Mass-media

Suplimentele din ziar, revistele, săptămânalul Libertatea și primele cărți în limba română au prezentat, de fapt, o reală posibilitate de afirmare a cuvântului scris în limba română pe aceste meleaguri iugoslave ale Banatului și un adevărat stimulant pentru poeții, prozatorii și publiciștii noștri care, începând din 1947, își publică, în paginile acestor publicații, creațiile lor literare.

Între anii 1950-1954, la C.P.E. Libertatea, apar încă două publicații lunare: Femeia nouă și Satul. Nici una din ele nu a avut, din păcate, parte de o apariție mai îndelungată. Primul număr al revistei Femeia nouă apare în noiembrie 1950. Scopul apariției ei a fost, așa după cum menționa primul redactor responsabil al revistei Maria Todor Dolinga, în editorialul primului număr, „de a ridica nivelul cultural-educativ al femeilor de la sat, de a informa cât mai mult despre viața și preocupările lor, de a le încadra în activitate și acțiunile social-politice din toate ramurile de activitate…”

Revista își păstrează aceeași concepție de redactare și același aspect graphic până la ultimul număr (decembrie 1953), deși își schimbă în două rânduri redactorul responsabil și component redacției. După Maria Dolinga, la funcția de redactor responsabil vine Ruja Trifu, după aceea, până la sistarea apariției, poeta Florica Ștefan.

După sistarea apariției Femeii noi, în ianuarie 1954, vede lumina zilei primul număr al unei noi reviste Satul. O publicație tot lunară și editată tot de Casa de Presă și Editură Libertatea din Vârșeț. Este vorba de o revistă socială, economică și culturală, care continuă „întru multe cele travaliul dificil de culturalizare a populației rurale început de Femeia nouăSatul și-a propus să lărgească cadrul de preocupări ale revistei, pentru a fi în concordanță cu aceea ce impune dezvoltarea economică și socială a satului în general. În plus, în această revistă, se vor dezbate și probleme culturale, care de asemenea, își au locul lor în pregătirea (dezvoltarea) satelor noastre, îndrumări și sfaturi din domeniul pedagogic și educativ a copiilor și tineretului…”, se menționează în articolul program al revistei, publicat în primul număr.

O revistă educativ-instructivă, aceasta fiind chiar menirea ei, cu sfaturi pentru gospodine, agricultori, instructori de coruri, fanfare… publicând în același timp și texte de o adevărată valoare jurnalistică și istorică, apoi reportaje, versuri… Pe întreg parcursul apariției, această revistă a fost redactată de Traian Doban.

Mass-media

În primii trei ani de apariție a Libertății, fondatorul lui a fost Uniunea Culturală a Românilor din Banatul iugoslav, apoi, din ianuarie 1948, Frontul Popular, mai târziu Uniunea Socialistă a Poporului Muncitor, o perioadă îndelungată, iar din 1992 Adunarea Provinciei Autonome Voivodina. Pe parcursul anilor, ziarul își schimbă în mai multe rânduri formatul și numărul de pagini. Din toamna anului 1948, Libertatea apare în 6 pagini. Începând din ianuarie 1952, Libertatea apare de două ori pe săptămână (joia și duminica). „Pentru a face față interesului crescând al publicului cititor din satele noastre și pentru a-i pune pe cetățenii noștri la curent cu toate evenimentele”, se precizează într-un articol ocazional „astfel că va fi în stare – se menționează în continuare în articolul respectiv – să aducă informații proaspete, cu mult mai variate și mai interesante din toate domeniile…

”În aprilie 1953, în fruntea redacției bisăptămânalului Libertatea vine Ion Tăpălagă. Aurel Trifu îndeplinea în continuare funcția de director al C.P.E. Libertatea, instituția nou înființată prin integrarea ziarului, a revistelor Lumina, Femeia nouă și Bucuria copiilor, a Tipografiei și a Casei de editură „Frăție și Unitate” al cărei director era pe atunci Vichentie Idvorean (într-o perioadă și director al C.P.E. Libertatea). În ianuarie 1954, în fruntea acestei case de editură vine Nicolae Luca, apoi, în aprilie 1955, Aurel Trifu revine în funcția de redactor responsabil al ziarului, iar Ion Tăpălagă preia funcția de director.

