drumul către Europa.
Una dintre cele mai bune și, de asemenea, cele mai vechi descrieri ale acestei bătălii a dat-o călugărul Isaia. Cuvintele sale au fost folosite mai târziu de mulți istorici pentru a arăta consecințele catastrofale ale acestei înfrângeri sârbe. Călugărul Isaia a descris catastrofa ce a cuprins orașele și regiunile vestice, unde otomanii distrugeau cu deosebită brutalitate tot ce le sta în cale, încât era binecuvântat acela care a murit mai devreme.