În Banat, încă din timpurile cele mai străvechi, era prezent obiceiul de ridicare a crucilor în diferite locuri populate sau nepopulate, care au marcat, prin prezenţa lor, suferinţa, mulţimirea şi victoria.

 Destul de frecvent, crucile au fost ridicate la cele patru puncte cordinale faţă de aşezarea propriu−zisă, pentru ca în felul acesta localitatea să fie protejată de cele rele şi catastrofe naturale. În trecut, crucile au fost ridicate de familii înstărite, de călugări, preoţi spre eternal pomenire a răposaţilor, ca dovadă a poziţiei sociale a unora, pentru protejarea localităţii, lăcaşului de cult sau familiei.

La Pârneaora, cele mai vechi cruci au fost ridicate de sihastrii sfântului lăcaş dealungul secolelor sau de ctitorii mănăstirii. La intrarea în sat, a existat o cruce, care azi nu mai există, însă locul a păstrat denumirea până în zilele noastre „LA CRUCE”. Ea a fost ridicată cu scopul de a ocrotii mănăstirea şi localitatea de rele. Cu timpul însă, s−a distrus păstrându−şi locul denumirea.

Crucea lui Laţi

În zona Banatului de munte, crucile şi troitele sunt cele mai numeroase, iar aici în fiecare sat întâlnim între patru şi şase cruci. Un număr considerabil a fost construit de preoţime, respectiv biserică, ceea ce evocă credinţa puternică a poporului faţă de creatorul lumii, faţă de Dumnezeu. La început au fost construite din lemn şi piatră.

În partea de răsărit a localităţii Srediştea Mică, la poalele celui mai înalt vârf, Cioaca Mare, există, în prezent, o cruce ridicată de familia poreclită „Laţi”, la răscrucere de drumuri. Pe la mijlocul secolului al XIX−lea, a fost ridicată crucea de origine latină, care poartă denumirea de „CRUCEA LUI LAŢII”. Crucea pe parcursul existenţei a fost renovată în câteva rânduri, dar înfăţişarea propriu−zisă a rămas neschimbată.

Între dealul Culumii şi Grunicelul, pe vârful unui munte se păstrează toponimul de „CRUCEA IORGHI” sau „IORGII”. Crucea propriu−zisă a dispărut în negura timpurilor de mult apuse, iar locul şi−a păstrat denumirea. Crucile srediştene, sunt mai frecvent ridicate la granite hotarului localităţilor, la intersecţiile drumurilor ce în esenţă la fel prezintă crucea în plan orizontal.

Cea mai celebră cruce la Srediştea Mică, se găseşte pe „Dealul Popii”, care stă de veghe, mai bine de un secol, la hotarul localităţii. Crucea a fost ridicată de preotul local, Mihai Juică la 1895, construită din piatră şi cărămidă, care nu se găseşte într−o stare bună. Nu este cunoscută cauza ridicării ei, doar denumirea „CRUCEA POPII”, semnifică într−un mod clauza ctitorului.

Pe ele, erau des comunicate cauzele şi motivele confecţionării şi ridicării. Astfel, crucile şi azi protejează constructorii săi, pe cei care prin legământ şi talent le−au ridicat. În sesiunea bisericii parohiale, pe 19 iulie, 2005, de Rusalie, la Ruga satului, cu ajutorul şi sprijinul Comunităţii Românilor din Serbia, Comunităţii locale şi S.C.A „Avram Iancu” a fost ridicată o cruce de preotul Cazan Iosif din Iablanca. Ceremonia de sfinţire a crucii a fost prilejuită de Daniil Stoenescu Partoşanu, episcopul „Daciei Felix”.

c Şi până în prezent a fost reconstruită şi renovată în câteva rânduri, totuşi actualmente necesită unele lucrări pentru că nu se află într−o stare tocmai bună. Scopul ridicării ei, pe coasta dealului Dumbrava, la intrarea în localitate, a însemnat ocrotirea mănăstirei şi jelerilor ei de rele.

Crucea Popii

O altă cruce, ridicată tot de călugării lăcaşului de închinăciune în apropierea cârcimei „Călugărul”, este crucea care azi poartă denumirea de „CRUCEA DE LA VALE” şi se găseşte pe şoseaua principală Vârşeţ−Mesici. Anul construirii s−a pierdut în negura timpului şi nici cei mai vârsnici localnici nu−şi amintesc. Există cruci, care au primit denumirea după persoanele care le−au construit, ridicat sau mai târziu amenajat şi renovat. Astfel, în poiana „Poieni”, familia Bâcă din Mesici a construit în anul 1929 o cruce care poartă numele „CRUCEA LUI BÂCĂ”, adică porecla familiei.

În perioada interbelică, pe drumul Mare, cetăţeanul Mitru Bou a ridicat o cruce care îi poartă numele „CRUCEA LUI MITRU BOU”. În centrul localităţii, dănuieşte în deplina ei splendoarea o cruce ridicată de celebra familiei Laţcu, în anul 1936, o cruce care semnifică mulţumirea localnicilor şi familei „Laţcu” faţă de Dumnezeu. Locuitorii din sat îi spun „CRUCEA LUI LAŢCU”.

La începutul luni octombrie 2006, în curtea capelei ortodoxe româneşti a fost construită o superbă cruce de celebra fanfară „Turturica” şi biserică, în cinstea membrilor fanfare care au activat dea lungul deceniilor şi−au lăsat amprenta asupra culturii româneşti, contribuind la promovarea valorilor muzicale tradiţionale româneşti şi propăşirea idealului naţional. Crucea din incinta capelei a fost binecuvântată de Prea Sfinţia Sa Daniil, episcopul „Daciei Felix” cu un sobor de preoţi.

Dorinel Stan

http://decenei.com/wp-content/uploads/2017/03/Crucea-în-sesiunea-bisericii-parohiale800.jpghttp://decenei.com/wp-content/uploads/2017/03/Crucea-în-sesiunea-bisericii-parohiale800-150x150.jpgDeceneiIstoriaBanat,Călugărul,crucea,dealul,Episcop,popii
 În Banat, încă din timpurile cele mai străvechi, era prezent obiceiul de ridicare a crucilor în diferite locuri populate sau nepopulate, care au marcat, prin prezenţa lor, suferinţa, mulţimirea şi victoria.  Destul de frecvent, crucile au fost ridicate la cele patru puncte cordinale faţă de aşezarea propriu−zisă, pentru ca în...