În ianuarie 1959, Libertatea își schimbă pentru ultima dată formatul. În formatul primit atunci ea va apare în continuare până în vara anului 1993, își dublează și numărul paginilor (de la 6 la 12 pagini) și își schimbă concepția de redactare. În anii respectivi o atenție sporită redacția ei acordă dezvoltării rubricii culturale și rubricii satului.Se insistă asupra publicării cât mai multor contribuții ale scriitorilor români din Banatul iugoslav, se organizează „mese rotunde”, „ziare verbale” și serate literare în satele de români, iar în paginile ziarului se prezintă realizările edilitare ale acestor sate.

În noiembrie 1962, redacția ziarului se mută din Vârșeț la Panciova. Mai pe urmă și redacțiile celorlalte publicații ale C.P.E. Libertatea. După un an, în 1963, în funcția de director al întregii instituții și redactor responsabil al Libertății în perioada de început. În anii următori se procedează și la întinerirea redaacției ziarului. Astfel, între 1964-1970, se încadrează în redacție opt oameni tineri, iar doi ani mai târziu, încă doi. În corpul ziarului apar noi suplimente tematice:

Din viața sindicală, Tribuna economică, Buletinul meseriașilor, Curierul delegațiilor, publicație bilunară a Adunării Voivodinei, apoi Agricultura, iar din 1977, Comunistul. Unele numere ale ziarului, împreună cu suplimentele amintite, se tipăresc în 32, ba chiar și în 46 de pagini. În anul 1974, în funcția de redactor șef al ziarului este numit Cornel Bălică, iar în funcția de redactor responsabil al Libertății vine Florin Ursulescu, iar în cea de redactor adjunct Vasile Beca.

În anii următori redacția Libertății depune eforturi mari pe planul afirmării muncii creatoare. În realizarea politicii de redactare o atenție sporită se acordă și pregătirii profesionale a ziariștilor. Se inițiază noi forme de colaborare cu cititorii. Se organizează anchete pe teren, se fac primele călătorii de studii prin țară și în străinătate. Un accent aparte se pune și pe colaborarea cu redacțiile altor ziare și reviste, atât din țară cât și din România. Cu scopul îmbunătățirii ziarului se intreprind și alte numeroase acțiuni. Ziarul își schimbă esențial aspectul grafic. Pe 27 septembrie 1972 ziarul Libertatea și revistelor Lumina și Bucuria copiilor, acestei familii de publicații în limba română din Iugoslavia, i se alătură Tribuna tineretului care, la început, din 1972 și până în 1977, apare la Novi Sad, apoi trece la Panciova, în cadrul C.P.E. Libertatea. Primul redactor responsabil al revistei a fost Doru Trifu. Din anul 1973, Teodor Munteanu și până în 1977, când în această funcție este numit Petru Tomici. „Apariția unei publicații pentru tineret în limba română – se menționează în articolul-program publicat în primul număr – a însemnat un rezultat cerinței de încadrare cât mai activă a celor tineri în viața social-politică, economică și culturală a mediului în care trăiesc…

Revista este menită tuturor tinerilor de naționalitate română și are un caracter politico-informativ și cultural-distractiv. Ea nu este menită numai înformării tineretului ci, în același timp, constituie și o tribună la care colaborează un număr considerabil de tineri care își expun opiniile și atitudinile lor față de anumite probleme…”

La doi ani după mutarea redacției revistei la Panciova, în fruntea revistei vine Costa Roșu apoi, după șase ani, Radomir Munćan, iar apoi în funcția de redactor șef al revistei se afla Eufrozina Greoneanț.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013

http://decenei.com/wp-content/uploads/2017/09/satul2-web-734x1024.jpghttp://decenei.com/wp-content/uploads/2017/09/satul2-web-150x150.jpgDeceneiIstoriaCosta Roșu,editură,libertatea,Novi Sad,Panciova,sat,Vârșeț
Suplimentele din ziar, revistele, săptămânalul Libertatea și primele cărți în limba română au prezentat, de fapt, o reală posibilitate de afirmare a cuvântului scris în limba română pe aceste meleaguri iugoslave ale Banatului și un adevărat stimulant pentru poeții, prozatorii și publiciștii noștri care, începând din 1947, își publică,...