Cum să „citim“ oamenii şi cum să ne folosim capacitatea de observaţie

Dec 10, 2015

LaRae Quy, în vârstă de 59 de ani, un fost agent FBI, cu o experienţă de 23 de ani în contra-inteligenţă, a explicat într-un interviu pentru Daily Mail cum sunt învăţaţi să identifice dintr-o privire persoanele posibil periculoase. În prezent, LaRae, care trăieşte la San Francisco, aplică ceea ce a învăţat ani de zile, în cursurile de dezvoltare personală pe care le predă celor interesaţi să se folosească în viaţa de zi cu zi de tehnicile predate de ea.

„Nu trebuie să fii un anchetator extraordinar de bun ca să-ţi dai seama ce se petrece în mintea cuiva. Indiciile există de fiecare dată, tot ce trebuie să faci este să ai idee după ce să te uiţi“, a precizat aceasta. În primul rând trebuie să definim o bază minimă de informaţii (care poate fi făcută şi pe loc, observând atent o persoană) de la care putem porni în cazul individului cu care avem de-a face, astfel încât ciudăţeniile sale comportamentale, aşa cum le are fiecare persoană, să nu le interpretăm greşit şi să le dăm un înţeles mai grav decât ar fi cazul, scrie adevarul.ro. Poate că multe persoane consideră că nu este nimic ciudat dacă cineva se tot scarpină pe gât sau îşi împreunează braţele, dar fostul agent FBI consideră că aceleaşi acţiuni pot fi semnale ale unor stări de nervozitate, furie sau nerăbdare. După ce am stabilit baza de informaţii pentru individul care ne-a atras atenţia, este mult mai uşor să identificăm ceea ce diferă sau este bizar în comportamentul său. Se uită respectivul în podea, deşi în mod normal se uită în ochii interlocutorului, de exemplu? Pentru situaţiile de negociere, întâlnite în mediul de afaceri, LaRae îşi sfătuieşte cursanţii să observe mai ales gesturile care apar la „pachet“: „De exemplu, nu numai că omul din faţa noastră îşi tot drege vocea, dar se şi scarpină pe cap, poate că în acest timp are şi o mişcare nervoasă a picioarelor. Sunt indicii care ne avertizează să fim atenţi şi să acţionăm cu grijă, pentru că se petrece ceva ce persoana nu vrea să ştim“, exemplifică LaRea. De asemenea, este important să observăm cum interacţionează individul cu alte persoane, şi să vedem dacă modificările de comportament se regăsesc şi atunci când intră în contact cu alţii, nu numai cu noi. „Aşa-numiţii „neuroni în oglindă“ sunt un fel de monitoare din creierul nostru care reflectă modul în care se simt alte persoane cu care interacţionăm. Suntem conectaţi astfel încât să putem interpreta limbajul trupului altei persoane. De exemplu, atunci când vedem o persoană care ne place, sprâncenele se ridică, muşchii faciali se relaxează, capul se înclină uşor şi fluxul sangvin inundă zona buzelor, deci ele devin mai pline. Asta înseamnă că atunci când îi zâmbim unei persoane şi ea nu ne răspunde la fel, ceva nu este în regulă“, mai spune fostul agent FBI.

Tot în situaţiile de business, când avem de-a face cu un grup de persoane, LaRae spune că este util uneori să nu ne concentrăm atenţia numai pe liderul sau şeful grupului, adică pe cel care are cea mai impresionantă titulatură, ci pe cel care are cel mai puternic discurs şi cea mai îndrăzneaţă atitudine. Astfel, persoana care are o postură de putere, o voce puternică şi un zâmbet încrezător pe chip poate să ne ajute mai mult, pentru că o astfel de situaţie ar putea să arate că şeful are o personalitate mai slabă şi că se bazează pe opiniile celorlalţi când trebuie să ia decizii. Şi modul în care merge o persoană poate oferi informaţii valoroase. O situaţie prezentată de fostul agent se referă la oamenii care îşi târşâie picioarele sau nu au cursivitate în timpul deplasării, ori care privesc în jos când merg, atitudini care denotă o lipsă de încredere în propria persoană. LaRae s-a folosit de astfel de tehnici bazate pe observaţie atentă pentru a recruta şi forma echipe de agenţi pentru guvernul SUA, în perioada în care a lucrat pentru FBI.