Povestea cailor huţuli (2)

Dec 18, 2015

Puţine animale domestice au fost şi sunt la fel de importante pentru omenire precum caii. Şi pentru români, calul a fost un animal vital, în special de-a lungul istoriei noastre. În ciuda acestui fapt, din nefericire, noi românii mai avem astăzi o singură rasă de cai despre care putem spune că este 100% autohtonă, originală şi tipică doar nouă. Mai mult, calul huţul, căci despre el este vorba, este singura rasă de cabaline arhaică care a supravieţuit până azi pe meleagurile noastre, şi se numără cu mândrie printre cele mai vechi şi mai rare rase de cai din întreaga lume.

Pe data de 10 martie 1844, efectivul hergheliei a fost evacuat la Sâmbăta de Jos, la poalele Munţilor Făgăraş. În timpul luptelor care s-au dat pe teritoriul acestei herghelii au ars toate grajdurile. Odată cu anul 1948, herghelia a fost mutată înapoi la Lucina unde s-au construit noi grajduri şi dependinţe proprii. Doi ani mai târziu, toate contrucţiile au fost terminate şi herghelia avea condiţii corespunzătoare pentru selecţie, cu grajduri igienice, drumuri pietruite, sursă proprie de electricitate şi legături telefonice.

În scopul prezervării rasei, pasionaţii din cadrul acestei herghelii au înfiinţat în anul 1994 Federaţia Internaţională a Huţulului (FIF). Până în anul 1990, herghelia Lucina a fost în administrarea Centrului Republican de Creştere şi Calificare a Cabalinelor de Rasă, după care a trecut, din punct de vedere adminstrativ la R.A. Cai de Rasă S.A. care din anul 2000 a devenit S.N. Cai de Rasă S.A.

Din toamna anului 2002 până în prezent herghelia Lucina până trece sub administraţia Direcţiei Silvice Suceava, din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva.

Rasa cailor huţuli poate că nu este la fel de zveltă şi arătoasă precum a cailor pur sânge arabi sau Akhal Teke, dar compensează din plin prin calităţi genetice de invidiat, căci este fără doar şi poate una dintre cele mai bune rase de cai de munte din lume.

Cai huţuli la păscut. Sursa foto: Casian Balabaşciuc

Practic, aceşti cai pot munci în condiţii în care multe alte rase ar avea mari dificultăţi să se ţină pe picioare. Deşi este o rasă mică, caii huţuli având la greabăn înălţimea medie de 1, 40-1, 44 metri, principalele lor caracteristici sunt rezistenţa, forţa, robusteţea. Sunt cai vânjoşi, cai tipici de munte, motiv pentur care au fost folosiţi de diferite armate pentru transportul alimentelor, armamentului, muniţiilor sau răniţilor. Rezistă foarte bine la temperaturi scăzute, căci în aceste locuri, iarna se înregistrează frecvent temperaturi mai mici ce -30 de grade Celsius. Valoarea lor genetică, unicitatea lor, nimic dintre acestea nu se pot exprima nici în cuvinte sau în bani, după cum afirmă şi Mihaela Sarafcenco, şefa hergeliei Lucina. Sunt animale crescute de mii de ani pentru munca grea de la munte. Dau randament maxim în condiţii vitrege. Muncesc în frig mai bine decât orice altă rasă, căci aufost selecţionaţi într-o regiune unde este zăpadă peste 5 luni din an şi verile sunt răcoroase şi ploioase. Românii şi huţulii i-au folosit dintodeauna la tras căruţa sau sania, precum şi la căratul buştenilor din pădure.

Mai nou, herghelia din Lucina îi foloseşte şi în activităţi de recreere şi agrement pentru turişti, căci sunt nişte cai foarte blânzi deşi au un caracter vioi şi energic. Culoarea lor variază între murg, roib, negru şi cenuşiu-gălbui. Au capete proporţional mari, urechi mici, gâturi scurte şi musculoase cu coame foarte bogate, iar picioarele sunt solide. Emană aerul unor cai străvechi care printr-o minune au supravieţuit până azi.

Mânz huţul Foto: Mihai Moceanu

Sunt nişte animale remarcabile, pe care dacă le-ai văzut, nu le uiţi niciodată. „Designul” şi funcţionalitatea sa au cea mai bună garanţie posibilă, anume cea a timpului. De milenii este neschimbat, fiind selecţionat pe aceleaşi criterii, funcţionalitate, fenotip, vigoare, rezistenţă , sănătate şi adaptabilitate la mediul ambiant. Liniile acestei rase, crescute azi, sunt reprezentate la Lucina de următorii armăsari pepinieri: Hroby, Goral, Prislop, Ouşor şi Pietrosu. Astăzi, herghelia de la Lucina are o suprafaţă totală de 1775, 5 de hectare, dintre care 382 de hectare sunt ocupate cu fâneţe necesare pentru hrana celor 380 de cai huţuli care trăiesc în prezent aici. Rasa a fost salvată, dar are nevoie de ajutor din partea fiecărui român. Fie şi pentru a o populariza pe măsura meritelor sale şi a celor care o iubesc. #

Nicu Pârlog

Foto sus: Un călăreţ huţul pe calul său. Sursa foto: Casian Balabaşciuc