Arhitectura civilă a Banatului

Aug 22, 2016

Patrimoniul cultural al Banatului a fost marcat și afectat, așa cum n-a fost cel al regiunilor învecinate din Transilvania, Oltenia ori Serbia, de poziția sa de regiune de frontieră.

Banatul este o regiune europeana așezată la Dunărea de jos apuseană care a avut rostul unui culoar geografic sau al unei plăci turnate. Dealungul unui teritoriu de circa 30.000 Km² se întâlnesc două mari coridoare europene care leagă Europa Centrală de Europa de sud-est prin valea Dunării și în același timp spațiul central european  pe o conexiune directă tot prin Banat cu Câmpia Română și regiunea pontică.

Reșița, Palatul-cultural, 1928

Poziția geografică a regiunii bănățene i-a oferit acesteia poziția unui receptacul al curentelor culturale venite atât dinspre centrul continentului, cât și dinspre spațiul sud-est european. Regiune de frontieră din Evul Mediu între două mari imperii, cel Otoman și cel Habsburgic, a cunoscut o lungă perioadă de conflicte, cu intermitențe între secolul al XIV-lea și sfârșitul secolului al XVIII-lea. Banatul a fost un front militar care evident a afectat și civilizația regiunii.

Reșița, Vila-Veche, 1893-1894

Patrimoniul cultural al Banatului a fost marcat și afectat, așa cum n-a fost cel al regiunilor învecinate din Transilvania, Oltenia ori Serbia, de poziția sa de regiune de frontieră. Vestul provinciei, de la Dunăre până la Mureș, a fost cucerit în anul 1552, după mai bine de un secol de lupte, și a fost transformat în provincie otomană. Vilaietul de Timișoara, structură administrativă a Imperiului Otoman, a dăinuit până la cucerirea Banatului de către austrieci în urma războaielor din 1717-1718. Tratatul de pace semnat la 21 iulie 1718 la Passarowitz între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic consfințea între altele integrarea Banatului între fruntariile Imperiului Habsburgic.

Bocșa, Primăria, sec.-XIX

Civilizația medievală a Banatului, arhitectura civilă și religioasă a Banatului medieval au fost complet distruse în lungile conflicte armate de la finele Evului Mediu, dar și de cele din veacul al XVIII-lea. Biserica catolică a avut în obediența sa în Banat peste 220 de biserici parohiale și 38 de mănăstiri medievale. Ele au fost complet distruse și pustiite până în zorii epocii moderne. Aceleași pierderi substanțiale se constată și în cazul bisericii ortodoxe, unde din 39 de mănăstiri medievale au supraviețuit doar cinci așezăminte. Spațiul multicultural și multiconfesional al provinciei a fost afectat în egală măsură de conflictele militare și confesionale care au afectat provincia în amurgul Evului Mediu, dar și în veacul al XVIII-lea, când Dunărea a devenit un front de război european.

Caransebeș, Locuințe-oficiali, azi spații comerciale și locuințe, sec.-XIX

Arhitectura civilă medievală a Banatului a fost afectată în egală măsură ca și arhitectura ecleziastică a provinciei. Curțile și reședințele nobiliare din Caransebeș, oraș medieval românesc, au fost distruse în întregime în secolele XVI-XVII. Statisticile întocmite la mijlocul secolului al XVIII-lea la solicitarea administrației imperiale a Banatului relevă o stare dezolantă a arhitecturii ecleziastice și civile a provinciei. Invocăm aici o statistică a bisericilor din Eparhia Caransebeșului în anul 1757. Existau în anul 1757 un număr de 37 de sate fără biserică, 115 sate aveau biserică din lemn, despre 60 de sate nu se menționează nici o informație și doar 18 târguri aveau un monument din zid de piatră. Documentul mai sus invocat relevă o stare dezolantă a arhitecturii în Banatul Montan la mijlocul veacului al XVIII-lea.

Oravița, Casa Maderspach, azi Casa Pita Bujor, sec.-XIX

Arhitectura civilă a Banatului reușește odată cu finele veacului al XVIII-lea datorită măsurilor luate de administrația locală sub impulsul dezvoltării economice a provinciei, a măsurilor în spirit iluminist impuse în Banat de Curtea Imperială de la Viena în veacul al XVIII-lea. Dezvoltarea economică, dezvoltarea urbană a provinciei sunt urmările măsurilor mercantiliste și populaționiste impuse în provincia bănățeană pe tot parcursul veacului al XVIII-lea. Populaționismul  a făcut parte din politica statului modern austriac în epoca Luminilor pe care le-a promovat consecvent între 1718 și 1780 în Banat.

Politica populaționistă, realizată prin sporul natural, prin așezarea stării sociale a populației românești dar și prin colonizări masive a schimbat și a fixat pentru o lungă perioadă a istoriei decupajul etnic al provinciei. Acum a fost perioada de geneză a multiculturalismului și a multiconfesionalismului provinciei ce vor defini identitățile Banatului.

Provincia a avut în anul 1774 un număr de 375.380 locuitori și a ajuns în anul 1836 la 1.031.047 locuitori. Structura confesională a Banatului în același an 1836 era următoarea: blocul ortodox avea 562.579 locuitori, catolicii erau în număr de 227.383, evanghelici 7758, reformați 5548 și evrei 4029. Structura urbană a provinciei s-a modificat radical, în anul 1839 fiind recenzate un număr de structuri urbane, ceea ce evident a avut consecințe în planul arhitecturii civile a provinciei.

Băile Herculane, Podul din fontă peste Cerna, înc.

Timișoara rămâne, în ciuda creșterii masive a populației, singurul oraș cu adevărat  european al provinciei bănățene comparabil cu sursele din Transilvania și Imperiul Habsburgic. Orașul avea în mult invocatul an 1836 un număr de 17.000 de locuitori, iar celelalte orașe din provincie nu aveau mai mult de 5000 de locuitori. Invocăm aici câteva cifre pentru structurile urbane din sudul Banatului în aceeași perioadă:

Vârșețul avea 10.000 de locuitori,

Biserica Albă 5300 locuitori,

Oravița 3600 de locuitori.

Caransebeș, Casa Orașului, azi Primăria municipiului Caransebeș, 1903

Majoritatea așezărilor urbane din Banat erau locuite de coloniști sau într-un mare raport de coloniști și români. Clivajul etnic până după Primul Război Mondial rămâne puternic în orașele Banatului. Orașele erau în covârșitoare proporție orașe germane, în timp ce lumea românească trăia în mediul rural.

Colonizarea a asigurat sporul natural, dar a modificat structura etnică și confesională a populației. Colonizarea a adus o mentalitate central europeană în orașele Banatului și odată cu ea și o arhitectură specifică Europei Centrale, care încă mai poate fi admirată în orașele Banatului Montan.

Foto: Reșița, Vila Roșie, 1900-1933

Din volumul: Patrimoniul cultural al Banatului – un patrimoniu European

Coordonator: Profesor PhD. Marian Mihăilă