Ordinul Illuminati şi teoria conspiraţiei în legătură cu noua ordine mondială

Feb 10, 2016

Antoniu Martin, istoric arădean vorbeşte despre relaţia dintre unele organizaţii de tip globalist şi istoria modernă şi contemporană a lumii. Afirmă că aceste organizaţii care ar dori să cucerească lumea a suscitat fascinaţie şi totodată a generat teorii ale conspiraţiei.

„Cu siguranţă abordarea organizaţiilor cu caracter globalist a suscitat şi suscită în continuare un mare interes din partea publicului larg. Şi în peisajul mediatic românesc astfel de subiecte ocupă un loc semnificativ. Imediat după 1989, România a intrat în circuitul informaţional al lumii libere, cu tot cortegiul de mijloace de informare în masă pe care l-a presupus acest lucru. Exista o mare curiozitate pentru tot ceea ce reprezenta element de noutate, dar şi pentru senzaţional. Pe această nişă, care s-a tot îngroşat, a senzaţionalului, s-au pliat foarte mulţi furnizori de ,,adevăruri”, de ,,certitudini”. Publicul român, care nu avusese experienţa pluralităţii surselor de informare, a perspectivelor multiple asupra unui eveniment sau fenomen istoric, nu avea cum să aibă o grilă de lectură critică asupra a ceea ce i se livra”, spune Antoniu Martin.

Antoniu spune că în acest registru se înscrie şi prezentarea unor aspecte legate de organizaţiile globaliste. Numeroşi analişti autoproclamaţi, pseudo-istorici, lideri para-religioşi s-au erijat în fini cunoscători ai acestor teme, asumând un tip de discurs în care astfel de organisme sau organizaţii sunt reliefate exclusiv în variantă conspiraţionistă. „Probabil printre cele mai mediatizate organizaţii în manieră conspiraţionistă se numără Clubul Bilderberg, Consiliul pentru Afaceri Externe al SUA, Comisia Trilaterală, Clubul de la Roma, Skull and Bones, Consiliul Mesei Rotunde. Dar cea care se detaşează la mare distanţă de toate acestea, din perspectiva amintită, este cu certitudine Ordinul Illuminati.

Dacă ar fi să sintetizăm la maxim imensitatea informaţiilor vehiculate pe internet despre această organizaţie, am putea să afirmăm că Ordinul Illuminati ar fi o grupare care funcţionează neîntrerupt din secolul 18 până astăzi, care a stat la originea Revoluţiei Franceze de la 1789 şi a Statelor Unite ale Americii şi continuă să conducă din umbră omenirea spre ,,noua ordine mondială”. Simbolul consacrat atribuit Illuminati este pecetea de pe bancnota de un dolar, cu piramida nefinalizată şi ochiul atotcuprinzător”, mai afirmă Martin.

Istoricul se întreabă câte din aceste aspecte stau în picioare la o analiză raţională a evenimentelor, de către cercetători serioşi ai documentelor istorice?: „Din capul locului trebuie precizat că cele mai multe referinţe despre acest ordin aparţin detractorilor săi şi deci li se poate conferi puţină credibilitate. Acestea au fost în timp reluate de către curentele antisemite sau extremiste şi prezentate ca informaţii primare, serioase şi autentice. Cel mai cunoscut astfel de ,,document” atribuit Illuminati – ca fiind profesiunea de credinţă a acestui ordin -, a fost Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Pe baza acestei scrieri, dovedită istoric ca fiind un fals grosolan, fabricat de serviciul secret ţarist pentru a justifica pogromurile împotriva evreilor, extrema dreaptă internaţională a dezvoltat şi continuă să dezvolte un discurs antisemit, xenofob şi conspiraţionist”.

Istoria documentată certifică faptul că în 1776, un profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt, Adam Weishaupt, a fondat „Ordinul Perfectibiliştilor”, cunoscut astăzi ca Ordinul Illuminati. Acesta s-a dezvoltat relativ rapid, ajungând trei ani mai târziu să numere peste 50 de membri reuniţi în patru oraşe din Bavaria. Deşi iniţial cu puţine perspective de dezvoltare, Ordinul lui Weishaupt a luat un avânt considerabil după fuziunea din 1780 cu unele loji masonice şi intrarea în organizaţie a baronului von Knigge. Rapid, Ordinul Illuminati primeşte pe lângă o legitimitate aristocratică şi numeroşi membri din păturile sociale medii şi înalte.

În plan social, cei doi lideri au militat pentru introducerea raţionalismului ca premisă pentru „fericirea socială”, lucru deloc uşor într-o epocă încă dominată de misticism şi iraţional. Atmosfera era una potrivnică unui astfel de demers şi în contextul interzicerii tuturor ordinelor sau organizaţiilor secrete de către guvernul Bavariei, în anul 1784 Ordinul Illuminati şi-a încetat oficial activitatea. Personal, Adam Weishaupt s-a detaşat treptat de societăţile secrete, reapropiindu-se de biserică, astfel că atunci când a murit, în 1811, a fost împărtăşit după cutuma catolică.

Antoniu Martin spune că fără îndoială acest ordin a exercitat o mare fascinaţie asupra contemporanilor şi a generaţiilor care au urmat, dovadă fiind perpetuarea numeroaselor legende ţesute în jurul său. „Nu trebuie să ne mire că, la un secol după dispariţia sa oficială, cunoscutul magician şi esoterist Aleister Crowley, a încercat să reînvie ordinul bavarez, dorind să-i confere şi tenta mistică, ocultistă şi cabalistică. Tot cam acum apare mitul care susţinea că ochiul din piramidă, de pe dolarul american, este simbolul Illuminati.

La sfârşitul secolului al 19-lea, în mai multe ţări s-au înfiinţat ordine cu această denumire, care asumau continuitatea Ordinului iniţial. Şi în secolul 20 s-a consemnat constituirea unor ordine cu această titulatură. Desigur că se pot spune foarte multe despre un astfel de subiect, însă cred că cel mai bine a reuşit să-i surprindă esenţa tocmai Enciclopedia catolică: «După 1786, odată eliminate particularităţile lui Weishaupt, Iluminismul a fost pur şi simplu continuarea principiilor Epocii Luminilor, adaptate cerinţelor epocii»”, încheie istoicul arădean.

Bogdan Iancu