Povestea ”Satului bătrân”

May 04, 2016

Primele documente despre localitatea Clec sunt listele privind adunarea zeciuieli papale, ca formă de impozit, dar și din unele manuscrise foarte vechi mânăstirești. După eliberarea de sub jugul turcesc, în secolul XVIII-lea, de altfel începe și popularea mai intense a acestor ținuturi care cuprind mai multe sate, extinderea acestor localități și iminenta lor dezvoltare.

În cea de a doua jumătate a secolului amintit mai sus, pe timpul împărătesei Maria Tereza, functionarii de stat, ofițerii și comercianți cumpără de la Imperiul Austro - Ungar întinse câmpii de pustă, aceștea devenind mari proprietari de pământ și într-o măsură însemnată influentează la popularea și dezvoltarea Banatului Central. Un mare latifundiar din întreaga aceasta regiune, a fost familia lui Lazăr Gruescu. În anul 1766 administrația de stat ordonă stabilirea românilor nomazi, a păstorilor de vite și oierilor veniți de pe valea Morișului din România. Din cauză că acest perimetru a suferit dese revărsări de apă, primele case au fost ridicate spre localitatea Jankov Most pe atunci purtând vechea denumire de Iankahid. Astfel acest loc este și în ziua de astăzi cunoscut ca ”Satul bătrân” al românilor clecăni, scrie Ionel Miat în săptămânalul Libertatea.

După o scurtă perioadă de timp, în aceste locuri se stabilesc și sârbii, dar la scurt timp aceștea vor fi transferați pe așa numita ”Graniță militară” în baza directivei de stat din anul 1783/84. În locul lor administrația de stat a Monarhiei Austro - Ungare în această regiune aduce nemți din Franța. Există documente scrise cu numele de familie Jirado, Ghilium și altele. Este interesant faptul că în ceea ce privește populația românească, mai ales crescătorii de bovine și oierii la fel se transferă în regiunea localităților Ovcea, Glogoni, Jankov Most și Jabuka. Vechiul sat este părăsit, casele fiind dărâmate. Nemții au edificat o nouă localitate cu numele Klek, apoi aceasta purtând și numele de Befago. În anul 1822 localitatea devine deja un sat mare, respectiv comună cu 209 numere de case și o populație de 1473 de locuitori. Hotarul satului a avut o suprafață de 2882 h pământ arabil, 124h de grădini și 183h de livezi. Este demn de reiterat faptul că la anul 1850 cea mai mare parte a pământului cu holde fertile a aparținut urmașilor lui Lazăr Gruescu. Tot în acest an este deschisă și prima cancelarie locală.

Printre cele mai importante date istorice de la început de secol XX-lea, trebuie amintit anul 1900. Atunci a fost construită și pusă în funcțiune calea ferată Veliki Beckerek – Timișoara. Traseul ei era chiar prin centrul localității de astăzi și a avut o mare însemnătate pentru dezvoltarea multilaterală a acestei comune. Tot în acest însemnat an a început construcția ecluzei pe canalul Bega, luciu de apă care devine o importantă cale fluvială de navigație. În acești primii ani ai secolului XX-lea aici este ridicată și o fabrică de cărămidă la aburi, care a aparținut firmei nemțești ”Bundy”. Iar în 1911 satul a avut deja 272 de case, oficiu poștal și telegraf. Pe timpul ocupației nemțești și această localitate a intrat în posesiunea germană, dar imediat după terminarea războiului familile nemțești încep să emigreze. Astfel că la începutul lui octombrie 1944 la intrarea în Klekul eliberat trupele Rusești întâlnesc doar famili românești. La sfârșitul celui de al Doilea război mondial, în mod organizat începe popularea acestei regiuni cu populație care este adusă din Bosnia și Herțegovina. În anul 1945, sosesc și sârbi din apropierea orașului Trebinje.

