bones

Cu membri puternici și ritualuri misterioase, societatea secretă Skull and Bones (Craniul și Oasele) este dintotdeauna asociată cu tainele bine păstrate și teoria conspirației.

“Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”), “Book & Snake” (“Cartea şi şarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” şi “Berzelius”.

Aceste grupuri servesc ca bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere în guvern, justiţie, finanţe şi în alte sectoare influente ale vieţii americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societăţi secrete. Doar “Scroll & Key” mai poate revendica o influenţă, aproape egală, asupra societăţii americane din ultimii 160 de ani.

În 1918, la adăpostul întunericului, Prescott Bush, student al Universității Yale, a profanat mormântul liderului amerindian Geronimo. Ajutat de câțiva conspiratori, Prescott Bush a luat craniul și două oase din scheletul celebrului lider al indienilor Apache și le-a dus la sediul Universității Yale.

bones

Emblema Skull and Bones este formată dintr-un craniu și două oase încrucișate, alături de numărul 322

Aici, craniul o oasele au devenit emblema celei mai misterioase societăți secrete din istoria Americii. Prescott Bush, tatăl președintelui George H. W. Bush și bunicul lui George W., a fost membru al acestei organizații. De-a lungul istoriei, unele dintre cele mai cunoscute personalități americane au fost Bonesmen („oameni ai oaselor”, în traducere liberă, adică membri ai societății secrete).

Celelalte colegii de elită din Liga Ivy – Harvard şi Princeton – au societăţi secrete exclusive, similare. În plus, chiar şi printre aceste puţine universităţi, societăţile secrete de la Yale – în frunte cu “Skull & Bones” sunt de neconcurat cu privire la influenţa lor asupra afacerilor politice americane.

De la înfiinţarea sa, “Skull & Bones” a iniţiat doar circa 1.200 de membri. În orice moment, sunt în viaţă 600 de membri ai Ordinului. Acest număr mic subliniază teribila concentrare de putere în mâinile membrilor săi. De la începutul anilor ’90, sunt acceptate și femeile. Printre candidați se regăsesc lideri ai studenților din campus și nume importante (copii ai unor personalități) de pe urma cărora societatea consideră că ar putea trage foloase în viitor.

Lăsând la o parte aceste versiuni contradictorii, se poate afirma cu certitudine că Ordinul a fost înfiinţat pentru prima dată în campusul de la Yale, în anul 1832. Oficial, el a fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de “Russel Trust Association”. Conform tuturor datelor biografice – care sunt disponibile – ale membrilor săi, banii necesari pentru susţinerea afacerilor secrete ale campusului şi a rolului său mai larg pentru plasarea membrilor săi în poziţii cheie de influenţă, după titrarea lor la Yale, erau proveniţi din comerţul cu opiu din Estul îndepărtat. Acest comerţ a fost început de către Compania Britanică a Indiilor de Est şi a ajuns înfloritor în perioada în care Tratatul de la Paris – semnat la 1783 – punea capăt Războiului american de Independenţă. În această perioadă, Compania Britanică a Indiilor de Est era controlată de “Baring Brothers Bank” (ulterior, în ultimele decade ale secolului XVII, “British House of Rotschild” va înlocui pe “Baring Brothers” în controlarea intereselor financiare ale comerţului cu opiu din China).

Prin sponsorizarea realizată de familiile Baring şi Rotschild, numeroase familii de frunte din Noua Anglie – unele dintre acestea situându-se de partea Marii Britanii în timpul Revoluţiei americane – au fost introduse în comerţul cu opiu, ca asociaţi secundari. Aceste familii de comercianţi posedau flote de corăbii cu pânze şi au devenit, în multe cazuri, fabulos de bogate  ca rezultat al asocierii lor cu Compania Britanică a Indiilor de Est. Printre aceste familii cheie din Noua Anglie se numărau nume precum: Cabot, Coolidge, Forbes, Higginson, Lodge, Lowell, Perkins şi Russell.

bones

Supranumit Mormântul, sediul este la fel de misterios precum organizația: o clădire sumbră, fără ferestre.

Înfiinţarea Colegiului de la Yale în 1701 a precedat Revoluţia americană cu câteva generaţii. Mulţi dintre fondatorii acestui colegiu erau oamenii cei mai buni ai moştenirii puritane, care credeau cu devoţiune în Dumnezeu şi ţară. Câteva dintre aceste suflete patriotice au format mai târziu miezul coaliţiei politice a lui Benjamin Franklin, care s-a rupt definitiv de ţara mamă – Marea Britanie. Mulţi absolvenţi de la Yale au fost activi în Revoluţia americană şi în fondarea Statelor Unite.

Doi critici ai Ordinului, istoricul Anthony Sutton şi ziaristul de investigaţie Ron Rosenbaum (el însuşi un absolvent de la Yale) au tras concluzia că “Skull & Bones” a degenerat după înfiinţarea sa şi s-a înclinat mai mult spre pompa ocultă şi ritualistă a majorităţii societăţilor secrete francmasonice şi de “iluminaţi” europene. Sutton acuză că Ordinul este cunoscut, în secret, ca “Frăţia morţii” şi că a devenit un instrument nefast în mâinile elitei puterii secrete americane. Rosenbaum afirmă că originile germanice ale societăţii o fac vicioasă şi pro-nazistă.

