Libertatea

Libertatea a cărei redacție se întinerește treptat, mai ales din 1985 încoace, iar în fruntea ei având oameni de meserie, cu temeinică experiență jurnalistică, face în perioada respectivă pași spre o adevărată profesionalizare, încercând să exprime, în coloanele sale, mai mult decât până aici, interesele concrete ale cititorilor și să participe activ în viața și activitatea lor în diversele ei aspecte: economice, sociale, politice, culturale… aducându-și, în acest mod, contribuția ei la afirmarea pe mai multe planuri a minorității române din Iugoslavia.

În acest sens, dar și în scopul afirmări și popularizării ziarului, redacția organizează numeroase consfătuiri, întâlniri și „mese rotunde” pe sate iar, în scopul apropierii de cititori, Libertatea deschide rubrici noi în cadrul cărora aceștia își spun opiniile despre ziar și vorbesc despre problemele cu care se confruntă în viața de fiecare zi. Se depun eforturi și în redefinirea concepției de redactare. Anume: orientarea ziarului spre săptămânal în care să predomine comentariul și articolele tematice și mai puțin informația la zi.

Pe întreg parcursul apariției sale, Libertatea, ca cea mai importantă publicație informativ-politică în limba română din Iugoslavia, s-a confruntat cu acestă idee. După definiția fondatorilor, ei, Libertatea a fost și este săptămânal cu funcție de ziar politico-informativ cotidian. Definiție care arată, deci, asupra locului și rolului ziarului în procesul de informare a cetățenilor români de aici. În realizarea acestei concepții, în diferite perioade, s-a procedat, însă, în mod diferit și nu întotdeauna s-a avut în vedere că Libertatea se adresează unui diapazon larg și eterogen de cititori care din diferite structuri profesionale și sociale, de la intelectuali (doctori în știință, să zicem) și până la muncitori, țărani și gospodine.

În plus, Libertatea mai era și este încă și un ziar familial, citit, atât de bătrâni cât și de adulți, de tineri și de gospodine… astfel că rubrificarea lui trebuia concepută în așa fel ca fiecare cititor să-și găsească interesul și „colțul” preferat. În condițiile unor asemenea contradicții aparente de realizare a unui ziar consistent care trebuia să-și îndeplinească cu success funcția informării, cel mai bine s-a procedat în ultima perioadă, am zice de aproximativ zece ani, în care redacția a tins, în practică, ca prima parte a ziarului să înregistreze evenimentele importante din Federație, Republica Serbia și Provincia Autonomă Voivodina.

Deci, rubricile: politică internă, economie, agricultură și politică externă, se redactau în așa fel că toate comunitățile social-politice, de la comună și până la federație, au fost prezente în ziar în proporțile corespunzătoare. Parte în care Libertatea sa considerat a fi ziar de caracter familial, a cuprins programul radio și TV, concursurile publice cu premii, rubric magazin, orientată spre femei și mica publicitate. Aceste pagini ale ziarului au apărut câțiva ani, în formă de supliment împreună cu rubricile consacrate agriculturii și satului.

În partea următoare, paginile dedicate evenimentelor culturale și celor din localitățile și comunele noastre bănățene, precum și problematicii sportive, în general, cele mai interesante, de fapt, pentru cititori, au fost realizate cu contribuția unui număr mare de colaboratori externi.

În perioada respectivă ziarul a apărut în 24 de pagini (plus suplimentele) și în tiraj de 5.500 de exemplare, angajând 17 ziariști și 9 lucrători ai personalului tehnic. Redactor șef și responsabil al ziarului a fost, până în iunie 1987, Florin Ursulescu, pe urmă Costa Roșu până la sfârșitul anului 1989 perioada în care Colegiul de redacție al Libertății funcționează la Novi Sad, apoi Ioța Bulic.

Libertatea

În continuare, o perioadă scurtă, în fruntea redacției, îl găsim pe Pavel Șămanț și, din nou, pe Ioța Bulic. Vasile Beca, fostul redactor șef adjunct al ziarului, în noiembrie 1989, este numit director al C.P.E. Libertatea, funție în care rămâne până în mai 1993, când este înlocuit de poetul Slavco Almajan, după care urmează din 1993 Mărioara Stojanović.

