Ioan Vodă cel Cumplit, domnitorul cu o forță incredibilă (3)

Dec 26, 2015

Oricât veți căuta în colbul istoriei române un personaj asemănător Voievodului Ion Armeanul, rar veți găsi vreunul. Oricât veți căuta în Istoria Universală un războinic asemenea Măriei Sale, nu veți afla unul care să se apropie de bravura, forța și neînduplecarea sa. Readucerea aminte a faptelor și vieții unuia dintre cei mai străluciți strategi ai Europei creștine, este o adevărată datorie de onoare.

În același timp, în istoria universală își fac apariția teribilii cazaci. La marginea hotarului Poloniei cu ținuturile tătărești apare o nație compusă în mod egal din fugari refugiați din Rusia, Polonia, Moldova, Kalmukya și Cerchezia. Vorbeau o limbă amestecată pe care o înțelegeau cu toții. Urau de moarte pe musulmanii turci și tătari precum și pe polonezii cei catolici. Împotriva acestora porneau în fiecare an în expediții de jaf și pedepsire, fiind conduși de câte un ataman. Reședința lor era la gurile Niprului și Volgăi unde își înjghebaseră chiar și o flotă de bărci cu care jefuiau neguțătorii turci și genovezi. Erau luptători rebeli, violenți și temperamentali. În luptă dădeau dovadă de o cruzime nemaintâlnită nici măcar la tătari. Îngroziți, turcii i-au denumit Cozaq, adica “nebun liber”. Bazându-se pe credința comună ortodoxă, Ioan Vodă angajează douăsprezece sotnii cazacești să lupte de partea sa împotriva Semilunei. Istoria nu i-a dat alți aliați, polonezii și ungurii, vecinii creștini ai Moldovei, tremurau de frica ienicerilor. Atamanii cazaci Pokotilo și Swiercewski i-au fost credincioși voievodului până la moarte, scrie mixdecultura.ro. Prima mare victorie a lui Ioan Vodă cel Cumplit a fost cea de la Jiliște, lângă Râmnicu Sărat. Acolo cei 9.000 de moldoveni și sotniile cazacești decimează o armată formată din 20.000 turci, 40.000 de munteni și 2.000 de secui, practic întreaga armată a lui Petru cel Șchiop, care marșăluia din Țara Românească pentru a se sui pe tronul Moldovei. Petru cel Șchiop scapă cu greu, refugiindu-se în cetatea Brăilei. Ioan Vodă cel Cumplit înaintează până la Târgoviște unde îl înscăunează pe aliatul său Vintilă Vodă. Năpraznicul voievod se îndreapta apoi spre Brăila unde se angajeză în asediul cetății. Turcilor nu le venea încă să creadă. O solie din cetate ajunge la Ion Vodă cu un mesaj simbolic: zece gloanțe, zece ghiulele și zece săgeți. Ion Vodă nu gusta ironia amară a turcilor și taie buzele, urechile și nasurile turcilor după care-i răstignește în fața cetății, transmițându-le turcilor că această soartă urmau să aibă și cei din cetate, dacă nu-i deschideau porțile. Turcii se încăpățânează. Voievodul ordona escaladarea zidurilor, iar Brăila cade în mâinile moldovenilor și cazacilor. Urmează scene de coșmar pentru musulmanii din cetate. “Nimeni nu fu cruțat; sângele curgea pârâu în Dunăre. Nu au fost uciși doar oamenii, până și câinii au trecut prin sabie. Nu a rămas piatră pe piatră. Focul mistui ce nu a ucis sabia”, amintește cronicarul polonez Gorecki.

