Tuesday, 16 Oct 2018

Istoricul fanfarei „Cultura” din Satu-Nou

Fanfara „Cultura” – 1938, dirijor Nicolae Iorga și 1959, dirijor Gheorghe Boleanțu

Ideea ca și la Satu Nou să răsune sunete de fanfară a fost data de trei prieteni și trei vecini, și anume de: Lazăr Ortopan, comerciant, Lazăr Stamena-Țuchi, croitor, și Ioța Pomană-Frau, agricultor. În anul 1935, aceste trei persoane, ajutate și de alți săteni, au invitat în sat fanfare din Oreșaț, să cânte la hora satului și să susțină un program cultural.

Încântați de programul prezentat de oaspeți, la Satu-Nou se organizează o colectă pentru cumpărarea instrumentelor musicale necesare înjghebării unei fanfare.

Acțiunea a primit o mare amploare, astfel că întreg satul a contribuit cu bani sau în natură (porumb, grâu). Pe lângă cei amintiți, la reușita acestei acțiuni și-au adus contribuția: Paia Rusuloi-Troacă, Rusalin Togeraș, Stevan Boleanțu-Țiți, Gheorghe Malița-Pidol, Iovan Lazăr, Pavel Todorov-Birgeanu și mulți alții.

În anul 1936 s-a format un comitet de organizare și s-au elaborate Statutele Fanfarei, care au fost aprobate de autorități la 7 octombrie 1936. Conform articolului 5 al Statutelor, membrii Fanfarei pot fi: fondatori (care au depus 500 de dinari), membri ajutători (care au depus 200 de dinari) și membri activi (care în decurs de cinci ani vor achita o cotizație anuală de 10 dinari și în acest timp se vor supune dispozițiilor Statutelor), iar membri de onoare vor fi acele personae care se vor menționa în munca culturală depusă și vor fi aleși în adunarea anuală. Dintre membrii fondatori îi amintim pe: Lazăr Ortopan (care a vândut un jugăr de pământ și a donat toți banii pentru cumpărarea instrumentelor muzicale), Sava Buzdică, Ion Branț, Traian Buzdică, Sevi Boleanțu, Sava Omorean-Dichița, Pavel Blaj, Gheorghe Boleanțu și alții.

Din banii colectați imediat au fost cumpărate 22 de instrumente în „știm normal”. Pentru a avea visul împlinit, Comitetul de initiative a solicitat concursul dirijorului Nicolae Iorga din Vlaicovăț. Acceptând această solicitare a „bobocilor”, el a întors toate instrumentele muzicale de unde au fost cumpărate și a adus altele în „știm înalt”. Interesant că, mulți ani mai târziu, adică în 1980, din nou au fost procurate instrumente în „știm normal” de la firma „Bela Trupel” din Apatin.

Spre sfârșitul anului 1936 au început instrucțiile. Interesul tinerilor era evident, astfel că 40 de tineri au început să frecventeze repetițiile. Nicolae Iorga a transmis calitățile de bun instructor asupra tinerilor și, după patru luni de instrucții, a reușit să fie bine pregătiți și să poată descifra toate secretele notelor muzicale.

Tinerii fanfariști au reușit ca în acest răstimp să învețe câteva melodii și jocuri, pe care au început să le cânte în scurt timp la hora satului. După aceea s-a trecut la discuții, s-au dat diferite propuneri și sugestii și, în fine, a fost ales primul Comitet de conducere în următoarea componență: Paia Rusuloi-Troacă – președinte, Nicolae Flora – secretar, Ghiga Stanciu – casier, iar membri: Gheorghe Ardelean, Gheorghe Ștefan-Buța, Paia Dogan, Milan Balnojan, Traian Stoian-Naicu, Costa Crăinean, George Beznea, Lazăr Crăinean-Țolea, Nicolae Mandreș și Stevan Boleanțu-Țiți.

După această adunare, Fanfara a progresat cu pași evidenți, îmbogățindu-și zi de zi repertoriul. În primăvara anului 1937 și-a făcut debutul în public, cântând la logodna tânărului Vasile Omorian-Dichița. Până atunci, la hora satului cântau diferite tarafuri, iar de atunci Fanfara a organizat cu regularitate jocul cel mare în zilele de duminică și la sărbători și a cântat la înmormântări, la nunți, la diferite manifestări culturale și în alte ocazii.

În seara de Revelion (în Același an), Fanfara s-a prezentat în fața sătenilor cu un program cultural, la care a participat și echipa de călușari. La plecarea sa din sat, instructorul Nicolae Iorga a propus ca viitor conducător al Fanfarei să fie ales Gheorghe Boleanțu-Șiușiu, iar locțiitori pe Gheorghe Malița-Pidol și Stevan Boleanțu-Țiți. Bucuria sătenilor era nespus de mare văzând realizate pe deplin roadele muncii tinerilor fanfariști.

Fanfara a dat dovadă că este un adevărat mesager al cântecului românesc și a lăsat impresii deosebite, fiind primită cu inimile deschise de toți spectatori.

”Pagini de cultură și spiritualitate ale românilor din Satu Nou”, Ilie Baba, Valentin Mic