Monday, 15 Oct 2018

Primele manuale românești elaborate în Serbia 2/2

manual

manual

Cartea copiilor pentru clasa a  II-a primară nu este un simplu manual menit să contribuie la formarea deprinderilor de citire ale elevilor și la educația lor estetică, ci este un manual cu un conținut mult mai bogat: lectură, exerciții de intuiție ce puteau fi utilizate pentru dezvoltarea spiritului de observație al elevilor și la cunoașterea naturii; exerciții gramaticale și de aritmetică.

La sfârșitul lecțiilor se află proverbe și ghicitori. Unele din lunile anului  sunt  ilustrate cu câte o strofă din pastelurile lui V. Alecsandri. Astfel , despre luna noiembrie se arată că ” în luna asta frigul crește tot mai mult, căci toamna e pe sfârșite”. Apoi : ”Ziua scade, iarna vine pe crivăț călare, / Vântul șuieră prin hornuri, răspândind înfiorare./ Boii rag, caii nechează, câinii latră la un loc./ Omul trist cade pe gânduri și s-apropie de foc”. La fel procedează și cu  descrierea  timpului în lunile decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie și mai. La fiecare lună se recurge la câte o strofă  sau două din pastelurile lui V. Alecsandri.

Valoarea educativa a manualului rezidă și în resursele formative ale textelor care-i alcătuiesc conținutul. Autorul a selecționat povestiri morale accesibile vârstei copiilor urmărind să cultive în actul predării iubirea față de părinți, spiritul de colegialitate, dragostea față de muncă și să dezvolte trăsăturile morale pozitive. Apelul la proverbe e preferat pentru a ilustra o învățătură morală cu caracter normativ. La sfârșitul bucății de lectură ”Mielul neascultator” este redat proverbul: ”Cine n-ascultă de părinți, suferă necazuri cu lacrimi fierbinți”. Așa cum este alcătuit, manualul nu e o îngrămădire de texte, ci manifestarea preocupării de a pune la îndemâna școlarilor din clasa a II-a un manual unic, din care ei să rețină cunoștintele din domeniul disciplinelor prevăzute în planul de învățământ: aritmetică, gramatică, geografie, științe ale naturii, dar să le formeze și deprinderea de lectură. Din această preocupare a provenit caracterul enciclopedic al manualului.

Editorul cărții, librăria H. Zeidner din Brașov în 20 mai, 1901 se adresează Prea Sfinției Sale, episcop al  Caransebeșului și Vârșețului, Nicolae Popea. ”Îmi permit a transmite Prea  Venerabilului Consistor diecezan și Cartea copiilor – ilustrată de Ștefan C. Alexandru din Srediștea Mică (Pârneaora) pentru clasa a II-a primară, spre aprobare. Cartea aceasta conține în sine întreaga teorie a autorului din toate ramurile de învățământ prevăzute în clasa a II-a primară. Ea este compusă în înțelesul principiului ”Totul e în toate”, dar este foarte potrivită elaborată și din punctul de vedere material al poporului român”.

Editorul acestei cărți este de părere, că a făcut un foarte bun serviciu școlilor românești și cere aprobarea manualului din partea Prea Venerabilului Consistoriu Diecesan, iar cartea cât mai repede și ușor să poată intra în școlile românești spre ușurarea activitătii învățătorilor și școlilor.

Pentru aprobarea manualului în primul rând, era nevoie ca Reuniunea Învățătorilor români din școlile confesionale din dieceza Caransebeșului spre a-și da părerea. În ianuarie 1902 s-a ținut ședința despărțământului Vârșeț, a Reuniunii Învățătorilor români din dieceza Caransebeș.

În absența președintelui Mihai Juică (Srediștea Mică), ședința a fost condusă de Achim Miloia, vicepreședintele Reuniunii, care a prezentat planul de învățământ. Adunarea a recomandat ”Cartea copiilor” pentru clasa a II-a primară, în urma citirii recenziei apărute în ”Foaia diecezană”. A urmat la aceiași editură și cel de-al doilea manual al acestui autor, ”I-A Carte a copiilor” sau ”Abecedarul ilustrat  pentru clasa I primară”.

I-A Carte a copiilor sau abecedarul ilustrat pentru clasa I-a primară, a fost tipărită cu asentimentul ”Reuniunii învățătorilor din dieceza Caransebeșului”. În 18 martie 1902, Ștefan C. Alexandru s-a adresat Episcopiei ortodoxe din Caransebeș solicitând aprobare pentru tipărirea manualului. Senatul școlar al consistoriului din Caransebeș a încuviințat utilizarea manualului în școlile populare din dieceză. Dintr-o recenzie tipărită în revista arădeană ”Biserica și școala” reținem că manualul a fost apreciat și în dieceza Aradului.

