Cine sunt, de fapt, saşii

Nov 28, 2015

Şaşii au reuşit, în câteva sute de ani, să civilizeze o bună parte din Transilvania medievală. Germani la origine, aceştia, aşa cum arată mărturiile medievale, erau meşteşugari şi negustori pricepuţi, care au reprezentat o adevărată binefacere economică şi culturală pentru regiunile în care s-au stabilit.

Începând cu secolul al XII-lea, în Transilvania, cucerită anterior de căpeteniile ungurilor şi, mai apoi, înglobată în regatul maghiar fondat după model germanic la începutul veacului al XI-lea, a început să sosească un amalgam de emigranţi de neam germanic. Deşi numiţi în majoritatea cronicilor saxoni, aceştia erau de diferite neamuri şi ramuri germanice. Unii dintre ei s-au aşezat pe arcul carpatic în zona de sud-est, în timp ce alţii au preferat zona de nord-est a Transilvaniei. Noii colonişti nemţi, aduşi se pare prima dată de regele ungur Geza al II-lea (1141-1162), trebuiau să păzească trecătorile Carpaţilor de neamurile invadatoare, să colonizeze în numele regatului maghiar şi să civilizeze regiunile rurale locuite în special de valahi, slavi şi neamuri turanice. Epopeea germanilor din Transilvania, numiţi saşi, a fost consemnată de numeroase izvoare istorice de-a lungul Evului Mediu. Cei care i-au cunoscut au rămas impresionaţi de hărnicia şi de priceperea lor. Totodată, saşii sunt printre cei care au contribuit decisiv la civilizarea Transilvaniei pe arcul carpatic, aşa cum reiese şi din cronicile timpului. Cine sunt saşii Aşa cum arată o serie de specialişti în istoria Transilvaniei, denumirea de saşi sau saxoni, cum erau numiţi în majoritatea izvoarelor scrise occidentale, nu reprezintă şi denumirea unui grup etnic, ci mai degrabă beneficiarii unui anumit tip de privilegii. ”Prin acest termen erau numiţi în Ungaria medievală deţinătorii unor privilegii de care se bucuraseră iniţial minerii din Saxonia, privilegii pe care aceştia le-au obţinut atât în Ardeal şi în Szepesség (Spiš, în Slovacia), cât şi în Bosnia sau Serbia, datorită faptului că erau specialişti rari şi necesari pentru exploatarea zăcămintelor. Ca atare, numele de „saxon” este expresia unui statut juridic şi nu un nume etnic”, scrie istoricul şi profesorul Octavian Tătar în ”Saşii ardeleni şi identitatea lor”.

