Familia Hasdeu şi legătura lor cu lumea de dincolo (2)

Jun 11, 2016

Busturile membrilor familiei, de viță nobilă de altfel, îşi aveau locul aici, aşezate sub busturile lui Cristos, Shakespeare şi Victor Hugo, pe care Iulia i le-a cerut special tatălui ei, într-una din şedinţele de spiritism, la data de 16 octombrie 1890, în limba franceză: "În numele scumpilor mei, îţi mulţumesc; dar, în fiecare unitate, este o trinitate. Ea mi-a comandat să pun, în templu, formând altarul superior, busturile lui Christ, Shakespeare şi Victor Hugo.

Este trinitatea a cărei unitate reclamă o nouă trinitate, în total nouă. Este ceea ce ea mi-a comandat, ulterior, desemnând nouă membri ai familiei, ale căror portrete trebuiau să fie plasate în tocul ferestrei, de o parte şi de alta a altarului superior". Tot aici, pe o carte din marmură au fost inscripţionate formele cuvântului Dumnezeu, pe care acesta le ia în limbile greacă, latină, arabă, ebraică şi chineză, consemnează romania-misterioasa.blogspot.rs.

Construcţia "Marelui Templu", după cum îl numea Hasdeu, a început în anul 1893 şi s-a încheiat trei ani mai târziu. Ca şi în cazul cavoului, planurile castelului i-au fost minuţios indicate lui Hasdeu de către fiica să, în timpul şedinţelor de spiritism. Construcţia castelului reprezintă o mostră unică a arhitecturii româneşti, unde utilitatea funcţiunii, deci profană la nivel simbolic, se împleteşte magistral cu cea spirituală, o mostră a arhitecturii sacre. Funcţia de locuinţă devine secundară, iar elementele specifice spiritualului domină. Fundaţia castelului are forma unei cruci, iar cifrele 3 şi 7 sunt adoptate fără reţineri de geometria construcţiei. Edificiul este structurat din trei turnuri, iar pentru a intra în castel este necesar să păşeşti şapte trepte, în vreme ce jilţurile împărăteşti de la intrare au incrustrate şapte volume de cărţi suprapuse. Deasupra uşii sunt sculptate în basorelief blazonul familiei Hasdeu cu deviza familiei: "Pro fide et patria" şi lângă ea, apoftegma lui Galilei "E pur şi muove". Mai sus, Ochiul Divin încadrat în triunghi.

B.P.Hasdeu și soția pe terasa Castelului Julia Hasdeu (după 1900)

Cei care vizitează astăzi Muzeul Memorial Iulia Hasdeu de la Câmpina pot pătrunde, conduşi de un ghid, în intimitatea biroului lui Hasdeu, în salon, în camera în care se află pianul Iuliei şi mai ales, atracţia tuturor turiştilor, în camera de spiritism în al cărei perete se poate observa o gaură cu un diametru destul de mare. Nu suficient pentru a permite accesul unui om, însă perfect pentru trecerea spiritului Iuliei, atât de aşteptat la aceste şedinţe. O altă "prezenţă" care atrage atenţia în castel este o statuie a Mântuitorului, având o înălţime mai mare decât statura obişnuită a unui om. Acesta se ridică deasupra unor nori cu braţele ridicate într-un gest de binecuvântare, însă cu ochii în lacrimi. Reprezentarea deosebită şi amplasarea sa într-o lumină specială au făcut ca imaginea Mântuitorului sculptat să impresioneze peste măsură pe cei care au călcat pragul castelului.

Până la construirea castelului, locurile de desfăşurare ale şedinţelor de spiritism au fost variate însă, apoi, acesta a fost preferat cu deosebire, deoarece fusese construit la indicaţiile Iuliei şi favoriza, prin arhitectura să deosebită, şedinţele de comunicare cu spiritele. În Bucureşti, atunci când acestea nu se desfăşurau la cavoul Iuliei din cimitirul Bellu, aveau loc în biroul lui Hasdeu de la Arhivele Naţionale, unde era director.

