Creșterea în popularitate a extremei drepte nu mai poate fi oprită în Europa

Feb 10, 2016

foto - breitbartcom.jpg

Valul migraționist care pare fără sfârșit a pus pe jar întreaga Europă, incapabilă să-și apere niște interne frontiere inexistente sau să ofere garanții de securitate propriilor cetățeni. Nu am nicio îndoială. Sunt absolut sigur că numărul violurilor, jafurilor și altor infracțiuni comise de imigranții clandestini au fost exagerate, dar este la fel de clar că problema este reală.


Pur și simplu, actualele legi ale azilului dau dreptul oricărei persoane care provine dintr-un stat nedemocratic, corupt sau ratat să ceară și să primească adăpost "temporar" în orice țară-membru al Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca în 10 ani sau chiar mai puțin să ne trezim că suntem mai puțini decât veneticii. Deja avem drepturi mai puține decât ei, se pare că, așa cum consideră partidele zise xenofobe din Vest, vom deveni sclavii acestora.

Câte state asiatice și africane pot fi considerate "sigure"

Dacă e să ne luăm după criteriul american al acordării clauzei națiunii celei mai favorizate, atunci din Asia, probabil, Japonia și Coreea de Sud ar trece testul. În rest, niciuna. Nu vă lăsați amăgiți, chiar dacă au regimuri pro-occidentale, Taiwanul sau Singapore sunt state conduse de dictatori mascați și bine ascunși în spatele unei clici militaro-financiare aservite, iar India este o autocrație care merge de la comunism la radicalism hindus sau musulman, în funcție de fiecare stat în parte.

Din Africa, dar chiar și aici cu mari emoții, Africa de Sud. Acolo însă, sunt mari probleme dacă ești alb, dar ar fi culmea să critice occidentalii guvernele de la Pretoria după ce l-au susținut cu atâta ardoare pe "Madiba", zis părintele națiunilor africane. Cu alte cuvinte, câteva miliarde de oameni au dreptul la azil în Europa și, dacă această politică se menține, probabil vor face acest pas. Totul e să ai tupeu, ceva bănuți și un avocat șmecher. Păi, știți de ce au renunțat americanii să critice politica de pușcărie a Chinei? După întâlnirea dintre Nixon și Mao, acesta din urmă i-a transmis liderului de la Casa Albă că este dispus să-i facă pe plac și să dea câte un pașaport fiecărui chinez. "Atenție, însă... Vine un miliard de oameni înfometați pe care eu îi hrănesc cu un pumn de orez pe zi, așa cum făcea Budha. În State, la tine acasă, o să fii în stare să îi întreții pe oamenii aceștia?" Se spune că atât Nixon, cât și secretarul de stat Kissinger au amuțit când au auzit aceste cuvinte. Reacția străzii și reverberațiile politice În mod clar, trebuie spus că dispoziția alegătorului occidental este foarte schimbătoare, iar felul în care au eșuat în alegeri liderii zonei euro care nu au știut să gestioneze criza este elocvent.

Cu o singură excepție notabilă, Germania, acolo unde dna Merkel a reușit să se mențină la putere. Acum, după 10 luni de la debutul cursei către Vest a băieților din Orient, se poate vorbi deja de dispreț și chiar de ură la adresa liderilor tradiționali. Reacția extremei drepte era de așteptat. Dar, de teama de a pierde alegerile, chiar partidele clasice ale întregului eșichier politic au început să critice, mai întâi timid, dar, ulterior, din ce în ce mai dur, politica europeană în materie de imigrație. Mai precis, lipsa acesteia. Bizar este că multe partide extremiste erau pe punctul de a dispărea definitiv, dar iată că li s-a oferit marea șansă de a ieși în față. Până și Donald Trump, candidat la președinția SUA a preluat mesajul anti-islam, Liga Nordului din Italia înregistrează recorduri de popularitate în sondaje, de Marine Le Pen sau de Viktor Orban știm cu toții, dar marea surpriză este apariția PEGIDA, o organizație anti-Islam care are deja filiale în alte 14 țări europene. Fondatorul acesteia, Lutz Bachmann, se consideră pe sine ca fiind reîncarnarea lui Hitler și, cu ocazia mai multor discursuri publice i-a calificat pe imigranți ca fiind "gunoaie, oameni de rahat sau animale". Acesta a demisionat după ce a făcut aceste afirmații, dar a avut grijă să scrie pe Facebook că nu-și retrage cuvintele, fie și pentru simplul fapt că europenii, americanii sau australienii răpiți de organizațiile teroriste sunt măcelăriți în direct pe internet. În prezent, poliția germană caută dovezi care să-l lege pe Bachmann de mai multe asasinate sau tentative de asasinat cărora le-au căzut victime mai mulți imigranți, unii dintre aceștia fiind cetățeni germani născuți în Germania.

