Palate ale vlahilor de odinioară în vechiul Kotor, Muntenegru

Feb 02, 2017

Temeliile orașului Cetinje, vatra sfântă a muntenegrenilor, au fost puse, potrivit documentelor istorice păstrate în Arhiva din Dubrovnik, de vechii vlahi, care, din păcate, au fost alungați de principele muntenegrean Ivan Crnojević, socrul Cneazului vlah Radu, care domnea aceste ținuturi.

Ce-i drept, pe vremea domniei acestuia și a fiului său Đurđe Crnojević, orașul Cetinje a cunoscut o adevărată înflorire economică, apoi pe vremea lui Danilo Petrović, întemeietorul dinastiei Petrović din Muntenegru, dar și a domniei cneazului, apoi rege al Muntenegrului, Nikola I Petrović.

În perioada lui Nikola I Petrović, la Cetinje, s-au construit toate edificiile reprezentanțelor diplomatice: franceză, rusă, engleză, italiană, austriacă....

Boka Kotorska e o zonă cu mari minuni ale naturii, cu care se mândrește fiecare muntenegrean, o zonă prin care șerpuiește drumul spre Kotor, coborând din inima munților Lovćen și Orijen.

Boka Kotorska, sau Golful ori Fiordul Kotor, cel mai mare din Marea Adriatică, se întinde pe o suprafață de 78 km. Se spune că este, alături de Fiordurile Scandinave, unul dintre cinci cele mai frumoase fiorduri din lume.

Boka Kotorska este formată din trei golfuri mai mici: Hercegovski, Tivatski și Risan - Kotorski și alte încă vreo zece golfulețe. Cele mai mari orașe de aici sunt: Zelenika, Herceg-Novi, Tivat, Risan, Denovići, Lepetane, Kamenari, Prevlaka, Dobrota, Perast, Prčaj și Kotor.

Primii locuitori ai golfului au fost ilirii, apoi grecii și romanii. Pe urmă au venit avarii, iar în secolul VII slavii, care au schimbat structura populației, deoarece o bună parte din populația băștinoasă sa retras în Dalmația sau în orașe. În secolul XIII, aici au venit și vlahii sau au fost aduși pentru a lucra pământul feudalilor locali. Izvoarele istorice din Boka Kotorska, din secolele XIII, XIV șiXV, înregistrează prezența vlahilor în împrejurimile orașelor Grbalj și pe muntele Krivošije. Ei sunt amintiți de obicei ca păstori și chirigii care trăiau în comunități mai mici pe versanții muntelui Krivošije (G.Čulić, Antroponimia regiunii Boka Kotorska, Podgorica, 1966, 102-104).

Biserica Sf. Luka

În aceleași documente, apar ca țărani pe moșiile Mănăstirii Sf. Arhanghel Mihail din Prevlaka și în apropierea acestui sfânt lăcaș, unde au fost aduși de către episcopul Zetei, fiind chiar numiți ca oameni ai acestuia „homines episocopi Sancti Michaelis”. Mulți dintre vlahii care se ocupau cu agricultura, după mai mulți ani de lucru cumpărau pământ pe averea feudalilor, devenind proprietari. Astfel își întemeiau sate. Unul dintre primele sate înregistrate a fost Bogdašiće, în apropierea de Kotor, după care au urmat altele, astfel că locuitorii orașului Kotor îi ziceau acestei regiuni „Pagus Vlastazius”, adică ”Jupa Vlahilor”.

Toți vlahii din aceste ținuturi și, în general cei din spatele golfului Boka Kotorska erau ortodocși și această tradiție încercau cu orice preț să și-o păstreze, cu toate că autoritățile din Kotor și Veneția încercau să-i convertească la catolicism, mai ales după 29 iulie 1443, când teritoriul mănăstirii din Prevlaka a fost atribuit districtului Kotor (I. Stjepčević, Prevlaka, Zagreb, 1930, p. 18; Božidar Šekularac, Tragovi vlaha u Crnoj Gori, Sebeš, 2012, p. 26-27).

Câțiva ani mai târziu, în anul 1453, de pe teritoriul voievodului Sandalj, din Bosnia s-au strămutat, în apropierea orașului Kotor, câteva mii de vlahi, care la cererea voievodului Stefanica Crnojević au fost înarmați și puși sub comanda lui, înrolându-i în acțiunile militare împotriva turcilor (Istoria Muntenegrului, II /2 Titograd, 1970, p.7).

