Cum dispare identitatea națională (IV)

Oct 26, 2015

A însuși unele elemente ale culturii națiunii în mijlocul căreia se trăiește și cu care se conviețuiește este, în esență, un proces pozitiv care lărgește orizontul și conținutul cultural al unei minorități naționale.

Pentru condiițile voivodinene fenomenul este natural și obișnuit. Dar mai întotdeauna minoritatea națională este afectată în sensul că apartenenții acesteia inconștient își pierd specificul național și treptat adoptă un alt mod de gândire și de comportament. Un alt aspect al procesului de integrare a minorității în poporul majoritar este fenomenul bilingvismului. Nu se poate pune la îndoială importanța cunoașterii a două sau chiar mai multe limbi în dezvoltarea intelectuală și formarea profesională a unei persoane. În condițiile noastre multinaționale stăpânirea naturală și concomiientă de utilizare în aceeași măsură, a limbi materne și a limbii statului, este un caz obișnuit și foarte frecvent. Bilingvismul apare nu numai la copiii din familiile mixte, ci la foarte mulți școlari care învață pe lângă limba maternă și o altă limbă, fie cea de stat, fie una de circulație mondiala. Modul însă de comunicare în familie este diferit.

Uneori, fiecare din cei doi părinți comunică cu copilu în limba lui maternă. Alteori, se comunică în familie numai într-o limbă, în majoritatea cazurilor în limba statului. Rare sunt cazurile când se comunică cu copilul în una din limbile minorității naționale. Deseori se comunică în limba oficială chiar și atunci când ambii părinți aparțin unei și aceleași etnii. Interesant de menționat că psihologia de aculturație, când stăpânirea limbii dominante până la nivelul celei materne poate facilita integrarea socială a minoritarului. Practica demonstrează uneori că atunci când o persoană cunoaște insuficent limba oficială sau menține și în continuare accentul limbii materne, poate fi expusă dificultăților care greu se înlătură. Cel care cunoaște într-o măsură mai mare o altă limbă, cu toate avantajele intelectuale și profesionale, el este totuși din punct de vedere etnic supus mai mult asimilării de cât ceilalți care nu posedă în aceeași măsura limba nematernă.

Persoanele care trăiesc într-un mediu multinațional datorită interacțiunii și îndeosebi a relațiilor interpersonale acumulează numeroase însușiri de la majoritatea populației, iar consecințele sunt transformările în profilul individualității și a comportamentului lor. Și acesta este un proces de asimilare deplină a minorității naționale. Se petrece un fenomen de adaptare care este însușirea treptată de noi obiceiuri, atitudini, valori și interese care aparțin națiunii majoritare cu care se conviețuiește. În asemenea cazuri se abandonează inconștient particularitățile și manifestările culturale și tradiționale proprii. Punctul de plecare al acestei adaptări psihosociale începe, de plidă, în căsniciile mixte, la nivelul cuplului conjugal, apoi al cuplului de prieteni, al interacțiunii în cadrul instituției sau locului de muncă, etc.

Desigur, orice regulă are excepție după cum și în cadrul asimilării naționale prin intermediul procesului psihosocial descris aici, de adaptarea la condiții noi. Există persoane care nu manifestă acordarea la un nou mediu etnic. Inadaptarea unei persoane sau chiar a unor grupuri etnice la noul mediu de viață poate fi consecința mai multor factori. În unele cazuri asemenea persoane trăiesc stări de insatisfacții, stări de tensiune, conflicte sau chiar insucces în acțiunile și relațiile lor cu semenii. Capacitatea de adaptare sau de inadaptare a unor persoane de altă naționalitate la noul mediu etnic, este o chestiune de educație șimde psihomorală a persoanei. Dacă un proces ca cel descris aici, cu durată mai lungă sau mai scurtă, cu fluctuații, mai accelerat sau mai încetinit, cu salturi sau staționări, atunci se realizează pe parcurs și în final, o integrare socială și națională a persoanei sau a grupuli minoritar. O persoană, de plidă, aderează la scopurile națiunii majoritare, însușește un nou model de comportament, nu mai are senzația că este o persoană marginalizată sau chiar izolată.

Este ciudat, dar adevărat, că sistemul democratic în care noi am intrat deplin, favorizează accelerația asimilării minorității naționale. În sistemul democrat, care nu se bazează pe disciplină impusă și pe dependență rigidă, ci pe asociere liberă, se realizează o mai bună integrare a etniilor în majoritatea populației. Așa se explică și faptul că orice asimilare impusă, forțată, are mai întotodeauna un contraefect, spre deosebire de asimilarea benevolă, nesilită de nimeni care este și cea mai eficientă. Procesul de integrare socială a unui apartenent de altă naționalitate, de regulă, se finalizează cu o stare de interiorizare a celor acumulate într-un timp cu durată. Persoana respectivă acuma își apropie și își transformă într-un bun al său modelul sociocultural, experiența, valorile și normele de viață materială și spirituală a grupului sau națiunii în care s-a integrat. Interiorizarea este un proces preponderent psihologic și moral și un stadiu în care individul se indetifică complet cu noul grup în care a intrat. Interiorizarea este este stadiul final dar și veriga cea mai importantă a mecanismului psihosocial de dispariție a indentității naționale anterioare și instaurare deplină a unei noi indentități naționale.

Din descrierea desfășurări acestui proces nu trebuie să deducă prezența obligatorie a asimilării tuturor persoanelor care trăiesc într-un mediu multinațional. Aici s-a încercat a explicație a modului de dispariție a indetității naționale la persoanele care se asimilează. Avem în față un model psihosocial de asimilare care nu-i impusă din exterior, fără constrângere dar incoștientă pentru persoana care se asimilează. Este clar că sunt posibile numeroase abateri de la acest model și este dificil a le categoriza fără alte cercetări aprofundate.  #

Prof. Trăilă Spăriosu