Mass-media la românii din Voivodina 10/20

Sep 28, 2017

Cuvantul-Romanesc-067-1.jpg

După înfiinţarea Comunităţii Românilor din Iugoslavia, în iunie 1990, vede lumina tiparului Cuvântul românesc, publicaţie a acestei asociaţii, organismelor C.R.I. Şi a filialeor, fără însă a se limita numai la aceasta... dar cu excepţia materialelor strict legate de Comunitatea noastră şi de activitatea ei.

Pe lângă publicaţiile în limba română editate de C.P.E. Libertatea, în perioada postbelică au mai apărut în Voivodina şi câteva publicaţii bilingve (sârbă şi română), cum este cazul celor câteva periodice de caracter comunal: Informaţii, la Alibunar, Vršačka kula la Vârşeţ, Kovinske novine la Cuvin şi Belocrkvanske novine la Biserica Albă, cu câte o pagină, sau câteva articole în limba română.

Apoi, Misao, publicaţie a cadrelor didactice din Voivodina, în cinci limbi; Informatorul, periodic al Clubului scriitorilor de obârşie din comuna Alibunar, în limbiile sârbă, română şi slovacă şi, începând din 1996, revista Ogledalo-Oglinda, ziar pentru cultură şi literatură al Comunităţii Cultural-Instructive din comuna Sečanj în colaborarea cu Uniunea Sârbilor din România, Societatea de Limba Română din Voivodina şi Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România.

În limba română mai apar câteva periodice locale. Anume, prin 1969, la Begheiţi, Clubul literar al studenţilor publică buletinul său Lumina torăceană. Un an mai târziu, în 1970, şi la Uzdin apare un buletin asemănător, Informaţia Uzdinului, tot publicaţie locală, dar cu o tematică mai extinsă parcă. Din păcate avuse aceiaşi soartă ca cea de la Torac. Adică, îşi sistase apariţia după numai câteva numere.

Un buletin, din fericire, de viaţă mai lungă, apare, în Banatul nostru, în 1980, cu prilejul Ediţiei a XXI-a de la Begheiţi, a Festivalului de Folclor şi Muzică Românească din Voivodina, editat de Consiliul acestei manifestări, care între anii 1992-1994 îşi continuă apariţia sub denumirea de Tradiţia şi care în 1995 devine publicaţie a Societăţii (Fundaţiei) Române de Etnografi e şi Folclor din Voivodina.

După înfiinţarea Comunităţii Românilor din Iugoslavia, în iunie 1990, vede lumina tiparului Cuvântul românesc, publicaţie a acestei asociaţii, organismelor C.R.I. Şi a filialelor, fără însă a se limita numai la aceasta... dar cu excepţia materialelor strict legate de Comunitatea noastră şi de activitatea ei. Cuvântul românesc – se menţionează în editorialul primului număr – „se va concentra la datinile creştineşti, la activitatea culturală, edilitară, sportivă, la întreaga viaţă socială a naţionalităţii noastre care ţine de păstrarea identităţii ei...”

Un an mai târziu, la Torac, apare o altă publicaţie a C.R.I., respectiv a filialei din acest sat, Cuvânt românesc Torăcean, iar în primăvara aceluiaşi an Satul 899 (1993), periodic al fi lialei C.R.I. din Nicolinţ. Urmează Foaia bobocilor (1996), la Satu-Nou, Sărcia (1995), la Sutiesca; şi Foaia Sâmiaiului (1995) la Locve. Toate acestea fiind periodice locale ale filialelor C.R.I. din satele respective.

Cuvantul-Romanesc-010-1.jpg

Din aşa-numita gazetărie sătească, amintim periodicele Tibiscus din Uzdin, Gazeta de Seleuş şi Familia din Vladimirovaţ. Toate cele trei publicaţii urmăresc, în general, cunoaşterea trecutului satelor lor, afirmarea acţiunilor întreprinse în vederea dezvoltării lor, prezentarea unor fapte şi întâmplări de acum sau din trecut, precum şi a celor mai de seamă oameni din viaţa culturală, socială, sportivă... a satului. Ca supliment al gazetei Tibiscus mai apare la Uzdin şi o prestinsă revistă de satiră şi umor, Scărpinatul.

Iar Ş.E. „George Coşbuc” din Begheiţi/Torac, începând din decembrie 1992, editează Litera, ziar literar, consacrat în întregime afirmării creaţiilor literare ale elevilor acestei şcoli.

Între anii 1970-1983 şi Societatea de Limba Română din Voivodina desfăşoară o bogată activitate editorială. Mai concret, începând din anul 1970, Editura S.L.R. publică Analele S.L.R., „o publicaţie ştiinţifică anuală în care membrii, prietenii şi colaboratorii Societăţii de Limba Română comunică unui cerc mai larg de cititori realizările lor ştiinţifice”. În cele 13 numere apărute, până în 1983 când îşi sistează apariţia din motive financiare.

Analele acordă, pe lângă lucărilor de character ştiinţific, şi o atenţie aparte activităţii Societăţii, organismelor, precum şi acţiunilor întreprinse de de ea, apoi producţiei editoriale, în limba română, traducerilor literare, trecutului literar al românilor din Voivodina, evenimentelor culturale şi îndeosebi învăţământului şi limbii ca atare.

