Thursday, 18 Oct 2018

Turnul Vârșețului, un martor tăcut al încăierărilor secrete

Două dueluri care au avut loc la Vârșeț, unul dintre Arslan Bey și Janko Halabura, iar celălalt dintre Crnjanski și Sondermajer, au influențat cursul istoriei sârbe.

În toamna lui 1926, tânărul poet și editor al revistei „Naša krila” (”Aripile noastre”) Miloš Crnjanski (1893-1977) la provocat la duel pe Tadija Sondermajer (1892-1967), pionier mondial al aviației de război și civile. În scopul apărării reputației și onoarei neînțelegându-se care aeronave, germane sau franceze, trebuie să cumpere Clubul Național Aerian, au fost de acord ca problema să o rezolve printr-un duel. Totuși, acest tip de confruntare reciprocă a fost interzis pe teritoriul Serbiei, însă încă a fost practicat în Imperiul Austro-Ungar fiind desemnat ca un ”act cavaleresc”. Au decis să se întâlnească în secret la Vârșeț.

Miloš Crnjanski și Tadija Sondermajer

Potrivit lui Radovan Popović, care a investigat biografia turbulentă a lui Crnjanski, Sondermajer cu secundanții/martorii lui (care, în conformitate cu reglementările, trebuie să fie prezenți la duel), a ajuns la un acord cu șeful districtului că, dacă este ucis în acest duel, să se împrăștie povestea cum a avut accident mortal la vânătoare. Întâlnirea a fost programată pe 26 septembrie la poalele turnului Vârșețean.

Crnjanski a ajuns la Vârșeț cu o zi mai devreme, în societatea poetului Dušan Matić și dirijorului de teatru Branko Gavella – toți adăpostindu-se la Hotelul ”Srbija” din centrul orașului. După, cum se povestea, o noapte de somn liniștit, parcă nu e la întrebare viața lui, Crnjanski a apărut la ora programată la poalele turnului Vârșețean. A luat cu el două pistoale antice identice, special concepute pentru dueluri (pentru el și adversar), furnizate de la familia Dunđerski.

– Totul a mers conform ritualului. Crnjanski și Sondermajer au fost în picioare, cu spatele unul față de altul și apoi au început să numere pașii. Crnjanski a avut drept la primul foc pe care l-a ratat. După o pauză încordată, fiind rândul lui Sondermajer, el și-a dat jos monoclul, a ridicat arma în aer și a spus în franceză: „Am renunțat.“ Crnjanski era plin de mânie. A strigat și a cerut adversarului să tragă, dar acest lucru nu s-a întâmplat, și, într-un final, ajutanții au pus capăt duelului – a scris Milan Jovanović Stanimirović, care după acest eveniment a muncit împreună cu Crnjanski la Berlin.

Conform unei alte versiuni privind acest eveniment, care a fost consemnată de scriitorul Vladimir Bunjac, Sondermajer a apăsat pe trăgaci de trei ori, dar arma nu a declanșat, pentru că, aparent, nu a știut să manipuleze cu această armă antică, și, prin urmare, duelul s-a încheiat fără răniți, adică uciși.

Adevărul pare să-l „știe“ doar turnul Vârșețean, care a rămas un martor mut al încăierărilor secrete, al căror rezultat este cu siguranță o influență pozitivă asupra istoriei Serbiei. Adică, numai un an mai târziu, Sondermajer a devenit primul om care a zburat pe o distanță de 15.000 de kilometri (Paris- Bombay) și, astfel, a impresionat întreaga Europă iar Crnjanski la scurt timp după acest eveniment a realizat una dintre cele mai importante opere literare sârbești  – ”Seobe” (”Migrații”).

Cu toate acestea, a existat și un alt duel, mult mai important, care s-a întâmplat cu patru secole mai devreme în același loc – la poalele turnului. În 1594 s-a declanșat revolta sârbilor și românilor din Banat împotriva turcilor. În fruntea revoltei a fost episcopul Teodor Nestorović. Vârșețenii spun că este nedrept faptul că în istoria sârbească ca prima revoltă sârbă este amintită cea din 1804, condusă de Karađorđe.

Arslan Bey, comandantul turnului, care a fost zile întregi sub asediul unei trupe de rebeli curajoși conduși de Janko Halabura, a convocat un duel care ar fi încheiat asediul. În duel, Janko Halabura reușește să-i taie capul turcului. Despre această bravură s-a povestit în lung și în lat, chiar și detaliile din acest duel – capul retezat al lui Arslan Bey înfipt în sabia lui Halabura deasupra turnului Vârșețean – se găsește pe stema orașului care a fost fondată la începutul secolului al XIX-lea și este valabilă și în prezent.

Acest duel a afectat rezultatul revoltei, deoarece la înfuriat pe Hasan Pașa găsit la Timișoara, care la scurt timp a venit la Vârșeț cu o armată mare  învingând rebelii forțându-i să fugă. Halabura a fost ucis într-o luptă în apropierea satului Parta, iar cea mai mare parte a populației împreună cu episcopul Teodor Nestorović au căutat refugiu în Transilvania. Încercarea bănățenilor, care a durat cinci luni, de a alunga turcii de pe teritoriul său a trecut fără succes.

– Ca rezultat al luptei lor pentru libertate, în timpul căreia pe stindardele lor figura Sfântul Sava, la ordinul lui Sinan Pașa moaștele sfântului au fost aduse din mănăstirea Mileševa și au fost arse în Vračar la Belgrad cu scopul de a distruge poporului sârb entuziasmul religios și național – spune Dragutin Petrović, curator al Muzeului orașului Vârșeț.

Cruzimea turcească nu s-a oprit aici. Ei au reușit să-l păcălească pe episcopul Teodor promițându-i dreptate, însă întors din Transilvania la Vârșeț a fost ucis brutal. Rămășițele episcopului au fost îngropate într-un loc necunoscut, pentru ca oamenii să nu se adune la mormântul său. Patru secole mai târziu, în 1994, la inițiativa episcopului Banatului Hrisostom, Teodor a fost canonizat în Sfântul Teodor de Vârșeț, ziua de 29 mai sărbătorindu-se ca slava lui și a orașului.

Jelena J. Baljak (novosti.rs)

Foto – Asociația ”Feliks Mileker”