Regiunea Vârșețului este caracterizată de multe etnii care trăiesc împreună de sute de ani și face parte din Banatul de sud, și aici se află și cei mai mulți români din Banatul Sârbesc. În total, sunt cam 30.000 români, dar scad.

Cauzele pentru care românii sunt tot mai puțini în Banatul Sârbesc sunt mai multe. Unii au plecat. Cei de la sate s-au mutat la orașe, s-au căsătorit cu alte etnii și nu se mai declară români. Unii au plecat și în România, studenți care au mers acolo la facultate, și au rămas să trăiască în România, și natalitatea a scăzut.

Și în valea Timocului este o grupare de români mai semnificativă, însă spre deosebire de noi, cei din Banatul Sârbesc, care am avut acces la școli în limba română și la activități culturale și educative, cei de acolo nu au avut posibilitatea asta. Este o grupare mare, pe valea Timocului, dar ei se numesc mai mult vlahi. Acolo avem puțini credincioși evanghelici, dar sperăm că, în colaborare cu frații din România, se va desfășura o lucrare evanghelistică acolo.

Ca biserici baptiste, suntem organizați pe comunități etnice, pe diferitele etnii. În afară de Uniunea Baptistă din Serbia, în care sunt credincioșii de limba sârbă, noi cei minoritari avem comunitățile noastre etnice. Credincioșii baptiști sunt mai numeroși în minoritățile naționale care trăiesc în Serbia. De exemplu, credincioșii cei mai mulți la număr sunt în etnia slovacă. Apoi maghiarii, apoi românii. Două treimi din Uniunea Baptistă din Serbia sunt de alte etnii decât cea sârbă. Suntem o uniune micuță de credincioși, cam 3000 în toată Serbia, mai neobișnuit în comparație cu credincioșii evanghelici din România, care sunt sute de mii.

La Belgrad sunt două biserici baptiste, nu prea mari. Prima biserică baptistă are în jur de 120 de membri, cea de-a doua biserică e un grup de aproximativ 30 de membri. În Novi Sad e o biserică baptistă mai mare cu 170 de membri, unde se desfășoară și seminarul teologic baptist.

Biserica Ortodoxă Română e dominantă aici. Mai sunt și grupări ale Oastei Domnului cu care avem și colaborări mai strânse în câteva localități. De exemplu, la Coștei (Kuštilj), la Iablanca (Jablanka), la Grebenăț (Grebenac), noi cu frații de la Oastea Domnului am avut întâlniri împreună și am stat la studiat împreună Cuvântul, am cântat cântări pe care le știam și ei și noi, cântări mai mult compuse în România de Nicolae Moldoveanu, Traian Dorz și alții. Pe lângă aceștia, în Banatul Sârbesc suntem și noi, o grupare mică de biserici baptiste, de aproximativ 250 de membri. Mai sunt și credincioșii penticostali, apoi sunt nazarineni, adventiști și alții.

A fost întotdeauna un interes din partea fraților din România, mai ales a celor din vestul României pentru noi, ne vizitau, ne încurajau. Dar s-a început o colaborare mai organizată, dezvoltând un parteneriat între bisericile din vestul României, din comunitățile din Timiș, Caraș, Arad, și cele de aici din Banatul Sârbesc. Parteneriatul continuă, și e o mare încurajare pentru bisericile noastre, care sunt micuțe și lipsite de tineri în mod deosebit.

Prin această colaborare, vedem că în unele din biserici a început să se dezvolte lucrarea cu copiii, chiar și cu copiii care nu sunt din biserică. În câteva biserici s-a început și o lucrare pe plan muzical, cu instrumente, se înființează orchestre de copii. E o lucrare de perspectivă, și suntem bucuroși pentru că aceste lucruri arată că există un viitor mai frumos decât cel pe care îl avem acum.

Lucrarea aceasta de parteneriat este în desfășurare și are rezultate. De exemplu, alibunărenilor sunt parteneri credincioșii din comuna Giroc de lângă Timișoara, merg acolo de peste 5 ani. S-au implicat și cei din Arad, cred că la Seleuș. Apoi, la Nicolinț, unde se desfășoară o altă lucrare cu copiii, sunt implicate două biserici din Arad, “Dragostea” și “Harul”. La Satu- Nou vin cei de la Lugoj, foarte regulat, de 3 ori pe lună, e nevoia mai mare, e o biserică nou-formată și ei se implică mai mult. La noi la Vârșeț vin cei de la biserica ”Betel” din Timișoara și alții să dea o mână de ajutor.

În Serbia, în general, nu s-a întâmplat niciodată vreo trezire spirituală. Slujbele sunt ținute în limba slavonă veche, care nu se înțelege astăzi. Lumea nu știe exact ce s-a citit sau vorbit, foarte puțin se vorbește sau se predică în limba modernă. Necunoștința este o piedică pentru ca ceva să se întâmple.

Chiar dacă comunismul la noi nu a fost așa de rigid ca în România și alte țări, totuși a lăsat urme puternice. Mulți azi își zic creștini, dar nu cred cu adevărat în adevărurile Scripturii, le consideră depășite. Dar dacă mesajul Evangheliei și al Bisericii ar fi mai clar, expus într-o limbă mai accesibilă de fiecare zi, poate unele transformări s-ar întâmpla.

 

Pastorul Avram Dega din Vârșeț,

președintele Comunității Bisericilor Baptiste Române din Serbia

 Extras din em. Calea, Adevărul și Viața 401 Comunitatea românească din Banatul Sârbesc

http://decenei.com/wp-content/uploads/2017/01/dega.jpghttp://decenei.com/wp-content/uploads/2017/01/dega-150x150.jpgDeceneiInterviuribaptiști,bisericii,Evangheliei,pastorul,Serbia,spirituală,trezire
Regiunea Vârșețului este caracterizată de multe etnii care trăiesc împreună de sute de ani și face parte din Banatul de sud, și aici se află și cei mai mulți români din Banatul Sârbesc. În total, sunt cam 30.000 români, dar scad. Cauzele pentru care românii sunt tot mai puțini în...