Procesul de inițiere în societatea secretă este înconjurat de mister. Potrivit unor speculații, acesta implică practici oculte, magie neagră și chiar sacrificii de animale. Ca toate societățile din universitate (la Yale există șapte astfel de organizații), Skull and Bones are și ea un sediu central. Cunoscut drept Mormântul, clădirea Skull and Bones este un edificiu gotic, fără ferestre, situat chiar lângă campus, unde membrii se adună pentru întâlniri și evenimente.

Mormântul ar fi, de asemenea, locul de odihnă al oaselor lui Geronimo (după ce au fost furate de Prescott Bush), al craniului fostului președinte Martin Van Buren și al revoluționarului mexican Pancho Villa.

Societatea secretă Skull and Bones are în proprietate și Insula Căprioarei, un petic de pământ folosit ca refugiu, un loc în care membrii pot merge în weekend „pentru a reînvia prieteniile vechi”. Pe fondul secretomaniei și elitismului promovate de societate, Skull and Bones și membrii săi sunt de multă vreme subiectul teoriilor conspirației.

bones

Unii susțin că organizația s-a aflat în spatele asasinării lui Kennedy, că a fost responsabilă de crearea bombei nucleare, că este sponsorizată și influențată de Illuminati sau chiar că exercită controlul  absolut asupra agenției de spionaj americane, CIA. Cu toate acestea, indiferent cât de bizar sună aceste terorii, ele nu sunt tocmai departe de adevăr atunci când vine vorba de membrii organizației. Să ne uităm la fapte.

În diferite perioade de-a lungul istoriei, membrii societății Skull and Bones au controlat cele mai mari averi din SUA: ale familiilor Rockefeller, Carnegie și Ford. De asemenea, unii membri au avansat fulgerător în carieră și au ocupat funcții înalte în Consiliului pentru Relații Externe și în corporații puternice din domeniul mass-media.

Și, bineînțeles, cel mai important aspect: organizația „a dat” trei președinți ai Statelor Unite (William Howard Taft, alături de cei doi Bush, George W. și tatăl său). De fapt, ambii candidați la alegerile prezidențiale din 2004, republicanul George W. Bush și democratul John Kerry, erau, la momentul respectiv, membri ai societății secrete Skull and Bones.

În pofida teoriilor conspirației și acuzațiilor care li se aduc, „oamenii oaselor” au păstrat o tăcere de… mormânt despre ceea ce se petrece în sanctuarul lor. Și Kerry și Bush au fost întrebați despre activitatea lor în cadrul acestei societăți, în timpul alegerilor din 2004, dar nici unul nu a dezvăluit nimic.

Motivul acestui comportament ar putea fi că membrii societății complotează, într-adevăr, pentru a controla politica mondială, sau că în Mormânt chiar nu se întâmplă nimic demn de menționat. De ce această atitudine? Se bucură membrii, pur și simplu, să fie în centrul unor teorii nebunești? Sute de cărți, filme documentare și emisiuni de televiziune au încercat să afle mai multe despre cum funcționează Skull and Bones, dar secretomania membrilor acestei organizații secrete a învins de fiecare dată.

Într-un lung articol din 1977, publicat în revista “Esquire”, Rosenbaum afirmă că sediul “Skull & Bones” din campusul Yale găzduieşte vestigii din colecţia privată de argintărie a lui Hitler. În pofida posibilelor prejudecăţi personale în aceste două evaluări ale istoriei Ordinul “Skull & Bones”, trebuie să fie recunoscut faptul că membrii societăţii au urmărit – de-a lungul generaţiilor – unificarea unui mic grup de familii din Noua Anglie prin căsătorii şi apoi şi-au sponsorizat băieţii şi nepoţii să intre în Ordin. Acest mod de creştere tinde întotdeauna să producă vederi înguste şi prejudicii faţă de cei din afară, ceea ce poate fi o serioasă insuficienţă cu deosebire la indivizii răspunzători pentru trasarea mersului unei naţiuni aşa de puternice, cum sunt Statele Unite.

Surse: incredibilia; dzr

http://decenei.com/wp-content/uploads/2018/01/skull-and-bones-yale-ring-322-yale-secret-society-skull-ring-silver-or-gold-800.jpghttp://decenei.com/wp-content/uploads/2018/01/skull-and-bones-yale-ring-322-yale-secret-society-skull-ring-silver-or-gold-800-150x150.jpgDeceneiConspirațiicampus,Frăţia,membrii,Mormântul,morții,Ordin,Skull & Bones,Yale
Cu membri puternici și ritualuri misterioase, societatea secretă Skull and Bones (Craniul și Oasele) este dintotdeauna asociată cu tainele bine păstrate și teoria conspirației. “Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios...