Începuturile culturale ale Seleuşului

Dec 27, 2016

Cum le−a fost strămoşilor noştri care la începuturi nu aveau nimic – în schimb aveau voinţă, încăpăţânare şi perseverenţă iar în venele lor curgea ,,românism de la Dunăre la Sena”?!

  Mă gândesc că astăzi Seleuşul, precum şi alte sate româneşti de pe aceste meleaguri au cămine culturale noi, instrumente muzicale, diferite recuizite pentru teatru, costume de dansuri, etc. dar activitate este tot mai puţină.

Cum le−a fost strămoşilor noştri care la începuturi nu aveau nimic – în schimb aveau voinţă, încăpăţânare şi perseverenţă iar în venele lor curgea ,,românism de la Dunăre la Sena”?! Consultând izvoare vechi scrise şi găsite pe ici colea căci ,,pionierii trecutului cultural” au murit demult, aflu că într−o formă sau alta cultura la Seleuş a existat şi persistat din momentul constituirii satului românesc.

La început prin şezători culturale iar mai târziu printr−o formă organizată de cultură. Şezătorile, serbările (concertele) de mai târziu au avut loc în curţile seleuşenilor mai înstăriţi, în parcul satului, la numeroasele cafenele, la şcoală şi doar mai târziu, mult mai târziu la căminul cultural.

Corul bărbătesc, 1937

În lipsa unui spaţiu adecvat unde să se prezinte programe culturale în trecut s−a apelat la proprietarii cafenelelor de pe vremuri (Cafeneaua ,,birtul” lui Petru, cafeneaua lui Bochinaţ), casa lui Otonoga (Ilenca), casa lui Andrei Guţu (pe locul acesta azi se află Căminul cultural.(1) Mai târziu, şezătorile şi programele au avut în sălile de clasă ale şcolii primare luând în considerare că promotorii culturii pe vremuri erau chiar învăţătorii satului (azi din păcate lipsesc).

,,Omul este o fiinţă cu minte, cu voinţă şi îşi nutreşte sufletul cu ştiinţă, care nu−i altceva decât lumină, deci el trebuie să tindă spre lumină şi mai mult decât plantele...(2)”, spunea părintele Gheorghe Şdicu, preşedintele ,,Reuniunii de cântări” la prima şezătoare culturală ţinută la şcoala primară (duminică) 9 decembrie 1928.

În cadrul şezătorii respective, Victor Nitranschi a prezentat poezia de Speranţă ,,Ţiganul şi traista”, dl. Nicolae Bagiu a prezentat lucrarea ,,Alegerea seminţei” iar Moise Marta a interpretat o doină la ocarină. Sala era arhiplină.

Pe lângă această şezătoare ,,Reuniunea...” pregătea un concert cu participarea corului şi secţiei de teatru pentru ziua a doua de Crăciun. Responsabili pentru acest program au fost: Ştefan Guţu, Nicolae Bagiu şi Gheorghe Şdicu.

Dar reuniunea nu datează din 1928, ea este de fapt înfiinţată în 30 iunie 1921 iar activitatea culturală (îndeosebi corală) s−a desfăşurat în cadrul bisericii. Învăţători şi preoţii satului au pus umăr la umăr şi au creat o formă organizată a vieţii culturale în sat.

Revenim la serbările de odinioară. În documente mai aflăm că o serbare a avut loc la Petrovăsâla la 6 ianuarie (luni) 1930. Seleuşenii prezintă o serbare şi la Alibunar şi acea (duminică) 23 februarie 1930.

Pe parcursul timpului mai au loc şi alte serbări, aflăm că la Seleuş urma să prezinte serbare şi studenţii din Uzdin şi aceea în vara anului 1930. Dar conducerea ,,Reuniunii...” nu se mulţumeşte cu calitatea programelor şi tinde spre mai bine. Aşa se face că în urma anunţului din ,,Nădejdea” conform căreia la Lugoj, România se deschide un curs pentru formarea de dirijori de coruri şi fanfare, decit să−l trimită pe Petru Laza, dându−i-se un ajutor de întreţinere pentru ca ulterior să instruiască corul, eventual fanfara. Ulterior la acest curs este trimis şi dl. Victor Nitranschi.

În vremurie acelea pe lângă ,,Reuniune...” serbări au prezentat şi alte societăţi existente. Astfel, din procesul verbal datat cu 30 noiembrie 1930 aflăm că Societatea pompierilor voluntari din loc cer să li se dea bina, pânza şi culisele necesare pentru a prezenta un program la 26 decembrie 1930. Programul are loc în cafeneaua, respectiv localul lui Ioan Berlovan.

Serbarea ,,Reuniunii de cântări...”de Rusalii 1936, s-a ţinut în sala ospătăriei lui Iovan Bochianaţ. Biletele au costat: 10 din. locul întâi, 6din. locul doi şi 3 dinari în picioare. La această serbare s−a strâns 896 dinari, s-au cheltuit 496,50 dinari, venit net 426,50 dinari.

Şi pentru că în programul acesta din 1936 vedem activitatea prodigioasă a corului ,,Reuniunii...” de ce să nu spunem şi numele coriştilor activi în acest an.

Conducătorul corului: Teodor Şandru, înv. Tenor I: Toma Marina, Nicolae Surducean, Ion Marcovicean, Petru Otonoga, Trăian Broştean, Toma Rujan, Ilie Sămăilă, Ştefan Marcovicean şi Păun Marina.

Tenor II: Ioţa Oltean, Iosif Graore, Iosif Surducean, Iosiv Baba, Ion Baba (Ipu), Păun Gătăianţ, Nicolae Erciu, Pavel Otonoga.

Bariton: Iosif Cioloca, Iosif Gătăianţ, Moise Mândrea, Ioniţă Baba, Păun Durăin, Iosif Marina.

Bass: Ioan Popa, Ion Sămăilă, Nicolae Şămanţ, Nicolae Sămăilă, Păun Clean, Ştefan Şuclea.

În caietele ,,Reuniunii...” se găsec încă multe date interesante despre începuturile culturale ale Seleuşului.

Dimitrie Miclea

  Foto: Orchestra la Rusalii, 2 iunie 1936

Note:

1. Aurel Bojin ,,Seleuş – Un secol de activitate culturală” pag. 40, ed.Comunitatea locală Seleuş, a.1990.
2. Procesele verbale ale ,,Reuniunii de cântări” din Seleuş, perioada 1928 – 1939.