În 1764 la Panciova s-a înființat Regimentul de Graniță germano-bănățean

În urma încheierii războiului turco-austriac din anii 1737-1739, autoritățile austriece au hotărât întărirea frontierei de sud a imperiului austriac înspre granița cu imperiul otoman, pentru a împiedica o nouă intrare a turcilor în Banat. Curtea Imperială de la Viena a hotărât înființarea unei poliții de graniță și a sentinelelor pentru supravegherea frontierei, a unui serviciu de carantină pentru a opri intrarea persoanelor infectate de bolile care au bântuit în imperiul turcesc  (ciuma și holera).

Starea economică și socială a bobocilor dintru începutul satului

Satu-Nou a fost întemeiat  în  anul 1765,  cu un număr de 150 de case (familii).  În anul 1767/8,  din cauza necesităților armatei (grănicerilor),  autoritățile militare au fost nevoite să colonizeze încă 170 de familii,  ceea ce a însemnat că în anii amintiți în localitate erau deja 320 de familii. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în sat au fost înregistrate 317 case locuibile.

Începuturile mișcării culturale la Satu Nou (1871-1875)

Cercetarea istoriei culturale reprezintă unul din subiectele preferate de care sunt preocupați oamenii de știință și de cultură din Banatul sârbesc, pornind de la faptul că această latură a spiritualității românilor din acest spațiu geografic a contribuit considerabil la formarea și păstrarea identității minorității române, atât pe timpul dualismului austro-ungar, cât și în cadrul regatului iugoslav și a Iugoslaviei postbelice, dar și în cadrul actualei Republicii Serbia.

Povestea unei familii de grăniceri

Pentru apărarea graniței de sud a imperiului austriac, împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) a ordonat colonizarea populaţiei de pe întreg teritoriu al imperului în Banat.  La granița turcilor cu  populația românească au fost aduşi locuitori  din trei zone geografice: Ardeal, Banat și Oltenia, care, la vremea respectivă, aparțineau Austriei. La Satu Nou, familia Toderaș (Togeraș) a fost colonizată printre primele, venind  din Ardeal, satu Chier (Kiari), situat în  munții Zărandului.