Pe lângă cele 12 numere de Anale, din care numerele duble 3-4 şi 11-12 sunt omagiale, Societatea de Limba Română a mai publicat 5 volume de Contribuţii la istoria culturală a românilor din Voivodina (insumând peste 1.600 de pagini), care cuprind 126 de comunicări expuse la cele şase sesiuni ştiinţifi ce ale S.L.R. (1986-1979).

Lucrările respective abordează un diapazon foarte variat de subiecte: istorie culturală, activitatea editorială şi publicistică, lingivistică şi filologie, probleme şcolare şi didactice, folclor, teatru, arte plastice etc, tema lor centrală fiind totuşi: istoria culturală a românilor din Voivodina.

Împreună cu Editura Libertatea, S.L.R. mai publică, în perioada 1971-1982, Actele simpozioanele iugoslavo-române (cinci volume), simpozioane organizate de S.L.R. pe tema: reciprocităţii iugoslavo-române în domeniul literaturii populare, interferenţe lingvistic-dialectale şi paralelisme fi lologice. Apoi, două volume antologice de folclor literar în versuri şi două volume jubiliare ale S.L,R (la 10 şi la 25 de ani de activitate), de fapt volume omagiale care cuprind date concrete despre rodnica activitate a Societăţii de Limba Română.

În anul 1989, la iniţiativa Cercului de folclor apare, în cadrul S.L.R., o nouă publicaţie Caietele S.L.R. La început, Seria folclor, iar pe parcurs şi alte serii. Primul redactor responsabil al publicaţiilor S.L.R. a fost dr. Radu Flora. Pe urmă: Ion Bălan, Aurel Trifu, Emil Filip şi Costa Roşu.

Începând din anul 1945, paralel cu presa în limba română s-a dezvoltat şi radioul. Primele emisiuni de radio în limba română în Iugoslavia au fost transmise în 1946 de Postul de radio Belgrad, apoi de Postul de radio Iugoslavia din Belgrad. Acestea, însă, fiind mai mult cu caracter de propagandă politică menite auditoriului extern. Istoria radioului în limba română în Iugoslavia începe totuşi câţiva ani mai târziu, în noiembrie 1949, odată cu înfi inţarea Staţiunii, respectiv, Postului de radio Novi Sad şi transmiterea, pe lungimea de undă 202.36 metri a primei emisiuni în limba română. Mai concret a unui Buletin de ştiri cu o durată de numai 5 minute (pe 26 noiembrie 1949, la ora 17,00) şi a unui program muzical, de 10 minute susţinut de Fanfara Turturica din Mesici.

În aceeaşi zi, Postul de radio Novi Sad a transmis 12 ore de program, în cinci limbi (sârbă, maghiară, slovacă, română şi ruteană). Din păcate nu se ştie nici până acum dacă prima emisiune în limba română a fost receptată de vreun roman din Banat din cauză că emiţătorul de numai jumătate de kilowat, avea o rază de transmitere de numai câţiva kilometri. După numai câteva luni însă, Postul de radio Novi Sad îşi întăreşte capacitatea de emitere la 2 KW, apoi la 5, la 20, 50 şi până la 1.000 KW şi două emiţătoare.

Paralel se extind şi cele cinci programe, deci şi cel în limba română, astfel că pe lângă emisiunile pur informative se transmit şi emisiuni Din ştiinţă şi tehnică, Cronica culturală, Emisiunea pentru tineret, Emisiunea pentru agricultori, Sfaturi ale medicilor şi agronomilor, etc. Primii ziarişti români ai acestui post de radio au fost Ion Marcovicean, care era şi redactor responsabil şi Simeon Ţeroga.

Clădirea Radio Televiziunii Voivodina.JPG

Clădirea Radio Televiziunii Voivodina, Novi Sad

În perioada de început, cel mai mult s-a dezvoltat programul în limba sârbă, realizat pe atunci de 20 de ziarişti. Acesta a cuprins două emisiuni informativ-politice şi mai multe emisiuni specializate: Edificarea socialistă, Emisiunea pentru sat şi agricultori, Emisiunea pentru tineret şi câteva emisiuni culturale. Cele patru programe în limbile minorităţilor naţionale erau aproape identice cu programul în limba română. Relativ modest era, până prin anii 1955, şi programul muzical. Dar, care, paralel cu dezvoltarea radioului în general, se dezvoltă rapid astfel că deja după câţiva ani suferă şi o profilare pe genuri.

Se inaugurează noi emisiuni, muzicale, pe lângă cele cinci programe, astfel că raportul: cuvânt-muzică atinge raportul de 50:50 la sută. Prin anii 1953-54 Radio Novi Sad organizează şi primele concerte şi emisiuni (mai ales cele în limbile minorităţilor naţionale) cu caracter pur informativ, având ca ţel „de a servi naţionalităţilor care trăiesc în Voivodina, de a fi mijloc de informare în limba lor maternă...” îşi exstinde programul cu noi emisiuni cultural-instructive şi muzical-distractive.

Atât prin intermediul programului transmis cât şi prin acţiunile intreprinse, Radio Novi Sad încearcă şi reuşeşte, în mare măsură să-şi aducă contribuţia şi la afirmarea, cultivarea şi revalorizarea valorilor cultural-istorice ale minorităţilor naţionale de pe aceste meleaguri şi ale românilor bineînţeles, iar în felul acesta şi la păstrarea identităţii noastre naţionale.

Costa Roșu

Scrieri despre noi românii de pretutindeni, Editura ICRV și Editura Eurostampa, Zrenianin – Timișoara, 2013

 

Articole similare selectate pentru tine