După decăderea mănăstirii Prevlaka, vlahii dispar din documentele scrise acolo, apoi și din memoria poporului, deși au lăsat urmași pe teritoriul respectiv și au trăit în mod organizat în „Adunarea Sf. Mihail” care le aparținea (P.Šerović, Cartea de privilegii „Cele cinci sate ale Adunării Sf. Mihail”, în Prevlaka, Istorijiski zapisi 1-2, Titograd, 1955, p. 362-369).

Kotor, oraș și port cu trecut impresiv încă din vremea ilirilor, cu monumente păstrate de la romani și cu edificii din Evul Mediu. Un oraș vechi monumental, cum nu se mai întâlnesc multe pe coasta Adriatică, un oraș care pe vremuri era unicul port maritim în zonă, cunoscut, datorită bogățiilor sale atrăgătoare de pirați, cu care localnicii aveau mereu necazuri. Astăzi, Kotor este un oraș turistic, istoric, înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO, un oraș - port în care admirăm impunătoarele vase de croazieră, iahturi și ambarcațiuni luxoase din întreaga lume. Orașul vechi este unul dintre cele mai bine conservate urbe medievale de pe coasta Adriatică. Kotor este înconjurat cu ziduri puternice de apărare, operă a bizantinilor și venețenilor, înalte de peste 20 metri și groase, pe alocuri, de chiar 10 metri.

În Vechiul Kotor se intră, de altfel, pe Poarta dinspre mare, refăcută în anul 1555, apoi, pe Poarta dinspre râu, construită în același stil în 1540, în memoria victoriei forțelor acestui oraș asupra unităților de pirați ai lui Hairudin Barbarosa.

Poarta făcea posibilă trecerea spre Risan și Herceg Novi. În oraș se intră și pe Poarta Gurdić, renovată spre sfârșitul secolului XVII, care deschide trecerea spre Budva și Cetinje.

Catedrala Sf. Tripun

În secolele XVI și XVII, aici au trait numeroase familii de vlahi aristrocrați, cei mai mulți proveniți din vechiul neam Pime, originar din Bajce, pe care îi amintește și marele Njegoš în opera sa Gorski Vjenac (Cununa munților). Numele Pime îl întâlnim de altfel și în Njegušci, satul natal al lui Petar Petrović Njegoš, domnitorul Muntenegrului. Este vorba de familii de vlahi, cu care Njegoš, probabil, se învecina. Familii de vlahi întâlnim în întreaga zonă, în majoritatea localităților din golf, dar și în cătunele de la poalele muntelui Mali Bostur (J. Erdeljanović, Stara Crna Gora, Belgrad 1978, p. 223).

Catedrala Sf. Tripun este cea mai veche din oraș. Ea datează din anul 1166.

• Acest lăcaș sfânt exista cu 326 de ani înainte de descoperirea Americii și cu 254 de ani înainte de venirea venețenilor în aceste ținuturi, ne spune istoricul muntenegrean Cvetko Pavlović. Biserica Sf. Tripon este mai veche cu 544 de ani decât Biserica Sf. Pavel din Londra, Notre Damme din Paris, cu 69 de ani, Basilica Sf. Petru din Roma cu 460 de ani, ea fiind înălțată cu 17 ani înainte de biserica Mănăstirii Studenica și cu 169 de ani înainte deVisoki Dečani din Serbia. Este adevărat că biserica are o vechime impresionantă față de altele din Europa, dar este de remarcat înfățișarea arhitecturală unică și originală.

Urmează Biserica Sf. Luka, din 1195; Biserica Sf. Petru, din 1266; Palatul Buće (sec. XIV), Drago (sec. XV), Bizanti (sec. XVII), Vrakjen (sec. XVIII) și Grubonje (sec. XVII), cu simbolul vechii farmacii a Kotorului.

Ne-a impresionat în mod aparte Palatul Pima din secolul XVI, înălțat de o veche familie aristrocrată de vlahi, în stilul baroc, cu o terasă așezată pe două arhivolte și cu cel mai mare balcon al unui palat de pe litoralul adriatic. Evident că este vorba da o famile de vlahi foarte înstărită care și-a înălțat palatul chiar în piața centrală a orașului și din care își trăgea originea marele poet al acelor vremuri (poete laureatus), Bernard Pima (1488-1517). Din păcate, din opera sa nu au rămas decât două versuri, în latină, inscripționate pe piatră de mormânt din Biserica Sf. Maria din Kotor (Risto Kovijanić, Kotor, Zagreb, 1970, p.106-110).

Costa Roșu

(Libertatea nr. 3749, 2014)

Foto: Kotor, Muntenegru