Povestea unei familii de grăniceri

Oct 22, 2015

Pentru apărarea graniței de sud a imperiului austriac, împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) a ordonat colonizarea populaţiei de pe întreg teritoriu al imperului în Banat.  La granița turcilor cu  populația românească au fost aduşi locuitori  din trei zone geografice: Ardeal, Banat și Oltenia, care, la vremea respectivă, aparțineau Austriei. La Satu Nou, familia Toderaș (Togeraș) a fost colonizată printre primele, venind  din Ardeal, satu Chier (Kiari), situat în  munții Zărandului.

Localitatea este atestată documentar în anul 1325 și se găsește în centrul bazinului râului Cigher. Se învecinează cu satele Agrijul Mare, Târnova, Drauț, Arăneag, Tauț, Nădaș, Miniș, Camna și Silindia. Populația lucra pe moșiile baronilor Tibor, Șoimoș și Mărcuț. Pe coastele însorite ale dealului Mocrea erau plantații de viță-de-vie. Zona este cunoscută pentru vinul de calitate, iar astăzi aci se află cunoscuta vinărie Miniş. Munca grea la vie i-a făcut pe oameni să abandoneze satul când au auzit că undeva,  în  Banat la granița turcilor,  se primește pământ. Multe familii s-au anunțat la ,,oboc” (primărie) să plece din sat, între care  și familia Toderaș:  tatăl Ilie, mama Sofia și o fetișcană de 11 ani, Iconia. A fost  anul 1765. Soldații au ajuns de dimineață în centrul satului, de unde avea să plece   coloana de căruțe trase de boi încărcate cu haine, copii, mâncare și alte lucruri, necesare la  drum. Cu tristețe au părăsit locurile natale fiind conștienți că nu le vor mai vedea niciodată. Bătrânii vor muri, iar urmașii le vor uita. Iconia  își amintea de  copilăriei, de viile frumoase ale satului Mocrea,  de râul Cigher, unde se scălda vara, de obiceiurile de Crăciun, de  micii colindători. La Arad,  coloana din Chier au preluat-o alți soldați,  care au însoțit populaţie până la Timișoara. La Vârșeț s-a făcut schimbul. Armata i-a însoţit pe oameni  până la Satu-Nou, unde au găsit un peisaj cu  iarbă, trestie şi mlaștin.

Ofițerul topograf le-a dat  plațul cu numărul 123. Primii vecini ai familiei Toderaş au fost familiile  Avram (Bibolu), Budulean,  Ion (Târnă de la Târnova),  Ardelean (Bărbărase) și Flocea, care au venit din aceleaşi locuri. La clădirea primelor case  din pământ i-au ajutat  armata. Mai târziu au primit câte opt jugăre de pământ, câte un cal de tracțiune şi o vacă.  Bărbații buni de armată au fost  înrolaţi la păzirea graniței. Cu timpul, s-au adaptat la noul anturaj. Au început să cultive pământ.  Iconia a crescut şi s-a făcut fată frumoasă,  cu părul negru, lung, lăsat  pe spate, cu fața albă și obrăjorii roșiori.  Tatăl  Ilie a hotărât să o mărite cu băiatul Ion dintr-o altă familie Toderaş,   cu 7 ani mai în vârstă ca Iconia. Au  hotărât ca nunta să aibă loc în vara anului 1772, când pe muntele Găina se desfăşoară  târgul fetelor. La joc,  Iconia și Ionel au fost cea mai frumoasă pereche,  mai ales când jucau învârtita ca-n Țara Moților.  Cel mai mare necaz al lor au fost  că nu aveau copii. Mulți ani s-a tratat cu ceaiuri de buruieni şi  la medicul garnizoanei.

În anul 1806, Iconia  a rămas însărcinată. În anul următor,  un mare necaz s-a abătut asupra familiei, când, prin atac de cord, Ionel a încetat din viaţă.  Iconia a rămas văduvă. La începutul anului 1807, s-a născut fiul său Andrei. Iconia a trăit până la adânci bătrânețe. A murit în 1843, în etate de 89 de ani. Urmașii acestei femei sunt Ionică, soția Rodica și fiul Alexandru.

Ionică Togeraș – Chiari