Abecedarul elaborat de Ștefan C. Alexandru se compune din trei părți. Partea I era destinată predării  literelor mici de mână și de tipar. În partea a II-a  erau texte care cuprindeau literele mari de mână și de tipar. Valoarea educativă a textului crește datorită proverbelor din finalul lecției. Semnalăm câteva proverbe: ”Ai carte, ai parte”, ”Curățenia e mama leacurilor”, ”Iertarea e cea mai bună răzbunare”, ”Însoțiri rele strică purtări bune”,”Unirea face puterea” și altele. Partea a III-a cuprinde mici bucăți de citire: ”Școala”, ”Ceasornicul”, ”Calul și vrabia”, ”Copilul și mărul”, ”Picătura de rouă”, ”Floarea soarelui”.

Abecedarul se încheie cu o lecție-model, a cărei structură este următoarea:

Subiectul: Copilul mincinos (Textul era în manual).

Scopul: Azi vom citi despre pățania unui copil mincinos.

Analiza: Discuții pregătitoare despre minciună.

Sinteza: Lectura de către elevi a bucății. Citesc doi elevi și după ce  a citit fiecare elev, se reproduce conținutul textului citit. Lectura e urmată de povestirea de către  un elev a conținutului bucății pentru a se releva învățătura morală. Citirea-model a întregului text se făcea de către învățător.

Aplicarea: Învățătorul îndeamnă pe elevi să se prăgătească temeinic pentru lecția viitoare.

Manuscrisul  Catehism pentru școlile primare gr. ort. a fost înaintat din Srediștea Mică în 1903 Episcopiei din Caransebeș pentru a fi editat, dar n-a fost tipărit. El interesează istoria pedagogiei prin două aspecte: ideile referitoare la educația morală a elevilor și influenta gândirii pedagogice a lui I. F. Herbart asupra didacticii epocii. În prefața manuscrisului său, Ștefan C. Alexandru consideră că educația morală a elevilor se realizează dacă învățătorul este un om moral și dispune ”de însuflețire și interes pentru tot ce privește înălțarea inimii în direcția binelui și a frumosului”.

Manuscrisul se încheie, ca și abecedarul, cu o lecție-model. Structura acestei lecții practice este următoarea: scop, analiză, sinteză, asociere, sistematizare, metod și aplicare. Aceste trepte ale lecției atestă pătrunderea terminologiei didactice herbartiene în practica școlii românești din Banat. În structura  lecțiilor din manuscrisul său, Ștefan C. Alexandru pornește de la teze etice generale la fapte reale de viață și formulează concluzii menite să reglementeze comportamentul social al elevilor. Analizând relațiile copiilor, el formulează concluzia că ”noi trebuie să ținem pe părinții noștri în cinste și omenie” și arată modalitățile concrete de respectare a acestei norme etice.

Manualele lui Ștefan C. Alexandru au izvorât din necesitatea resimțită de învățători de a îmbogăți literatura didactică a epocii. Ele atestă pătrunderea în procesul de învățământ a terminologiei didactice promovat de școala herbartiană. Abecedarul atestă, așa cum a semnalat O. Ghibu, o influență și a literaturii didactice din România, ceea ce denotă că învățătorii bănățeni nu erau străini de preocupările pedagogice contemporane. Aceste manuale au, însă, în structura lor și elemente de originalitate: utilizarea proverbelor în educația morală a elevilor, descrierea naturii în diferite luni ale anului prin versuri din opera lui V. Alecsandri, structură enciclopedică pentru elevi, îndrumări metodice pentru învățători și numeroase referiri la viața și activitatea practică.  Manualele didactice ale lui Ștefan C. Alexandru scrise la Srediștea Mică, oglindesc preocupările culturale și căutările pedagogice care existau în școlile românești din Serbia, respectiv din cercurile Vârșețului la începutul sec. al XX-lea.

Totuși cei trei ani (1900 – 1903) petrecuți la Srediștea Mică, în calitate de învățător, a lăsat amprenta asupra vieții pedagogice și culturale din aceasta veche așezare din Munții Vârșețului.

În această perioadă, la Pârneaora, împreună cu Mihai Juică, pe atunci preot local și administrator al Protopopiatului Vârșeț cu sediul la Srediștea Mică, Ștefan Alexandru a înființat un cor participând cu zel la toate activitățile culturale din așezământ. Cu toate acestea, Ștefan C. Alexandru a fost, în primul rând, un bun dascăl, însă prestațiile sale cele mai valoroase pe tărâm pedagogic le-au constituit totuși manualele scrise.

Dr. Dorinel Stan

Bibliografie selectivă:

  1. Arhiva Bisericii Ortodoxe Române din Srediștea Mică 15/1902
  2. Arhiva Episcopiei Caransebeșului 200/1901
  3. A.M.B.C. 42/1902, Gligor Popi, Românii din Banatul Sârbesc, 1993, p. 155
  4. A.B.O.R. din Srediștea Mică 18/1902
  5. Arhiva Mitropoliei Banatului, Timișoara, cota IV-240-1903
  6. A.B.O.R. din Srediștea Mică 38/1900
  7. Arhiva Mitropoliei Banatului, Timișoara, cota IV-282-1900
  8. A.B.O.R. din Srediștea Mică 27/1904

Citește și:

Primele manuale românești elaborate în Serbia 1/2

Plantele medicinale de pe meleagurile mesiciene

Una Vasiljević, profesoara care-i învaţă limba română pe copiii din Valea Timocului