Sunday, 21 Oct 2018

Mass-media la românii din Voivodina 15/20

Lumina

Revista Lumina avea un caracter preponderent literar doar în primul an de apariție (1947). După aceea în paginile ei s-au publicat materiale, în general cu caracter cultural.

Cu unele întreruperi, o pauză de 9 luni, în anul 1948 (începe să reapară abia în octombrie), iar în anul următor de apariție lipsind un număr din ordinea numerotării, în 1957 apar doar 5 numere (lipsind nr. 2, iar în anul 1967 doar numerele 1, 2 și numărul dublu 3-4), Lumina a apărut în cei 30 de ani cuprinși în bibliografia de față (Lumina 1947-1977), ca revistă lunară, până în 1971 doar cu câte 6 numere anual. Începând cu anul 1972, revista apare din nou cu câte 12 numere pe an.

Până în anul 1963, Lumina a apărut la Vârșeț, iar după aceea, trecând la Casa de Editură și Presă Libertatea la Panciova, și revista apare aici. Primul redactor responsabil, sau „răspunzător”, cum semna, al revistei a fost Vasile (Vasko) Popa, iar după aceea au urmat: Mihail Avramescu (1948-1949), Radu Flora (1950), din nou Mihail Avramescu (1951-1955), și Ion Bălan (1956-1976). În anii 1975 și 1976, revista cunoaște o criză evident marcată și prin boala subită și neașteptată a redactorului ei. Pentru a se salva aparențele de mers normal al revistei, se amplifică redacția și se dă însărcinarea de redactor interimar unui membru din redacție (mai întâi, pentru ultimele numere din anul 1975, lui Radu Flora, apoi lui Emil Filip pentru numerele 1-9 din anul 1976). Singurul scop, în acest timp, era ca Lumina să apară, ceea ce s-a și obținut. Din octombrie 1976 se alege un nou redactor responsabil al revistei în persoana lui Slavco Almăjan, dar ultimele numere din anul 1976 sunt, în general, realizate din materialele aflate la redacție în această etapă de criză redacțională; respectiv o selecție din Libertatea literală din anul 1946 (nr. 12 din 1976).

Membri în prima redacție a revistei Lumina au fost: Radu Flora, Aurel Gavrilov, Ion Marcoviceanu, mai pe urmă și Mihai Avramescu. Prima redacție funționează la Belgrad, unde se aflau la studii Vasile Popa și Radu Flora iar revista se tipărea la Vârșeț.

De activitatea din jurul revistei Lumina este legată și apriția celor trei volume de versuri: În zori de Mihai Avramescu, Cântecul satului meu de Ion Bălan și Drum prin noapte și prin zi de Radu Flora, care prezintă prima expresie a poeziei originale în limba română în perioada postbelică. În anii următori, prin comitetele de redacție și prin redacțiile revistei se perindează un număr mare de condeieri și oameni de cultură care și-au adus contribuția la redactarea și elaborarea manuscriselor: Radu Flora, Florica ștefan, Traian Doban, Simion Drăguță, Gligor Popi, Alexandru Maiogan, Nicolae Luca, Aurel Trifu, Octavian Trifu, Todor Milovan, Iulian Rista Bugariu, Cornel Bălică, Emil Filip, Costa Toader, Sima Petrovici, Costa Roșu, Slavco Almăjan, Ioan Flora, Petru Cârdu, Felicia Marina Munteanu, Ileana Ursu.

Lumina

În concluzie, am putea spune că la început revista a apărut sub auspiciile Cercului literar Lumina, înființat la Coștei, în luna august 1946 (președinte Vasile Popa, secretar Radu Flora). Revista avea un caracter preponderent literar doar în primul an de apariție (1947). După aceea în paginile ei s-au publicat materiale, în general cu caracter cultural. Astfel, pe lângă lucrările literare, în versuri și în proză, lucrări de estetică sau istorie literară (românească sau universală), mai apar studi de limbă, îndrumări culturale, rapoarte, informații, traduceri, în versuri și proză, din literaturile popoarelor iugoslave.