Familie de saşi transilvaneni; Foto: Wikipedia

Se presupune, însă, că toţi făceau parte din ramuri germanice. Majoritatea erau flamanzi, valoni, saxoni, turingi, bavarezi şi din regiunea Moselle. Prima ştire despre colonizarea ţinuturilor transilvănene cu saxoni sau saşi datează din anul 1103, atunci când Anselm de Braz cedează teritoriile sale din zona munţilor Ardeni unei abaţii, pentru că urma să plece în Ungaria împreună cu fiii săi, ca şi colonişti. Oficial, însă, colonizarea începe în timpul regelui Geza al II-lea, aşa cum reiese şi din Diploma Andreanum, prin care sunt oferite privilegii saşilor. „Au fost chemaţi de prea-evlaviosul rege Geza, bunicul nostru”, preciza în textul acesteia regele maghiar Andrei al II-lea. Valuri de emigranţi germanici au continuat să apară până în secolul al XIV-lea. Există şi o legendă referitoare la sosirea saşilor. Legenda spune că în secolul al XIII-lea, în oraşul Hamelin, a fost o invazie de rozătoare. Singurul care a scăpat oraşul a fost un tânăr care, cu ajutorul unui fluier fermecat, a scos toţi şobolanii din oraş. Oamenii au uitat să-l răsplătească şi, în felul acesta, omul cu fluierul s-a răzbunat, luând pe ritmurile melodiei sale toţi copiii din oraş şi ducându-i în Transilvania. Dincolo de legendă, originea saşilor este discutată şi de cronicari. „Saşii îşi trag originea din Saxonia. Sunt numiţi, după cele şapte cetăţi pe care le locuiesc, «Siebenbürgeri», în limba maternă”, scria Papa Pius al II-lea, la sfârşitul secolului al XV-lea. Alt cronicar, Nicolaus Olahus, spune, la fel, că au fost aduşi din Germania, dar nu de Geza, ci de Carol cel Mare, o ipoteză fantezistă pentru cei mai mulţi specialişti. ”Sunt foarte harnici şi muncitori” Aceşti germani au colonizat încă de la începuturi zona Târnavelor, a Bistriţei şi zona de sud-est a arcului carpatic cu marile centre de la Sibiu şi Braşov. Aşa cum o arată cronicarii, cel puţin în secolele XIII - XVI, saşii au fost cu adevărat un factor civilizator. Călătorii şi erudiţii vremii, cei care i-au cunoscut, nu au decât cuvinte de laudă la adresa nemţilor care au făcut şapte oraşe importante în zona Transilvaniei. Totodată, călătorii străini arată că saşii se pricep cel mai bine la negoţ şi meşteşuguri în marile lor centre urbane Sibiu, Braşov sau Bistriţa. Iubesc agricultura, mai spun aceştia, dar această ocupaţie preferă să o facă în colaborare cu românii, mai pricepuţi la plugărit. ”Nu se găseşte printre ei niciun sărac, ci toţi sunt negustori sau meseriaşi pricepuţi, le place mult agricultura, totuşi îşi lucrează pământurile cu românii şi-i plătesc pe aceştia şi pentru paza ogoarelor lor”, scria italianul Giovan Andrea Gromo. De altfel, după cum se vede şi din istoria Principatelor Române şi din actele de cancelarie ale voievozilor, cel puţin Braşovul era un centru meşteşugăresc de o importanţă vitală pentru regiunile învecinate. ”Nu este nicio parte a Transilvaniei mai frumoasă” Saşii au primit numeroase privilegii economice de la regii maghiari, în mare parte pentru priceperea lor în neguţătorie şi meşteşugărit, dar şi pentru rolul pe care-l avea în zonă, acela de factor civilizator, dar şi de element al stăpânirii maghiare. Cu toate acestea, saşii era autonomi. Odată cu potolirea migraţiei saşilor, cele şapte cetăţi principale ale acestora au format o naţiune. Mai precis, în 1486, la iniţiativa lui Matei Corvin, s-a format regiunea autonomă săsească ce purta numele de ”Universitatea Saşilor”. Era un organism politic ce viza întreaga regiune locuită de saşi şi care îngloba cele şapte scaune săseşti ale Sibiului, Şeica, Mediaşul şi districtele Braşov şi Bistriţa.

Braşovul medieval; Foto: Radu Oltean

Totodată, din 1437, odată cu Unio Trium Natiorum, nobilimea maghiară a Transilvaniei, saşii şi secuii formau cele trei naţiauni privilegiate şi cu drepturi. Românii, deşi majoritari, au împărtăşit soarta minorităţilor, precum evreii sau grecii, şi au fost excluşi. Privilegiile întărite în mod repetat de regii maghiari, printre care regele Andrei al II-lea, în secolul al XIII-lea, care dă ”Bula de Aur a saşilor”, şi Matei Corvin, dar şi priceperea şi hărnicia acestora au transformat zona în care locuiau aceştia într-un adevărat corn al abundenţei şi o zonă extrem de civilizată. ”Nu este nici o parte a Transilvaniei mai frumoasă şi mai roditoare decât cea pe care locuiesc saşii”, scria cronicarul Verancsics. Pierre Lescalopier, un călător francez de la sfârşitul secolului al XVI-lea, a rămas uimit de frumuseţea Braşovului, de exemplu. ”Credeam că sosisem la Mantova, atât este de frumos oraşul, cu case pe dinafară toate vopsite în ulei, cu biserici frumoase, ziduri bune, pardoseală frumoasă, populaţie civilizată şi îndatoritoare”, scria acesta. Totodată, singurul defect găsit saşilor de călători era că nu erau foarte buni la război. Cel puţin nu în câmp deschis. La apărarea cetăţilor, erau, însă, bine rânduiţi şi foarte viteji.

Cosmin Zamfirache

Sursa foto: radiounirea.ro