Corul Reuniunii de Citire, Cântări și muzică din Iablanca, înființat în 1896 (2)

Feb 03, 2016

Iablanca, localitate ce se găsește spre sud-est de Vârșeț, între dealuri, lângă pârâul Guzaina, este întemeiată în anul 1370, sub denumirea de Iabolnoc, iar mai târziu îi revine numele de Almád, Iabuca – Mărul și Iablanca, a rezistat tuturor năvălitorilor, până ce și ocupației turcești.

În luna ianuarie 1928, la Iablanca s-a înființat și fanfara sub instrucția lui Mihai Fera-Milă, din Coștei, și bagheta cunoscutului dirijor de cor și fanfară, instructor și compozitor Iosif Micu, tot din Coștei. În acest răstimp de 7 ani se organizează serbări, cu regularitate, la nedeia satului, Sf. Rusalie, precum și în satele învecinate: Mesici, Sălcița, Coștei și Voivodinț.

Din anul 1935 și până în anul 1940, corul a fost condus de cei doi fii ai satului, țăranii Nicolae Bălan și Vortolomie-Mia Bălan. Sub bagheta acestor doi dirijori, corul a organizat serbări, cu prilejul reînființării „Astrei”, din anul 1936, în Banatul iugoslav, iar în anul 1937 cu ocazia aniversării jubileului de 10 ani de la editarea ziarului „Nădejdea” din Vârșeț. Tot la fel corul participă la aniversarea „Astrei”, la 77 ani de la înființarea „Astrei” la Sibiu, unde înregistrează un prestigiu aparte.

În timpul celui de-al doilea război mondial (1941-1945), corul a fost periodic activ, fiind condus de învățătorul Lazăr Răchitovan și activa numai în codul serviciului divin la bise-rică și la înmormântări. După eliberarea țării de sub jugul ocupației fasciste germane, în anul 1948 la Iablanca este numit învățător Ionel Conrad, care a înființat aici, pentru prima dată, corul mixt al tineretului. Acest cor a participat la competițiile organizate de Uniunea culturală a românilor din Voivodina, desfășoară la Coștei în 1949, unde se bucură de succese impresionante, datorită programului bogat și variat. Această activitate a fost susținută și de vechiul dirijor Nicolae Bălan din Iablanca. În perioada 1948-1953 corul intră într-o pasivitate nemotivată, și în acest timp de peste 5 ani își pierde, am spune, pasul activității pe care a avut-o.

Între anii 1953 și 1965 abia dirijorul Titus Drăghici-Bârcă reușește să mobilizeze vechii coriști cu încă alte forțe tinere, începe să preia activitatea, participă la unele competiții organizate de Uniunea culturală a românilor din Banatul sârbesc.

Din anul 1965 și până în prezent, corul bărbătesc este condus de dirijorul Lazăr Bălan-Bogatu, iar activitatea corului se limitează la sărbătorile bisericești și la înmormântări din sat. Pe drept cuvânt se poate spune că acest sat de codru se bucură și se mândrește cu numeroasele creații ale scriitorilor, poeților și pictorilor, ca de exemplu: Nicolae P. Ranisan, Ion Bălan, Mihai Condali-Miluță, prof. Mărioara țera Sfera și Avram Pitic-Avrămuță. Din sânul secțiilor de cor, fanfară, teatru, bibliotecă au ieșit oameni de vază, țărani cărturari, renumiți dirijori de cor, fanfară și orchestră populară, precum sunt: Nicolae Bălan, Vortolomei Mia Bălan, Titus Drăghici-Bârcă, Lazăr Bălan-Bogatu și Branko Vasić.

Merită să fie amintiți actorii, cântăreții vocali și instrumentiști care și-au dat aportul cuvenit la succesele obținute în cadrul Societății Cultural-Artistice „Frăție și unitate”, aceștia sunt: Cornelia Novac-Nela, actriță; Lazăr Novac, cântăreț vocal; fanfariști: Lazăr Bălan-Bogatu, Avram Pitic-Avrămuță, Nicolae Basaraba, Gheorghe Barbu-Ciuru și Branko Vasić, la chitară, și cei doi fanfariști participanți la Lupta de Eliberare Națională Iugoslavă, a 54-a Divizie Sârbească.

Repertoriul corului, pe întreg parcursul perioadei de 100 de ani a fost foarte vast și variat, iar piesele corale erau semnate de compozitori români.

În anul 1996 s-au împlinit 100 de ani de la înființarea corului și tot atâția ani de activitate corală în acest pitoresc sat de codru cu populație mixtă de români și sârbi, care secole la rând au trăit și trăiesc și acum în armonie și exemplară înțelegere, așa cum trebuie să fie firesc între oameni. S-au făcut încercări pentru aniversarea acestui măreț  jubileu de 100 de ani de la înființarea corului, dar, din păcate, marea dorință nu a fost realizată, din simplul motiv că la ora actuală Iablanca numără 450 de locuitori, dintre care mulți sunt plecați la muncă provizorie în străinătate. Reduși la un număr mic de entuziaști, și fiind strâmtorați și materialicește, iebucenii au renunțat la ideea unei aniversări de genul acesta, dar în inimă au rămas și pe mai departe cu o puternică dorință de afirmare culturală, așa cum a fost și în trecut, și cu o speranță că vor urma și vremuri mai bune.

Societății cultural-artistice „Frăție și unitate” din Iablanca și îndeosebi corului din această localitate le revin deosebite merite pentru cultivarea și păstrarea spiritului autentic cultural-artistic al oamenilor care trăiesc în acest sat micuț de codru, plini de omenie și mărinimie. #

V. Selejan

Foto: Corul bărbătesc din Iablanca, 1896