Tuesday, 23 Oct 2018

Formarea poporului român 13/15

În secolul al VII−lea Europa este călcată de barbarii care sunt toţi de rasă galbenă (popare turanice), bulgarii, tătarii, turcii, ungurii.

Bulgarii se stabilesc între Don şi Volga, apoi se îndreaptă spre Nistru, iar în secolul al VII−lea coboară în peninsula Balcanică aşezându−se între Dunăre şi Munţii Balcanici. În marea masă a slavilor, balcanicii “Bulgarii dispar ca naţiune mongolă”, se slavizează.

Imperiul Bizantin are lupte cu ei. Chiar în urma unui război cu bizantinii în locul tratativelor de pace, regele lor, Boris, primeşte creştinismul în numele împăratului Mihail, al Bizanţului. Acum ei se organizau, formează statul slavo – bulgar (în sec. al IX−lea) iar creştinismul îl impune regele Boris poporului său în anul 864, când el s−a botezat.

Iniţial Boris, prin creştinismul acceptat şi prin legăturile mai vechi cu popoarele autohtone cu biserica romană, acceptă ritul latin. Între timp, datorită neînţelegerilor cu Papa, el scoate limba latină din biserică, o înlocuieşte cu limba greacă, apoi când Bizanţul traduce Biblia în limba slavonă scrisă cu alfabetul chirilic, bulgarii introduce această limbă în biserică.

Când bulgarii îşi organizau un stat în sudul Dunării, în secolul al IX−lea pătrund maghiarii în Dacia, conduşi de regele Arpad, care întemeiază o dinastie care îi poartă numele. În urma unor lupte cu popoarele germanice din zonă, pierd bătălia şi sub influenţa acestora primesc creştinismul în 1001, de la emisarii (călugării) veniţi de la Roma în timpul lui Ştefan cel Sfânt.

Monumentul întemeitorilor Bulgariei

Apariţia statului bulgar şi creştinarea lui, apariţia statului maghiar creştin şi pătrunderea maghiarilor în Transilvania au avut urmări foarte importante în istoria românilor şi a limbilor. Aşa explicăm că de la sfârşitul secolului al IX−lea limba bisericii române să devină limbă slavă şi alfabetul românesc să fie cel chirilic.

Astfel, creştinismul în care s−au născut românii, după o perioadă de 500 ani (sfârşitul secolului IV – sfârşitul secolului IX), perioadă care în mintea poporului s−au imprimat cuvinte latine ce n−au mai putut fi scoase din gândirea lor, au fost siliţi să rămână sub ordinea bisericească bulgară până la organizarea Bisericii Române, în secolul XIV, după întemeierea principatelor române. Biserica a constituit pentru toate popoarele o pâlghe a puterii în statul feudal.

După căderea Constantinopolului în biserică se produc transformări. Turcii acordă puterea bisericească patriarhilor bizantini (greci) care introduc în Bisercă limba greacă. Urmează perioada fanariotă şi mai încărcată de tulburări, încheiată în 1821.