Cum dispare identitatea națională (I)

Oct 23, 2015

identitate2.jpg

Este cunoscut că cercetările sociologice și politologice realizate în perioada totalitară, întreprinse în legătură cu problema națională în general și  cea a minorităților naționale în  special, nu se făceau de pe poziția indetitații naționale ci în lumina altor principii și cu alte scopuri.

Cu democratizarea sistemului social-politic și cu dezvoltarea conștiinței naționale la popoarele și minoritățile etnice din țările sud-est europene, eliberate de comunismul totalitar, se multiplică și preocupările teoretice și practice față de problema națională. Astăzi se reabilitează interesul față de poziția minorităților naționale și datorită pluralismului ideilor politice, a democratizării relațiilor sociale și a creșterii conștiinței naționale. Astfel, în ultima vreme intră tot mai mult în conștiința noastră sitagma de  ”indentitatea națională”, care decenii nu a fost utilizată, nici în comunicarea orală și nici în textele scrise, în afară de  ”conștiința de clasă”. Într-o  definiție descriptivă, indentitatea națională indică o stare a minorității de a fi și de a rămâne ceea ce este, de a-și păstra caracterele fundamentale și specifice. Ea nu poate fi înțeleasă în mod abstract și la modul general, ca și atunci când popoarele sau minoritățile sunt luate și înțelese în mod nediferențiat, la nivelul însușirilor generale ale acestora. Elementele care deosebesc o minoritate de un popoar sunt chiar elementele care constituie specificul  de bază al indetității naționale. Aceste specificuri se observă și se manifestă  cel mai clar în domenilu, culturii, limbii, tradițiilor și a obiceiurilor. Din punct de vedere etimologic, termenul de indentitate după unii este de origine feudiană, folosit în politologie pentru a desemna sentimentul unui individ de apartenență la o comunitate (națiune, naționalitate, popor). Prin apartenență, din cauza interesului mare pentru problema dispariției minorității naționale, republicăm o parte revizuită și completată din lucrarea apărută în anul 1993 la Editura Tibiscus din Uzdin și a Asociației istoricilor bănățeni din Timișoara, la proporțiile adecvate publicației de față. S-a făcut selecția fragmentelor care se referă numai la asimilare. Înțelege, așadar, calitatea persoanei de a fi legat, de a face parte în mod conștient dintr-o naționalitate. În psihologia socială sentimentul de apartenență al indivizilor la grup sau comunitate constituie unul din criteriile definitorii ale grupurilor umane. Apartenența oamenilor la o naționalitate se realizează prin aderența lor la scopurile naționalității, prin drepturile și obligațiile ce și le asumă ca membrii ai naționalității. Apartenența presupune și conștientizarea intereselor fundamentale ale minorității naționale și asimilare valorilor acesteia, ceea ce determină apoi și comportamentul politic și național al individului sau etniei în genere. Sintagma de indentitate națională se caracterizează prin mai multe particularități psihosociale, pe care nu le vom analiza în continuare. Precizăm, însă, că însușirile după cum sunt conștiința, convingerea, sentimentul și comportamentul, ca elemente ale indentității naționale, nu înseamnă deloc omogenitate națională. Este adevărat că în unele state și regiuni are loc un proces de omogenitate și creștere a unitățiile naționale, care pe alocuri merge până la naționalism. O astfel de omogenizare, mai ales în scop național-șovin, are repercusiuni negative, în special pentru o minoritate națională. Nu despre o astfel de omogenizare este vorba în cazul minorității naționale cum este cea romănă din Banatul sârbesc și în genere din Serbia. Suntem siguri că întreaga noastră populație română nu susține  nici o variantă a omogenizării în sens negativ și în dauna altor popoare și minorități, omogenizare care întotdeauna alunecă în izolare și prin aceasta în naționalism și șovinism. Structura spiritualității românului este în afara tuturor manifestărilor negative de acest fel, ceea ce și noi, din aceste părți ale Serbiei am dat dovadă de nenumărate ori în relațiile cu popoarele și minoritățile naționale cu care conviețuim.

Prof. Trăilă Spăriosu

 

Articole similare selectate pentru tine