Pelerinajul la mănăstirea Srediştea Mică, înălţare sufletească a credincioșilor

Sep 14, 2016

3.jpg

Anual, la pelerinajul tuturor românilor din Serbia participă enoriaşi din întreg cuprinsul Banatului Istoric pe 13-14 septembrie, la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, cunoscută ca "Ziua Crucii".


Începând cu anul 1933, românii din Serbia au reluat legătura cu trecutul inaugurând pelerinaje anuale la biserica fostei mănăstiri româneşti din Srediştea Mică.

Pelerinajul de la Srediştea Mică (Pârneaora) care s-a organizat neîntrerupt timp de 83 de ani înseamnă tradiţie, istorie şi spiritualitate pentru toţi românii din Serbia, iar anul acesta a fost organizat de Biserica Ortodoxă Română din localitate  şi Asociaţia obştească "Românii Independenţi din Serbia" (R.I.S.). Manifestările jubiliare s-au desfăşurat la biserică în cele două zile (13-14 septembrie), iar sfintele slujbe au fost servite la altar de zece preoți. În preziua praznicului, la ora 17.00 s-a oficiat slujba  Vecerniei, urmată de rugăciuni aparte din Molitvelnic pentru credincioşi şi spovedania celor care s-au pregătit pentru Sfânta Împărtăşanie. Miezonopți, apoi Utrenia s-a desfăşurat aproape până la miezul nopţii în sabor. Pelerinii petrec noaptea la mănăstire în citiri duhovniceşti şi cântări ale Oastei Domnului. Dimineaţa (14 septembrie), la ora 7.00 s-a oficiat slujba Sfântul Maslu, iar la 11.00 serviciul divin al Sfintei Liturghii.

4.jpg

Pentru românii din Serbia aranjarea pelerinajului la mănăstirea Srediştea Mică a însemnat înălţarea sufletească a atâtor credincioşi, pelerini ce vin din toate aşezările să afle tămăduirea afecţiunilor şi mântuirea sufletelor lor obidite de atâtea nevoi şi rele ce bântuiesc timpul nostru.

Bătrânii satului povestesc că în Ziua Crucii poţi asculta bocetul florilor care se plâng una altuia că se usucă şi astfel părăsesc această lume. Tradiţia mai susţine că de Ziua Crucii (14 septembrie), românii bănăţeni culeg ultimele ierburi lecuitoare. Se crede că cele care înfloresc în urma sărbătorii aparţin morţilor.

Asociaţia "Românii Independenţi din Serbia" sprijină şi susţine toate acţiunile şi demersurile etnicilor români din Serbia pentru păstrarea şi promovarea identităţii  naţionale şi a valorilor culturale şi spirituale româneşti în Serbia.

Sursa: ris.org.rs

 

Articole similare selectate pentru tine

Registrele jelerilor sredișteni

Banatul a fost dintotdeauna atractiv pentru populaţie din cauza condiţilor prielnice. Evenimentele de−a lungul istoriei au fost furtunoase, cu schimbări dese ale popoarelor. Modificările populaţiei bănăţene au fost frecventate deoarece se succedau perioadele de recesiune şi depopulare. Primul recesământ în cadrul căruia nu au fost notate doar gospodăriile, ci întreaga populaţie, a fost efectuat în teritoriul Banatului, în anul 1787.

Prima școală românească din Serbia

Banatul a scos în prim plan un număr remarcabil de școli sau ateliere de pictură în secolul al XVIII-lea în care au făcut primii pași pictorii autohtoni și viitori meșteri, dascăli și călugări. Școlile de pictură din mănăstirile Srediștea Mică și Șemlacul Mic, Orăvița, Bocșa, Caransebeș, Lugoj, Timișoara, Vârșeț, Arad, Biserica Albă și altele, au lăsat în urma lor nenumărate opere.

Legende – peștera, loc de refugiu sufletesc

Potrivit unei vechi legende, prescrisă de preotul local Alexandru Vărăgean în anul 1927, la originea mănăstirei din Sredistea Mică stă o peșteră din regiunea muntoasă a ținutului srediștean. În trecutul îndepărtat, teritoriul srediștean era depo­pulat din cauza lanțului de păduri întins cu vegetație abundentă.