Monday, 15 Oct 2018

Mass-media la românii din Voivodina 16/20

focarul

focarul

În cei 30 de ani de apariție (1947-1977) Lumina a fost focarul activității literare de expresie românească din Iugoslavia. Marea majoritate a autorilor de contribuții literar-artistice de limbă română de la noi au trecut și prin coloanele revistei.

Sute de nume de scriitori iugoslavi, clasici și contemporani au fost prezenți în paginile Luminii. Lumina a fost, când era necesar, și revistă cu caracter politic și ideologic, a fost și revistă în paginile căreia s-au publicat material teoretice și practice necesare cadrelor didactice și învățământului în limba română. A înlocuit, în unele cazuri, lectura școlară necesară.

Dar, pe lâgă toate acestea, este suficient să menționăm un simplu lucru: nu există scriitor în limba română de la noi care să nu fie legat de Lumina. Revista a fost lectura de toate zilele pentru zeci de scriitori de diferite generații, pentru sute de cititori din localitățile noastre, și nu numai pentru ei. Lumina a fost o perioadă îndelungată sursa de informații despre literaturile popoarelor și naționalităților iugoslave, despre literatura română clasică, modernă și contemporană, sursa de informații pentru mulți cititori despre ceea ce se întâmpla în literatura universală. A fost și piatra de încercare pentru nenumărați tineri pe paginile căreia și-au publicat primele lor titluri literare, dar și a succeselor de mai târziu, fructificate în genere la Editura Libertatea.

focarul

Pe parcursul primelor trei decenii de apariție, revista Lumina a apărut în 244 de numere (unele duble) într-un total de 14.586 de pagini având, în această perioadă, un tiraj mediu de 1.000 exemplare pe număr. Foarte importanți sunt și indicii arătând randamentul literar-cultural în această perioadă. Bibliografia de față a Luminii pentru perioada 1947-1977 evidențiază 3.119 de unități bibliografice (incluzând, firește și cele mai mici notițe de autor apărute în revistă), cea ce este o cifră impozantă. În cele trei decenii, în paginile Luminii și-au publicat versurile

originale 101 de condeieri; 61 de prozatori; 5 autori de piese de teatru, iar alte specii literare 8 autori (epigrame, de exemplu). Foarte semnificativ ni se pare și numărul acelora care au colaborat la Lumina pe parcursul celor trei decenii de început. Numărul acestora (doar acelora din cadrul etniei noastre) întrece cifra de 250 de nume.

Dacă în perioada 1947-1977, revista Lumina se axa, în genere, pe două spirite de marcă (cum le numește Ștefan N. Popa în O istorie a literaturii române din Voivodina), pe Ion Bălan, poetul, prozatorul și redactorul responsabil al revistei, și pe Radu Flora, profesorul și scriitorul, omniscientul vieții culturale a românilor din Voivodina, în epoca

următoare, „începând cu anul 1978, odată cu venirea poetului Slavco Almăjan în funcția de redactor șef, începe să se simtă aplicarea unui nou principiu. Anume: culturalul nu trebuie să înece literarul”.

Creția literară în genere, dar îndeosebi poezia, se cere actualizată în spiritul modernist de tip Valery și Pillat, bazată pe gust, pe senzație, pe o viziune aproape carnală, asupra limbajului. Versurile populiste, „țărăniste”, sunt eludate elegant prin hotărârile Comitetului redacțional, din care fac parte, pe lângă profesorul Radu Flora și veteranii Aurel Gavrilov și Ion Marcoviceanu, tinerii Ioan Flora și Petru Cârdu.

Numărul revistei se alcătuia democratic în Colegiul redacțional, cei doi tineri aduc colaborări prestigioase, traduc ce e nou și modern, ridică opreliști materialelor desuete sau vetuse. Cărțile nou apărute primesc aprecieri, chiar dacă uneori cu character general, sunt aduse recenzii din România, unele conținând observații consemnate cu reticența, motivate, probabil, de dorința de a nu descuraja sau supăra confrații. Se scrie și se publică în continuare multă poezie… Se combate barbarizarea limbii și tendința de a-i împuțina expresivitatea. Prin revista Lumina cititorii încep să intre în contact direct cu limba română literară, își îmbogățesc astfel propria lor comunicare.

Slavco Almăjan adună în jurul revistei tineri scriitori, îmbunătățind și îmbogățind conținutul. Schimbă și formatul, dând revistei un aspect mai interesant, o ținută grafică originală. Deschide rubric noi. Revista prezintă realitatea culturală iugoslavă, românească, europeană, în genere, dar sub nici o formă nu neglijează realitatea culturală a etniei române din Voivodina, promovând un număr mare de tinere talente literare de la noi.

focarul

Printr-un asemenea concept Lumina s-a dovedit capabilă de anvergura unui avangardism propriu unor centre culturale, vulgar zis, mult mai „cotate” decât ce era spatial cuprins între Pusta și Codrul Banatului sârbesc.

Aceste realizări ale revistei erau treapta decisivă în a prinde pasul cu lumea modernă, în necesitatea de a se legitima drept publicație de referință – ceea ce avea drept consecință ruperea de conceputul tradițional, din păcate nu și definitiv, cu reziduuri care țin de un cadru ideatic mai amplu și mai complex decât cel pe care îl presupune o revistă, asta însemnând tonalitatea conceputului cultural, literar, artistic… de comunicare în definitiv. Aceste aspecte, reușite, ale revistei țin de o perioadă în care Lumina a fost concepută și redactată de Slavco Almăjan.

Costa Roșu  

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013