În anii `90 Libertatea trece printr-o perioadă de grea încercare. Criza economică și inflația nemaipomenită care stăpânea teritoriile ex-Iugoslaviei are o mare influență și asupra ziarului, care treptat își reduce numărul paginilor astfel că în 1992, 1993… el apare în numai 8 pagini fiind chiar în pericol de a-și sista apariția. Urmează o situație cu adevărat dificilă, vremuri grele, eforturi mari în menținerea publicațiilor noastre și îndeosebi a ziarului.

Una din măsuirle eficiente în această direcție a fost transformarea Libertății: schimbarea fizionomiei și concepției în vederea orientării ziarului spre un „săptămânal atractiv, viu care va promova, în primul rând, criteriile profesionale și a fi la curent cu toate fenomenele vieți noastre în mers.”  Pe data de 31 iulie 1993, cu prilejul Festivalului de Folclor și Muzică Românească – Locve `93, vede lumina tiparului primul număr al Libertății, serie nouă. În același număr a apărut și periodical Tradiția, drept supliment al Libertății.

Seria nouă a săptămânalului Libertatea, de format A4, revista ilustrată „încearcă – după cum se menționează în editorialul primului număr – să se adapteze la real devenind, în felul acesta, ceea ce mulți dintre noi au dorit: dicționarul nostru de actualitate și memorie. Aflat la un nou început de drum, acest ziar confirmă dorința noastră de a descifra destinul unei experiențe sensibile și lucide care ne reprezintă uneori involuntar, dar pasionat. Cititorul ușor se poate obișnui cu paginile acestui săptămânal doarece ele imprimă și completează imaginile care vin să îmbogățească observațiile despre lume… Este firesc să devenim ceea ce nu eram, precum este firesc să avem un săptămânal pe care nu l-am avut”.

Primul număr al Libertății – Seria nouă – a apărut în 16 pagini (pag. 1 și 16 în culori).  O altă acțiune întreprinsă de redacția ziarului în vederea realizării concepției menționate, la un an și jumătate după schimbarea fizionomiei lui, a fost „Libertatea în slujba economiei din zona de frontieră”. Anume, orientarea ziarului spre îndeplinirea funcției economice, prezentând în paginile sale materiale care să contribuie la identificarea domeniilor de interes comun pentru cele două țări, Iugoslavia și România, în vederea derulării unor înțelegeri de colaborare economică între partenerii iugoslavi și români, între unitățile economice din zona de frontieră. Astfel pe 1 ianuarie 1995 a apărut primul număr al ziarului în funcție economică, un număr în mai multe culori, în 48 de pagini, într-o ținută grafică cu adevărat exepțională, cu articole tematice, interesante și bine elaborate. „Iată-ne în pragul a ceea ce ne-am dorit pe parcursul acestor ani – se spune în editorialul acestui număr. Avem în față un săptămânal eliberat din îmbrățișarea strânsă a menghinei ideologizate, un săptămânal care respiră asemeni cititorilor cărora se adresează. N-am atins și nici nu tindem să fim ceea ce nu putem fi niciodată. În schimb încercăm o permanentă și perpetuă prefecționare, care să se acomodeze zi de zi, săptănână de săptămână la cerințele timpurilor pe care le trăim”.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013

Poate vă interesează și:

Dealul și Crucea Popii, simboluri bănățene

Paštrovići, clan muntenegrean de origine vlahă

Începuturile culturale ale Seleuşului

http://decenei.com/wp-content/uploads/2017/09/Lib-0001-01-747x1024.jpghttp://decenei.com/wp-content/uploads/2017/09/Lib-0001-01-150x150.jpgDeceneiIstoriaexemplare,libertatea,lucrători,pagini,suplimente,tiraj
Libertatea a cărei redacție se întinerește treptat, mai ales din 1985 încoace, iar în fruntea ei având oameni de meserie, cu temeinică experiență jurnalistică, face în perioada respectivă pași spre o adevărată profesionalizare, încercând să exprime, în coloanele sale, mai mult decât până aici, interesele concrete ale cititorilor și...