Păreri și cifre

Cea mai interesantă opinie a avut-o eurodeputatul Alain Lamassoure. Referindu-se la criza de popularitate a partidelor tradiționale, acesta a observat că "spre deosebire de criza zonei euro, atunci când piețele au dictat politicienilor ce trebuie să facă, de data aceasta oamenii sunt aceia care stau în spatele deciziilor guvernanților." Iar boom-ul oferit nu numai extremei dreptei, ci euro-scepticilor în general este evident. De pildă, în Germania, Partidul Alternativă pentru Germania, care era în pragul extincției fizice, a ajuns acum, după scandalul migraționist, pe locul trei în topul preferințelor germanilor.

De altfel, Frauke Petry, o Marine Le Pen nemțoaică, a spus la TV că "poliția ar trebui să facă uz de armele de foc pentru a proteja Republica Federală". Suedia, una dintre cele mai liniștite țări din lume și în care aproape oricine dorea obținea azil, este scena cea mai relevantă pentru evoluția simpatiilor electoratului. Partidul Democraților Suedezi, de orientare neo-fascistă, se târa efectiv la coada clasamentului cu un jenant scor de 2-3%. Asta, în 2010. În prezent, a primit 13% din voturi la ultimele alegeri, dar sondajele îi creditează pe așa-zișii democrați suedezi cu 20 procente, dacă alegerile s-ar desfășura mâine. Aceștia denunță imigrația ca pe un pericol la adresa identității naționale, ei fiind de altfel, primii care au anunțat că, în mod oficial, 15% din populația Suediei este născută în străinătate. Totuși, nici el nu a reușit să precizeze câți suedezi sunt născuți în Suedia din părinți străini, știut fiind faptul că acolo este adevăratul pericol, de fapt.

Marine Le Pen.jpg

Marine Le Pen

În această țară au fost înregistrate 163.000 cereri de azil, iar premierul Stefan Lovren conduce deja țara cu acordul tacit al extremei-drepte. Vă reamintesc faptul că la o întrunire a "tinerilor democrați suedezi" mai mulți participanți au spus că "ne place să ne îmbrăcăm frumos, nu să fim jegoși ca românii". Ce-i drept, asta era înainte ca fluviul arab să ajungă la Stockholm. Probabil, românii i se par acum niște adevărați gentlemeni în comparație cu teroriștii și violatorii pentru care cetățenii plătesc bani din buzunar ca să fie întreținuți decent și în formă bună.

Val anti-imigrație în întreg nordul Europei Nici Olanda nu face excepție de la întărirea pozițiilor anti-islam și anti-imigrație. Partidul Libertății condus de Geert Wilders a ajuns din nou între primele partide în sondaje. Se pare că alegătorii și simpatizanții săi sunt mult mai mult atrași de mesajul anti-islam decât de cel anti-euro. Wilders a uitat, se pare, de zilele în care îi găsea pe români și pe bulgari vinovați de toate relele posibile. De fapt, se pare că însăși Marine Le Pen va anunța schimbări în programul economic, astfel ca francezii să nu mai perceapă Frontul ca pe un partid anti-european, ci ca pe unul profund naționalist și european. Evident, cu programul "Franța pentru francezi". Problema partidelor de extrema dreaptă este, însă, alta. Se pare că după câștigarea alegerilor sau intrarea la guvernare reușesc să-și dezamăgească votanții. Sigur că pentru a se ajunge aici există și "sprijinul" mafiei partidelor tradiționale, dar se pare că nu reușesc mai niciodată să pună pe picioare și un program economic viabil.

Din acest punct de vedere, probabil că vesticii ar trebui să învețe de la est-europeni. Meciar, în Slovacia, sau Orban în Ungaria vecină au demonstrat contrariul: se poate guverna eficient, chiar dacă haterii occidentali de serviciu te califică drept populist sau mai știu eu cum. Oricum, ar fi momentul să-i acuzăm noi, cei din Est, de creșterea rasismului și a xenofobiei. Dar, o vom face? Nu, tot după cum nu am îndrăznit să protestăm barem de complezență la niciuna dintre deciziile aberante care se iau la Bruxelles și care privesc țara noastră. Sigur, toți stau drepți. Dar, noi stăm drepți cel mai mult dintre toți. Asta pentru că suntem drepți?

Octavian Metoni

 

Articole similare selectate pentru tine