Începuturile mișcării culturale la Satu Nou (1871-1875)

Oct 26, 2015

Cercetarea istoriei culturale reprezintă unul din subiectele preferate de care sunt preocupați oamenii de știință și de cultură din Banatul sârbesc, pornind de la faptul că această latură a spiritualității românilor din acest spațiu geografic a contribuit considerabil la formarea și păstrarea identității minorității române, atât pe timpul dualismului austro-ungar, cât și în cadrul regatului iugoslav și a Iugoslaviei postbelice, dar și în cadrul actualei Republicii Serbia.

Numeroaselor monografii, studii, articole și alte contribuții elaborate de profesori universitari, doctori în știință, dar și de publiciști și chiar țăranii – cărturari,  au scos în lumina zilei informații deosebit de interesante și de o valoare istorică incontestabilă, care vin să completeze imaginea începuturilor și a perioadelor de glorie a mișcării culturale. Cu această ocazie, ne-am propus să prezentăm câteva aspecte ale activității culturale în localitatea Satu Nou (Banatsko Novo Selo) de lângă Panciova, în Banatul sârbesc, care a jucat un rol deosebit de important în procesul de formare și  dezvoltare a mișcării naționale românești de pe acest spațiu, rol pe care l-a menținut într-o bună măsură până azi. Înființat în anul 1870, corul din Satu Nou reprezintă una dintre primele Reuniuni Culturale a Românilor din Banatul sârbesc,  despre care s-a scris și până în prezent, lipsind însă prezentarea mai amplă a primilor ani de activitate a acestei reuniuni. După cum deja am amintit, este vorba despre una dintre primele formații corale românești din zonă, înființată în îndepărtatul an 1870, doar la un an întârziere față de primul cor al românilor din Banatul sârbesc – cel din Coștei. Datele din revistele ,,Albina” (redactată  de Andrei Mocioni) și ,,Federațiunea”, ne arată că activitatea acestui cor a fost deosebit de bogată încă din primii ani de funcționare a acestuia. Prima menționare a unui concert prezentat de acest cor este din anul 1871 (,,Federațiunea” nr. 58, 30 mai / 11 iunie 1871) care s-a ținut „la școala românească din loc“, în favoarea elevilor orfani, fiind colectată cu această ocazie suma de 156 florini, printre donatori găsindu-se și episcopul Ioan Popasu (cu 5 fl), secretarul Eparhiei Caransebeșului Ioan Bartolomei cu un fl., protopopul Panciovei Simeon Dimitrievici cu 3 fl., medicul Petrescu din Uzdin cu 5 fl., preotul uzdinean Iulian Onciu cu 1 florin și negustorul Svetozar Vuia cu 1 fl. De pe bani colectați s-a cumpărat îmbrăcămite petru elevii orfani „din ambele școli“ din Satu Nou, care le-au fost date în prezența preotului local Pavel Militariu și a „antistelui suprem” Marcu Smolean, dar și a membrilor corului, în frunte cu învățătorul Petru Mioșcu, dirijorul corului. Concertul a avut loc pe data de 30 martie 1871, a treia zi de Paști (Federațiunea nr. 51, 21 aprilie /9 mai 1871) stârnind un interes deosebit în întreaga zonă. După cum relatează corespondentul din localitatea vecină Petrovasâla (Vladimirovaț, azi) au fost prezente cca 260 de persoane, printre care și numeroși ofițeri de diferite naționalități de la regimentul germano-bănățean din Panciova. În special dorim să menționăm supralocotenentului Ioan Balnojan din Panciova, originar din Satu Nou, care a jucat în acești ani un rol deosebit în lupta pentru separarea bisericească a românilor, atât la Satu Nou cât și la Panciova și în alte localități din zonă (Mircea Măran, Ilie Baba, Valentin Mic, Românii din Panciova, 1773-2013, Zrenianin, 2014). Iată o observație a autorului articolului (un oarecare P.I. Militărescu, desigur un pseudonim) referitoare la atmosfera prezentă la concert: „Poporul din loc aleargă la această petrecere solemnă din toate unghiurile, încât nemafiind spațiu de ocupat, se aninau pe ferestre și de acolo cu bucuria entuziastică priveau și ascultau.“

Familia Stanciu Alvariu în anul 1898, Stevan și Traian cu soțiile

După concert a urmat un bal, desfășurat în sala lui Ios Sigismund. Printre participanții principali la acest eveniment deosebit se amintesc învățătorii Petru Miloșcu și Pavel Rusovan, preotul Pavel Militariu și sergentul Lazăr Gugulan, „cari cu melodioasa lor voce știură a stoarce aplauze de la ascultători.“ Dintr-un alt text aflăm câteva date despre componența corului român din Satu Nou. Acesta a participat, anume, la ceremonia sfințirii capelei ortodoxe române din Doloave (Albina nr. 87,5 / 17 noiembrie 1872) localitate găsită în apropierea Panciovei, care a avut loc pe data de 22 octombrie 1872. Sfințirea capelei adaptată în edificiul școlar în urma despărțirii biericești la Doloave, clădire pe care românii au primit-o cu ocazia separării, a fost săvârșită de primul administrator al protopopiatului ortodox român al Panciovei, Simeon Dimitrievici, asistat de preoții Pavel Militariu și Petru Popovici. Corul din Satu Nou, care dă răspunsurile liturgice este alcătuit din 13 membri, și anume: Petru Mioșcu, Iosif Manciu, Ioan Rusovan, Lazăr Guguleanu, Ștefan Balnojanu și 8 învățăcei, care cu ariile lor armonioase, compuse în cuartet de d-l Petru Mioșcu, învățător în Satu Nou, puseră în sacră uimire pe toți ascultătorii. După terminarea slujbei de sfințire a capelei, s-a organizat „un banchet strălucit, la care luară parte domnii mai numeroși“. Toastele, care erau atât de obișnuite în acele timpuri, au fost rostite de protopopul Simeon Dimitrievici, ridicate în cinstea împăratului, a mitropolitului Șaguna, a episcopului Popasu și a altor personalități, pe care autorul anonim al articolului nu le numește. „La toate aceste închinări, corul vocal prin diferite arii naționale delecta pe ascultători și primii din partea oaspeților, nenumărate aplauze și astfel, împreună se petrecu până noaptea târziu. În aceeași ordine de idei concertul ținut la Satu Nou pe data de 13/25 februarie 1875, în favoarea fondului scolastic confesional din loc (Albina, nr. 17,20 martie – 1 aprilie 1875, p. 5). Intenția organizatorilor era de a arenda pământ pentru necesitățile școlii confesionale. Pe lângă localnici, la eveniment participă și spectatori din alte localități, precum Nicolinț, Sân-Mihai, Maramorac.“ Activitatea corului a continuat și în perioada interbelică, în condiții noi, având în vedere trecerea acestei părți a Banatului, în cadrul regatului iugolsav. În perioada postbelică, cea a Iugoslaviei socialiste, mișcarea corală a românilor din Banatul iugoslav primește conținuturi noi, în contextul pătrunderii ideologiei comuniste în viața culturală. În ultimele decenii are loc recuperarea vechilor valori, dar în condițiile scăderii semnificative a numărului de etnici din Banatul sârbesc, ceea ce influențează și asupra mișcării culturale de la noi.

Dr. Mircea Măran

Foto: Corul din Satu-Nou, 1910