Dezvăluiri despre planul secret al lui Iosif Broz Tito!

Dec 15, 2016

Cine știe ce soarta ar fi avut Iugoslavia dacă s-ar fi făcut public din timp un plan mai puțin cunoscut al lui Iosif Broz Tito, se întreabă astâzi istorici dar și jurnaliști din spațiul fostei Iugoslavii. Unii istorici cred că Tito a dorit o Iugoslavie mai mare, mai puternic, nu doar o putere regională, ci și chiar una de talie mondială susțin mediile precum express.hr, ba.n1info.com, dnevno24.com și blic.rs.

Există mulți care mai simt și astăzi nostalgia Iugoslaviei, recurgând mereu la argumentul că pe vremea lui Tito și a Iugoslaviei s-a trăit mai bine, pentru că exista o viață lipsită de griji și mult mai sigură, în timp ce alții cred că Iugoslavia era o creație artificială, care prin forță a ținut de zeci de ani la un loc împreună națiuni și etnii diferite, scrie romaniabreakingnews.ro.

Pentru prima dată, omul de știință american Sabrina Petra Ramet, profesor de științe politice la Universitatea de Științe și Tehnologie a Norvegiei, a făcut dezvăluiri  despre existența acestui plan secret, pentru cotidianul Blic din Serbia, unde a argumentat că Tito a dorit să creeze o Iugoslavie, care ar fi inclus zonele de frontieră din jurul Iugoslaviei:  Grecia, Albania, Bulgaria, cel puțin o parte din provincia austriacă Carintia, precum și întreaga provincie italiană Friuli. Printre susținătorii iredentismului iugoslav cu astfel de viziuni ale Iugoslaviei mari au fost înainte monarhiști dar și republicanii (de orientare socialistă) în epoca de dinaintea crearei Iugoslaviei din 1918.

Sabrina Ramet, amintește pentru Blic, declarația politicianului Svetozar Pribćevići care afirma că  „Iugoslavia ar trebui să se extindă de la Soci  la Salonic”. Privind această hartă, poate că cel mai ciudat lucru îl reprezintă faptul că sunt înglobate în componența Iugoslaviei teritorii din Bulgaria și Albania. (Foto – contur plin cu verde).

Cu toate acestea, viziunea nu este departe de adevăr, dacă luăm în considerare că a existat o mișcarea politică  – „Zveno” în  Bulgaria, care a sprijinit ideea de a transforma Bulgaria și Albania într-un stat comun al  slavilor de sud.  Mai mult, organizația  Zveno a participat chiar la lovitura de stat în Bulgaria în 1934. Atunci, ei  au cerut o alianță cu Franța și includerea Bulgariei în Iugoslavia! Câțiva ani mai târziu chiar și guvernul britanic în timpul celui de-al doilea război mondial, a sprijinit ideea de a crea o Iugoslavie mare, ca răspuns la aderarea Bulgariei la puterile Axei. Mulți au uitat că după al Doilea război mondial, Iugoslavia lui Tito a declara că  Trieste și întreaga Karınca, inclusiv Carintia din Austria aparțin Iugoslaviei!  „Ne – a scăpat  Carintia, dar condițiile internaționale erau de așa natură încât a trebuit să o părăsim temporar. Carintia este teritoriul nostru și vom lupta pentru el” – declara Tito câțiva ani mai târziu.

În plus, a existat o hartă foarte interesantă după cum mărturisește istoricul Sabrina Ramet, hartă care reprezintă  proiectul pentru  o Iugoslavie,  care la vremea aceea după cum plănuia Tito, părea să aibă  în parte sorți de izbândă, cu excepția a două cazuri:

* Această viziune a mareșalului Tito a inclus Albania și părți din România și Grecia, inclusiv Salonic!

* A existat un acord  între Tito și  omul politic bulgar Dimitrov, care stipula integrarea Bulgariei în comunitatea țărilor Iugoslave.

Autorul acestei neobișnuite hărți  subliniază faptul că într-un „univers paralel”, dacă revoluția comunistă din Grecia ar fi reușit iar SUA, Marea Britanie și occidentul nu ar fi reușit să impună „regimul coloneilor”, planul acestei Iugoslavi ar fi reușit cel puțin parțial, aducand câștig de teritorii desprinse din Grecia  și alăturate Iugoslaviei. Același lucru este valabil pentru Valahia/Țara Românească, fostul principat, și astăzi o provincie istorică a României care puțin probabil să fi fost alipită Iugoslaviei. Dacă prin absurd ar fi existat această  șansă și mai puțin probabil ar fi avut loc  scenariul extinderii  Iugoslaviei până la Istanbul.

Ca o concluzie putem nota stranietatea hărții cu pricina care se suprapune mai vechilor narative bolșevice / sovietice cu privire la România și anume Transilvania înglobată în Republica Socialistă Ungaria, iar Moldova istorică desprinsă de Republica Valahia și  înglobată într-o Moldovă mare sovietică. Să ne amintim și de încercările sovietice din anii `50, de a reorganiza economic țările comuniste prin care cel puțin față de România se viza la fel de straniu o uniune economică agrară între sudul României și Bulgaria, fară industrie, iar pentru Moldova istorică o altă viziune economică prin care să fie ruptă de sud și „mai legată de RSSM peste râul Prut”.  Iată cum „Toate-s vechi si nouă toate” după cum spunea marele Mihai Eminescu.