Crucile

Crucile de la răspântia drumurilor

Mesiciul este un sat de codru care aproape că nu se deosebeşte cu nimic de celelalte sate de la poalele munţilor Vârşeţului. Este locuit de români care îşi au obârşia în glia natală. Nu au venit niciodată de nicăieri. Istoria satului s-a născut odată cu omenirea, pentru că pe meleagurile Mesiciului au fost găsite şi se mai găsesc obiecte din epoca de piatră, ceea ce ne face să credem cu adevărat că mesicenii sunt aici „de când e lumea”.

Putnic

Gheorghe Putnic-Bumbu, 32 de ani de activitate în cadrul Filarmonicii și Operei din Zagreb

Gheorghe Putnic, împreună cu membrii Fanfarei „Turturica” din Mesici s-a înrolat în Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei. Au fost încadrați în Divizia a V-a Craineană și au participat la luptele din Srem, Bosnia, Slavonia, Croația și Slovenia.

La Mesici s-a celebrat 10 ani de la sfinţirea crucii şi a locului unde a fost ridicată biserica nouă

Duminică, 25 iunie, în Mesici a avut loc o sărbătoare naţional-creştină care a reunit enoriaşii ortodocşi români din sat şi oaspeţii lor sosiţi din întreg Banatul istoric, cu prilejul celebrării a 10 ani de la sfinţirea crucii şi a locului unde a fost ridicată o nouă biserică a credincioșilor români din acest sat de codru.

Toponimele, legătura dintre glie și mesiceni

Un argument incombatabil la vechea maximă românească „Omul sfinţeşte locul” sunt toponimele meleagurilor mesicene, care s-au păstrat până în zilele noastre atât în popor cât şi în cartea funciară de pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Având în vedere că înaintea toponimelor de pe timpuri  care de altfel sunt şi actuale, româneşti, nu au existat altele în altă limbă, se poate spune că aceste meleaguri mesicene au fost locuite de români dintotdeauna.

Mesiciul – locul unde cerul este mai aproape de pământ (1)

Mesiciul! Străjuit de Cula Vârșețului și străvechea Mănăstire, scăldat în verdeață și liniște, cu case impozante și îngrijite, despărțite de un fir vesel de apă și podețe de lemn. Pe strada centrală: Școala elementară, Capela ortodoxă română, Biblioteca parohială, dispensarul și Biserica nouă. Aspectul satului este unul deosebit și la prima vedere totul pare a fi în cea mai bună ordine, doar școala este goală! Pentru prima dată, după mai mulți ani, din lipsă de copii, clopoțelul a încetat să mai sune.