Haiducul Adam Neamţu şi închisoarea din Oraviţa

Feb 08, 2016

În Oraviţa, pe strada Mihai Novac, se află o clădire veche, monument istoric, de care se leagă istoria vestitului haiduc din Banatul de Munte, Adam Duma, mai cunoscut cu supranumele Adam Neamţu. Conform istoricului Ionel Bota, clădirea funcţiona ca puşcărie imperială încă din 1721 şi a fost refăcută în anul 1738.

„Între aceste clădiri noi, sedii ale instituţiilor oficiale sau locuinţe, majoritatea purtând amprenta barocului târziu sau vienez, cum este acreditat acest curent artistic în lucrările specialiştilor, se află şi vechea închisoare imperială, activă chiar din 1721. De ea se va lega, mai târziu, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, istoria haiducului Adam Neamţu, personaj în legătură cu care, prin 1983, Sergiu Nicolaescu se arăta interesat să filmeze pe baza unui scenariu realizat de un scriitor român din fosta Jugoslavie în colaborare cu un profesor de istorie din Oraviţa”, scrie istoricul Ionel Bota într-un text intitulat „ Haiducul Adam Neamţu, „puşcăria” din Oraviţa şi alte însemnări despre o veche clădire din capitala Ţării Caraşului”.

Oravița

Şi, la final, Ionel Bota adaugă: „Vechea „puşcărie”, azi clădire împărţită în locuinţe, ar putea fi amenajată pentru vizitarea de către turiştii veniţi din toată lumea, atraşi de povestea lui Adam Neamţu. S-a păstrat, în colecţia unui istoric bănăţean, însemnarea conţinând schiţa părţii din edificiu pe unde trebuia să evadeze haiducul Adam Neamţu şi textul codificat, cifrat, al detaliilor evadării. O placă memorială ar putea să explice, pe scurt, şi importanţa edificiului în istoria Oraviţei, a Ţării Caraşului, a Banatului Montan”.

Haiducul Adam Neamţu

Istoria vestitului haiduc Adam Neamţu a fost păstrată în memoria locuitorilor din Banatul de Munte, dar a fost fixată şi într-un roman, scris de dascălul Damian Izverniceanu, născut în 1883, Ciclova Montană, din care prezentăm un scurt fragment: „Haiducii se puseră la pândă la un cobei unde pădurea era mai deasă şi mai întunecată. Era ziua înainte de ameazi. Zi de vară. Soarele îşi strecora razele prin frunzişurile codrului, în forma alor mii de suliţi şi cerneau pete de lumină pe pământ. Un sturz îşi încerca glasul pe o ramură verde, încolo linişte solemnă. De odată din depărtare se auzea urăitul unei trăsuri, care făcea adâncimile văilor să se pornească într’un vuet clocotitor. Era trăsura unui boer, trasă de doi fugari negri ca corbul şi rotunzi ca oul.

Se apropiară de covei. Caii fură brusc opriţi de nişte mâni vânjoase. Alte mâni înhăţară pe slugă şi-l deteră jos, era altele înhăţară pe boer astupându-i gura cu nişte vălămătoace de zdrenţe. Boerul dădea din mâini, se zbătea, se izbia, dar zădarnice îi erau încercările, căci cu atât mai rău i se strângeau funiile pe lângă mâni şi picioare de-i curmau carnea.

• Vă dau tot ce-mi cereţi se rugă el, când la o nouă sforţare vlămătoacele îi căzură din gură, numai lăsaţi-mi viaţa, că am muere şi copii.

Pușcăria imperială din Orăvița

Şi fără a mai face cea mai mică sforţare de împotrivire, se lăsă scotocit în toate buzunarele de Adam şi oamenii lui. Dupăce aceştia îl rânduiră cum se cade, luîndu-i toţi banii, îl lăsară cu pe slugă legaţi fedeleş, eară ei ducând şi caii cu dânşii, se perdură prin desimea codrului.

Faima despre faptele lui Adam Duma se lăţi ca fulgerul. Şi fiindcă purta pe dânsul strae nemţeşti, şi fiindcă jefuia mai vârtos pe nemţii cei bogaţi, îi zicea poporul Adam Neamţu. Pretutindeni nu se mai vorbea de alta deât de Adam Neamţu. Păndurii, păzitorii ordinei, începuseră a-l căuta în ruptul capului, dar numai prin sate, prin casele oamenilor, prin păduri însă nu îndrăzneau, că erau puţini şi-şi temeau pelea”, scrie Damian Izverniceanu, în romanul „Haiducul Adam Neamţu”, publicat în 1914.

Muzeul Adam Neamţu

Istoria haiducului Adam Neamţu, vechimea fostei puşcării imperiale din Oraviţa, precum şi îndemnul istoricului Ionel Bota, au fost preluate de către primarul oraşului Oraviţa, Dumitru Ursu, şi de Consiliul Local, care au realizat, deocamdată pe hârtie, un proiect de reabilitare a clădirii şi de transformare în „Muzeul Mişcărilor Sociale şi a Lotriei din Banatul Montan”. Foarte frumoasă idee! Doar că, în opinia noastră, nu e nevoie de un nume atât de complicat şi prea puţin sugestiv. Oricum, locuitorii din Oraviţa şi din alte zări îi vor spune „Muzeul Adam Neamţu” sau „Muzeul Haiducului Adam Neamţu”…

Matei Mirceoane

Foto: Pușcăria lui Adam Neamțu, lateral