Revista își lărgește câmpul de activitate, începând din 1948, devenind astfel mai mult o revistă de cultură decât de literatură. Și în anul următor, 1949, concepția revistei inițiată în anul precedent, era aceeași fără modificări esențiale. La schimbarea această contribuie necesitățile culturale de la sat, necesitățile maselor largi populare de a căror probleme și viață Lumina se leagă tot mai mult. În anul 1950, când în funcția de redactor responsabil este ales Radu Flora, revista ia un nou contur, cu accentul din nou, pe creația literară, îndeosebi pe cea originală. Apar, în această perioadă, în paginile revistei, o seamă de lucrări ale tinerilor condeieri, ca Ionel Miloș, Iulian Rista Bugariu, Gheorghe Lifa, Viorel Lelea, Livius Duduleț, Lenuța Cioloca ș.a. „Anul 1950 poate servi ca un adevărat exemplu de readucere a revistei la făgașul adevăratei meniri a ei. În acest an în paginile Luminii apar 86 de poezii, 25 de schițe. Revista este destul de bogată și interesantă în note critice, recenzii, reportaje, cronică literară, cea culturală, teatrală, muzicală.

Profilul Luminii se conturează tot mai bine și creația literară înscrie, parcă, unele rezultate. În acest an se organizează și un concurs literar, tot cu scopul stimulării creației originale. Astfel de concursuri literare se organizează și în anii care urmează, ele trezind un mare interes în rândul scriitorilor de expresie românească. Scopul lor este același: „stimularea creației și publicarea noilor opere literare”. Între anii 1951-1954, în fruntea revistei se află din nou Mihai Avramescu. Revista revine, în general, la concepția din trecut: mai mult culturală decât literară. Din 1956 Lumina îl are ca redactor responsabil pe Ion Bălan, care rămâne fără întrerupere în fruntea revistei 20 de ani, până la încetarea lui din viață. „Criteri noi, mai rigide și mai existente, cum este și natural, se impun de aici încolo”. Se observă o mai bună organizare în redactarea revistei. Se deschid rubrici noi. În jurul redacției se adună noi talente literare – mai mulți oameni tineri, numeroși colaboratori. Lumina desfășoară în continuare și o largă activitate de traducere din literatura popoarelor iugoslave, făcând cunoștință cititorilor ei cu numeroase scrieri de valoare ale autorilor iugoslavi. Lumina va publica un număr consideradil de lucrări ale autorilor clasici. Deși nu întotdeauna sistematic, în paginile revistei vom găsi și scrieri ale unor autori cunoscuți din literature universală. De asemenea, în perioada aceasta suntem martorii cultivării literaturii celorlalte popoare și naționalități din țară. De remarcat este râvna cu care Lumina procedează la sprijinirea oamenilor noștri care se ocupă cu știința, publicând din lucrările lor. Aceasta se poate vedea mai bine în perioada în care se înființează și își desfășoară activitatea Societatea de Limba Română din Voivodina.

Lumina

Într-un fel oarecare, acest sprijin fiind reciproc, deoarece în cadrul S.L.R. a luat ființă Activul literar, care, ține locul Cercului literar de altădată, lucrând sistematic la organizarea dezbaterilor asupra tuturor cărților apărute, precum și la reânnoirea interesului publicului nostru pentru șezători literare, ca formă potrivită pentru menținerea unui contact nemijlocit între scriitor și cititor… Apoi, mai apar și numeroase probleme din domeniul învățământului, discutate pe paginile revistei, precum și alte probleme din viața culturală de la noi, despre care scrie revista, se alătură celor amintite, îmbogățind tematica tratată de Lumina și confirmând și mai mult rolul pe care aceasta îl avea. În anul 1976, în fruntea revistei vine scriitorul Slavco Almăjan, care conduce revista cu un nou entuziasm.

Adună în jurul redacției cadre tinere, schimbă formatul dând revistei un nou aspect, o nouă ținută grafică deosebit de interesantă, îmbunătățind essential și conținutul. O atenție aparte se acordă în această perioadă tinerelor talente, precum și calității contribuțiilor și cultivării limbii literare. Se deschid rubrici noi. Se depun eforturi în vederea prezăntării în mod sistematic a realității culturii și artei iugoslave, apoi a literaturii române, europene și universale.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013