Cărți

Cărți și obiecte vechi bisericești în BOR din Sân-Mihai

Versetul …”Cine a disprețuit vremea acestor începuturi mici?” (Zaharia, 4,10). – face aluzie la templul din Vechiul Testament, ridicat pe timpul lui Zorobabel și a marelui preot Iosua din cartea proorocului Zaharia (520 î. H.) în care se află descrise: temelia templului, „Piatra cu șapte ochi”, cele șapte candele și alte obiecte bisericești ce se pot compara cu unele din cărțile și obiectele bisericești din biserica noastră, care ne leagă cu istoria bisericii noastre de la începuturile ei.

peștera

Legende – peștera, loc de refugiu sufletesc

Potrivit unei vechi legende, prescrisă de preotul local Alexandru Vărăgean în anul 1927, la originea mănăstirei din Sredistea Mica stă o peșteră din regiunea muntoasă a ținutului srediștean. În trecutul îndepărtat, teritoriul srediștean era depo­pulat din cauza lanțului de păduri întins cu vegetație abundentă.

Marcovăț

Biserica unită a reușit să țină unită comunitatea din Marcovăț

Orice carte sau articol despre istoria unor locuri sau a unei așezări este mai mult decât oportună și binevenită, în primul rând pentru că ea, cartea, adună între paginile ei timpuri trecute, cu tot ceea ce ele au avut glorios sau tragic, apoi, pentru ca actualele generații să-și cunoască izvoarele, obârșia, tradițiile, obiceiurile și datinile care, în timp, le-au asigurat perpetuarea identității spirituale, culturale și de neam.

Cerul

Cerul Banatului

Reflex al albastrului ancestral al apelor mărilor de altădată, oglindă a cerului spiritual împodobit cu nori eshatalogici prin care răzbat raze ale dumnezeirii și firmanent al creației pe care poți descifra desenele istoriei și brazdele vremurilor, cerul binecuvântat al Banatului este balta de azur de care atârnăm ființial, spre care privind, ne rugăm și pe care  contemplând-o, ne înnaripăm înspre îndepărtate zări metafizice și înalte orizonturi teologice.

bisericii

Rolul bisericii în dezvoltarea socială a comunităților

Dumnezeu, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, a creat toate din prisosința bunătății Sale, potrivit cu folosul celor pentru care o avea să o facă. El a cunoscut ce e omului de folos și cunoscând aceasta a purces cu multă grijă și măsură, făcând ceea ce îi dădea omului putința să locuiască, să trăiască și să viețuiască, deci privind la nevoile lui și la o bucurie pe măsura lui.