Ordinul Aşaşinilor sau primul esoterism sincretic monoteist

Dec 12, 2015

Despre faptul că a existat o tradiţie cavalerească arabă nu se mai îndoieşte nimeni astăzi. Ordinul Aşaşinilor a fost fondat pe la 1090, de către Hasan ibn al-Sabbah, de origine iraniană, care şi-a făcut studiile la o universitate celebră a vremii, avându-i colegi pe cel mai mare poet al Iranului, Umar Khayyam şi pe un mare matematician, Nidham al- Mulk, autorul unui Tratat de guvernare.

Potrivit istoricilor, la terminarea universităţii, Hasan le spusese celor doi colegi: „Ne mai rămâne cum să învăţăm să ne folosim de forţele oculte – ele ne vor asigura succesul în această lume”. Şi mai departe: „Să jurăm, deci, că acela dintre noi trei care se va înălţa cel mai mult să împartă totul cu ceilalţi doi”. Jurând aceasta, putem considera că cei trei intelectuali asumau o „sinarhie” avant la lettre.  Aşadar, nimic nou sub Soare! Marile idei, marile tendinţe, sistemele politice şi sociale cunosc o ciclicitate în istoria omenirii. În jurul fortăreţei Alamut, această confrerie cavalerească a funcţionat vreme de circa 180 de ani. Cavalerii săi credeau în perfecta unitate între Dumnezeu şi un Principiu unic, raţional şi universal creator, care deţinea ştiinţa absolută. Considerând cunoaşterea supremul deziderat uman şi cavaleresc, cavalerii Ordinului Aşaşinilor au colecţionat biblioteci vaste, care cuprindeau principalele cărţi ale umanităţii. Ordinul era structurat piramidal, ca orice confrerie de factură iniţiatică. În vârf, era însuşi Hasan Sabbah, poreclit „Bătrânul de pe Munte”, care primise prerogativele conducerii de la un „Superior Necunoscut”, într-o stare extatică. Vom întâlni o astfel de concepţie mai târziu la rozicrucieni. După el în ierarhie, veneau daikebir-ii, marii preoţi, care îl secondau în lucrarea spirituală. Urmau dai-ii, un fel de maeştrii iniţiaţi, care erau secondaţi de fida iyyun, „cei care se sacrifică”, – aceştia intrau primii în lupte. Ultimii în ierarhie erau postulanţii, care pentru a fi primiţi cu drepturi depline în Ordin trebuiau să treacă o probă psihologică foarte dură: erau puşi să aleagă între două cupe, spunându-li-se că într-una este otravă mortală.  Cei care beau treceau astfel proba curajului. Ordinul mai avea, conform unor exegeţi, o ierarhie pur spirituală, structurată pe şapte grade iniţiatice. În fruntea acesteia se afla „Asas”, un fel de imam, considerat mai mult o entitate metafizică. Un grad interesant era „Dovada” sau „Cupa”, un receptacul al cunoaşterii. Putem constata în aceasta o prefigurare a Graalului?

Hasan ibn al-Sabbāh

Astăzi se cunoaşte influenţa semnificativă a Ordinului Aşaşinilor asupra Ordinului Templier şi a Ordinului Teuton. De la „Bătrânul de pe Munte”, templierii  au aflat numeroase învăţături mistice legate de sistemele spirituale orientale, iar cavalerii teutoni au preluat în mare parte ierarhia aşaşinilor: Marele Maestru Teuton dispunea de puteri absolute în interiorul Ordinului. În momentul în care primele ordine de soldaţi călugări creştini au ajuns la Locurile Sfinte, învăţăturile profesate de Ordinul Aşaşinilor erau deja bine implementate acolo. Mai târziu, în epoca premodernă, când se va declanşa din nou fascinaţia pentru Orient, multe din componentele primului esoterism sincretic monoteist vor fi preluate în Europa. Astfel, influenţa celui care – i văzuse în extaz pe toţi marii profeţi – de la Adam, Moise, Iisus, până la  Mahomed şi Zarathustra-, a devenit covârşitoare asupra tuturor sistemelor esoterice occidentale.

Dr. Antoniu Martin