Europa în secolul XVI-XVII

Succesele militare ale voievodului îl îndreaptă spre recucerirea Cetății Albe și a Chiliei, denumite de turci Akkerman, respectiv Bender. În acest scop își îndreaptă armele spre Bugeac, unde valurile de turci și tătari pribegi alungaseră deja populația românească. Bătălia de la Lopușna a fost un nou exemplu de strategie militară spontană, adaptată la teren și la armatele turco-tătare. Raidurile lui Ioan Vodă devastează cele două cetăți construite de Ștefan cel Mare, iar populația musulmană care se instalase acolo este masacrată fără cruțare. La Tighina și Cetatea Albă, Ioan Vodă înfrânge trei corpuri de armate turcești. În lupta de la Roșcani, voievodul își uimeste ostașii, demonstrându-și forța herculeeană. Un tun se împotmolise în noroi. Singur, Ioan-Voievod apucă tunul de franghii și îl smulge, trăgându-l pe o poziție nouă de unde trage asupra turcilor. Forța colosală a voievodului este atestată de mărturiile căzăcești. Pentru a-și distra oștenii obosiți, Ioan Vodă obișnuia să frângă în mâini potcoave de cai. Exasperați de victoriile domnitorului, otomanii trimit în vara anului 1574 o nouă expediție militară. Armata uriașă era compusă din turci, tătari și munteni. Un puhoi de 200.000 de oameni se îndreptă contra celor circa 35 mii de luptători ai voievodului Ioan. În același timp, o altă oaste de tătari se pregătea să-l atace pe voievod. Împotriva armatei turcești care se apropia de Dunăre, voievodul il trimise pe Ieremia Golia, omul său de încredere. Având parcă o presimțire Ioan îl pune pe Golia să jure pe Cruce și Evanghelie că nu va trăda. Însă, lângă lacul Cahul, Golia împreună cu cavaleria moldoveană trădează și trece de partea turcilor pentru 30 de pungi cu galbeni… Sosirea unei noi armate de tătari coplesește oastea moldo-cazacă și o obligă să se retragă în satul Roșcani din apropiere. Exasperați de rezistența românilor, turcii atacă în valuri succesive. După ce moldovenii resping al treilea val de ieniceri, turcii trimit în linia întâi pe Ieremia Golia și oamenii săi. Trădătorii sunt măcelăriți de săgeți și ghiulele tunuilor. Uluiți, cu pierderi uriașe, turcii încercă un nou asalt. Dezastrul vine însă din partea naturii. Seara se porni o ploaie torențială care uda pulberea necesară tunurilor românești. Furia românilor nu mai putea fi oprită. Ei atacă cu săbiile pozițiile turcilor care-i copleșeau numeric. Urmează trei zile de caniculă ucigătoare. Ioan Vodă mai rămăsese doar cu 7.000 de oșteni. Respinsese timp de o săptămână atacurile concentrate a 200.000 de dușmani. Oamenii săi suferau cumplit de sete. Noblețea și sacrificiul său unic îi impun să se predea în schimbul cruțării soldaților săi. Primul pas îl fac turcii care-i trimit o solie în cea de a patra zi. Ion cel Viteaz acceptă să se predea cu trei condiții: oștenii moldoveni supraviețuitori să fie cruțați, cazacii să fie lăsați să se întoarcă la setciile lor zaporojene, iar el personal să fie trimis viu și nevătămat sultanului Selim al II-lea. Turcii primiră. Ahmed Pașa jura de 7 ori pe Coran, Petru cel Șchiop care râvnea Moldova, jura la rândul său de 7 ori pe Biblie. Oștenii săi plângeau, mulți nu vroiau să-l lase să se ducă la turci. Voievodul lăsa credincioșilor cazaci armele și bijuteriile sale. În cortul turcilor, respinge toate acuzațiile seraskirului, declarându-i că nu va vorbi decțt cu sultanul. Mândria sa înfioară pe turci. Atunci, un aventurier italian din Napoli, pe numele sau Scipione Cigalla, trecut la islam cu numele de Cigalazade, săvârși infama faptă. Sperând la o recompensă, înfipse cuțitul în inima voievodului neînarmat. Ienicerii încurajați, tăiară capul trupului lipsit de viață, după care legară puternicul său trup de patru camile care, fiind biciuite, sfâșiară în bucăți corpul eroului. Într-un ritual dement, ienicerii se înghesuie să culeagă oasele domnitorului, fiind convinși că rămășițele viteazului erau moaște și talismane. Pașalele își umezesc iataganele în sângele său, rugându-se lui Allah să le dea și lor curajul și puterea lui Ion Vodă. În fața unui asemenea spectacol oribil, moldovenii dezarmați din suita domnitorului sar cu pumnii goi pe turci. Sunt uciși până la ultimul de ieniceri, drept lecție pentru oricine ar fi încercat să se răscoale contra Semilunei. Văzând cum își țin turcii cuvântul, cazacii atacă cu furia disperării. Supraviețuiesc doar 12, în frunte cu atamanul Swiercewski. Impresionați de bravura zaporojenilor, turcii cedează și-i lasă în viață chiar și pe cazacii răniți. Astfel s-a săvârșit din istorie unul dintre cei mai viteji conducători ai românilor. Fratele său, Nicoară Potcoavă, ajunge ataman al tuturor cazacilor zaporojeni… Dar aceasta este altă istorie… # Sursa: mixdecultura.ro