Lumina stelei ce-a murit…

În zorii zilei de joi, 15 iunie 1889, se stingea, într−un sanatoriu de pe strada Plantelor, din Bucureşti, ros de boală şi de mizerie, Mihai Eminescu, luceafărul poeziei româneşti. De atunci, ceea ce a preconizat genialul poet, se întâmplă cu forţa şi ritmicitatea unui răsărit de soare:

TĂCEREA CARE RĂSUNĂ

  În rândurile care urmează vom încerca să refacem, punând cap la cap, informaţii din presa vremii, opinii, date de istorie literară, amintiri, fotografii, pentru a reconstitui o secvenţă cotidiană din vara anului 1946, respectiv din 11 august când a avut loc, la Coştei, prima şezătoare literară oficială, organizată de Comitetul de  Redacţie al „Libertăţii Literare”, unde s-a înfiinţat Cercul Literar „Lumina”, care, în esenţă, stă la baza mişcării literare din Voivodina în limba română.

Extratereștrii sunt printre noi (3)

Însă nu îți măsori forțele cu opinia publică. Omuleții verzi au prins atât de tare la public, încât au devenit imagini iconice ale marțienilor care vor să ne streseze cu orice chip. La fel de adevărat este și faptul că omuleții verzi pătrunseseră în cultura populară chiar mai devreme de Brown, numeroase publicații americane prezentându-i ca pe o imagine tip a extratereștrilor încă de la începutul secolului al XX-lea.

Extratereștrii sunt printre noi (2)

A venit însă H.G. Wells, scriitorul care într-un articol din anul 1893, articol intitulat Omul anului 1 milion, descria umanitatea viitorului ca o rasă cu piele gri, cu indivizi piperniciți și capete mari. Ulterior, în 1901, același Wells îi descria pe seleniți ca având aceleași trăsături, însă le adăugase niște ochi mari și negri și o pereche de aripi asemănătoare cu cele ale viespilor. Uitați însă de aripile cu pricina și spuneți-vă sincer: nu vi se pare o imagine teribil de cunoscută?

Normalităţi româno-maghiare

Dacă n-ar fi politică şi politicieni, ungurii şi românii poate chiar s-ar înţelege bine între ei, ar trăi într-o vecinătate normală, cu bunele şi relele obişnuite, dar total lipsiţi de ură şi duşmănie. Zilele trecute, zilnic (sau zilnic chiar de mai multe ori) mi-au sărit în ochi ştiri, întâmplări care arată o normalitate a convieţuirii româno-maghiare, şi, culmea!, toate astea le-am observat prin presa din Ungaria.

Minciunile, cele de toate zilele…

Sunt mulţi impostori care pretind că au înţeles la perfecţie fenomenul românesc din Republica Serbia. Aceştia, în marea lor majoritate, se află în ,,ţara-mamă” şi, efemer, se află în niște posturi cheie în instituţiile statului român care se ocupă de… românii ,,de pretutindeni”.