Cum dispare identitatea națională (II)

Oct 24, 2015

Dacă România este patria noastră de baștină, de care ne leagă originea și limba, Serbia este țara în care ne-am născut, ai cărei cetățeni loiali suntem și care prin constituție și alte legi are obligația să ne asigure drepturile de minoritate națională.

Noi, însă, dorim să ne cultivăm  indentitatea națională, care este un drept dar și o obligație a tuturor apartenenților minorității. Statul nostru a creat cadru legal de dezvoltare liberă. Greutățile și neajunsurile cu care ne confruntăm sunt condiționate în primul rând de factorii obiectivi dar și de cei subiectivi după cum vom vedea în continuare. Este cunoscut, ceea ce credem că se poate deduce și din cele comentate mai înainte, că între popoare și minorități există foarte multe asemănări după cum și multe deosebiri. Minoritățile naționale doresc ca aceste diferențieri să fie respectate, deosebiri în plan etnic, cultural, lingvistic și religios. Mulți însă, din lipsă de informații în domeniu respectiv, consideră că acordarea de drepturi specifice minorităților naționale este un privilegiu al acestora. Drepturile specifice, cum este dreptul de a folosi limba maternă, la învățământ, manifestări culturale, biserică mijloace de informare, nu sunt un drept privilegiat, ci un drept natural, firesc și susținut în toate documentele naționale cu privire la dreptul minorităților naționale care trăiesc în afara țării lor de baștină. Recensământul populației din ultimele decenii a demonstrat starea de fapt în care se află minoritatea română din Serbia și destinul ei pe viitor. Datele obținute cu această ocazie au arătat o scădere a numărului de apartenenți ai minorității române ce a luat proporții îngrijorătoare și a căror ritm este tot mai accelerat. Cifra cu privire la populația minorității române din Voivodina a constituit un motiv pentru analiză a fenomenului demografic, ca unul din indicatorii acestui proces de mari proporții și de o factură negativă. Vorbind la modul general, observațiile și analizele noastre ne-au orientat, mai întâi, spre comentariul noțiunii de asimilare, după cum și spre modul de desfășurare a acestui proces. Atunci când se analizează fenomenul regresului populației unei minorități naționale care trăiește în mijlocul altei majorități, cum este o națiune, se folosește termenul de asimilare. Vom încerca să ne expunem punctul de vedere asupra termenului respectiv fără a-l raporta la situații concrete și fără a avea în vedere o naționalitate sau un grup etnic, concret. În cazul fenomenului demografic se utilizează mai mulți termeni cum sunt, de exemplu: aculturație,integritate socială, bilingvism, asimilare, marginalitate, mentalitate, mobilitate socială, omogenitate, rezistență la schimbare etc. Factorul demografic exprimă și alte aspecte, cum sunt densitatea populației, ritmul ei de creștere, structura și mobilitatea ei etc. Nu facem un studiu demografic și nu inteționăm să luăm în dezbatere toate noțiunile amintite. Ne vom reține asupra celor mai importante din punctul nostru de vedere. Dar este vrednic de a pune următoarea întrebare: este oare scăderea populației minorității române rezultatul legilor biologice sau a celor sociale? Nu cumva situația noastră este consecința ambilor factori. Iată una din întrebări care așteaptă răspuns. În tot cazul, ritmul scăderii sau al creșterii populației este rezultatul unui număr mare de factori și numai cercetările pot stabili prioritatea unora sau a altor factori. Dintr-un punct de vedere, apreciem că există cel puțin două moduri de asimilare a unei comunități naționale de către majoritatea populației în mediul în care aceasta trăiește . Una este asimilarea etatistă iar cealaltă asimilare benevolă a minorității naționale. Asimilarea etatistă este cea organizată din partea statului în mod intenționat și prin intermediul legilor, planurilor și programelor școlare, a diverselor decizii, regulamente și a altor prescripții legale și care nu respectă pe deplin actele internaționale cu privire la drepturile minorităților naționale sau a unor grupuri etnice, confesionale sau culturale. Măsurile legale și administrative, însă, deseori au un rezultat contrar. Amintim cazul maghiarizării populației din Banat în timpul Austro-Ungariei, provocând prin asimilare forțată revolta populației nemaghiare. Asimilarea benevolă este cea făcută nesilit, de bună voie din partea unei populații minoritare, a unor grupuri sau a unor persoane care aparțin etniilor. În plan mondial această modalitate este cea mai răspândită. Modalitatea etatistă astăzi, se pare, nu se mai practică, deoarece toate statele care au minorități naționale, nu mai prevăd modalități directe și legale de asimilare. Indiferent de formă, procesul de asimilare înseamnă încorporarea  unui grup etnic în componența altui grup etnic.

Prof. Trăilă Spăriosu