Scrierile lui I.L. Caragiale păstrează una dintre cele mai frumoase descrieri ale castelului, unde chiar de la început, Hasdeu încearca să-i facă clar lui Caragiale cine este adevărata stăpână a casei: "Noi suntem aci numai în gazdă. Pentru aceea, mai înainte de orice, trebuie să te prezint stăpânei casei". Hasdeu şi-a condus prietenul către trunchiul unui copac bătrân, unde, într-o scorbura se afla portretul Iuliei Hasdeu, încadrat într-un muşchi viu, din care răsăreau plante de munte.

Din perioada 23 decembrie 1890 până în 18 aprilie 1903 s-a păstrat transcrierea a numai 101 rezumate ale şedinţelor de spiritism, însă în realitate, numărul acestora a fost mult mai mare. Limba preferată a acestor comunicări era franceza, însă puteau fi şi în română, engleză, rusă şi chiar arabă. Deşi pentru oamenii simpli care locuiau în jurul castelului, ceea ce se petrecea înăuntru era de neînţeles, pentru cei aflaţi în interiorul zidurilor, majoritatea cărturari şi artişti, aceste şedinţe nu făceau altceva decât să le deschidă noi orizonturi de explorat.

Au fost invocate pe rând spiritele Iuliei Hasdeu, şi, ulterior după deces, al mamei acesteia, al lui Nicolae, fratele lui Hasdeu şi ale lui Tadeu şi Alexandru Hasdeu, bunicul şi tatăl scriitorului. În orice astfel de şedinţă era imperios necesară prezenţa unui mediu capabil, iar în această privinţă sunt date unele lămuriri chiar în transcrierile şedinţelor care s-au păstrat până azi. Iulia vorbeşte despre casă, îi dă tatălui ei sfaturi cu privire la diverse probleme şi povesteşte chiar şi despre vieţile ei anterioare sau despre imersiunea unor spirite inferioare în comunicaţie (în timpul şedinţelor, în afară de spiritele celor care vorbeau, mai existau şi spirite asistente, care puteau îngreuna sau uşura procesul). Este foarte interesantă una dintre transcrierile păstrate în Fondul de Manuscrise din cadrul Arhivelor Naţionale, în care Iulia vorbeşte despre viaţă ei pământeană că Hypatia.

"Da, aceasta este, ai perfectă dreptate; nervozitatea mediumului meu a tulburat întreaga inspiraţiune şi a fost absolut imposibil să-l fac să scrie corect numele meu, Hypatia, dar tu ai ghicit imediat!...Fusesem, cum îţi spun, lapidată, Papaliga (Papaliga nu este nimeni altul decât Hasdeu, iar acesta era numele cu care Iulia îl alinta adeseori, când se aflau în intimitatea familiei); am căzut la picioarele unei cruci într-o biserică şi lumea m-a târât, apoi, prin oraş: linşată şi resturile bietei mele materii arse din ordinul patriarhului Cyrille. El fusese proclamat sfânt, incomparabilul care priveşte de la înălţimea crucii sale, i-a văzut sfinţenia şi… să nu-i iertăm aceluia, căci… vrea în mod absolut. Pentru biografia mea, da, dar tu vei vorbi în această carte numai despre cele şase încarnări ale mele; primele trei vor rămâne doar pentru tine; acelea nu sunt… înainte de a fi Hypatia; una dintre aceste existente este Syria, fiica Monicăi. Am plecat din oraşul incendiat pierind în flăcările sale, accident care mi-a răpit viaţă la numai 12 ani… căci nu devenim ceea ce dorim dintr-o dată; Nicolas spune că trebuie să te laşi".

Hasdeu cu câteva zile înainte de a muri

În epilogul cărţii sale "Sic cogito", Hasdeu mărturiseşte cine i-a inspirat alegerea acestui nume pentru lucrarea sa asupra spiritismului, prima de acest gen din România:

"În capul cărţii mele se citeşte: Sic cogito "aşa cuget eu"… În şedinţa din 22 martie, eu primii prin Speranţia, scriind automaticeste în stare cataliptică, o lungă comunicaţiune în care fie-mea vorbeşte, între altele, despre studiile mele asupra Spiritismului: "Tonul lor trebuie să fie impunător şi convins, un fel de Sic cogito, adecă: cine poate să se convingă, cu atât mai bine pentru el, cine nu - cu atât mai rău… Cât priveşte pe al tău Sic cogito, să ştii că el va fi cuvântul final şi totodată titlul operei întregi".