La acea dată în localitate se stabilesc 233 de famili. În total fiind vorba de 1389 de membri ai gospodăriilor nou întemeiate. Urmași acestora, la ora actuală constituie cea mai mare parte a populației localității Clec de astăzi. În ce privește populația românească aceasta având în vedere plecările în număr mare în alte sate, din an în an s-a diminuat simțitor. Astăzi la Clec mai sunt vreo 20 de famili de români, majoritatea lor purtând numele de altădata de familie Gruescu.

Localitatea Clec aparține comunei Zrenjanin, cu care este destul de bine legat prin infrastructură. Paralel ea este și o cale rutieră de tranzit, care face legătura marelui centru urban amintit cu localitatea Jitiște și de aici începe zona de frontieră cu România. Satul are rețea de gas, apeduct și până la sfărșitul anului se preconizează terminarea infrastructurii de canalizare. În localitate funcționează școala generală ”Jovan Dučić”, care are 154 de elevi. În localitate există și o societate cultural artistică, care în cea mai mare parte are membri tineri, care prin joc și prietenie fac cunoștință cu vechile tradiții. Clecul mai are și o pistă pentru bicicliști foarte lungă, care în perioada de vară este plină de cetățeni care ies la plimbare și tot odată aceasta este folosită pentru călătoritul la locurile de muncă. A fost amenajată și piața din centrul satului care poate fi folosită și pentru ținerea diferitor manifestări.

La Clec activează mai multe organizați precum: Societatea vânătorilor, Societatea locală a pensionarilor, Asociația Femeilor, Societățile cultural artistice ”Klek” și ”Arhaik”, Societatea Pompierilor Voluntari, Societatea ecologiștilor din Clec, Asociația crescătorilor de porumbei și a pescarilor sportivi. Clecul are un mare potențial pentru avansarea și dezvoltarea localități prin turismul sportiv (volei, vânătoare) având la fel o marină, ecluză și un camp ecologic.

Localitații Clec i se mai spune și ”satul olimpic” cum a fost denumit de câtre medii. Sportivi de aici până în prezent au căștigat cinci medali la Jocurile Olimpice și alte trofeie sportive la competiți de toate rangurile. Cei mai cunoscuți sportiști din Clec sunt bachetbalistul cu lauri Dejan Bodiroga, respectiv voleibaliști – frați Grbić și alți. Cu mult înainte de aceștea, prin anii 70, gloria Clecului în Iugoslavia de atunci a fost adusă de selecționata feminină de volei, care a reușit să înfrângă chiar și pe cele mai cunoscute selecționate de volei ale republicilor Iugoslave. Secretarul Comunității Locale afirmă că comform recesământului din anul 2011, la Clec la acea dată au trăiat 2711 locuitori în total aici existânt 853 de gospodări și chiar 920 de locuințe. Găsindu-se în imediata apropiere a orașului Zrenianin, se poate spune că localitatea are toate șansele să devină una urbană.

Cel mai cunoscut locuitor al Clecului din toate timpurile, neîndoielnic este avocatul Lazăr Gruescu. S-a născut la 9 februarie 1840 și școlarizarea superioară a făcut-o la Sibiu, Lugoj și Timișoara. Sudiile universitare le urmează apoi la Facultatea de drept din Budapesta. În scurta sa viață de doar 30 de ani a fost funcționar la așa numită ”Pretura” din Jașa Tomić iar apoi îmbrățișează cariera de avocat. A fost un luptător înflăcărat pentru drepturile românilor de pe aceste meleaguri. Astfel la alegerile pentru deputați pentru ”Dieta” de la Pesta în anul 1869 își prezintă candidatura la cercul electoral din localitatea numită astăzi Jitiște. A avut un program liberal găsindu-se în opoziție. El adună 998 de voturi de la românii din Ecica, Iancaid, Clec, Toracul Mic și Toracul Mare. Devine deputat din rândurile românilor din Nordul Banatului. La aceea vreme cel mai înalt rang politic, la care a ajuns un reprezentant al suflări românești.