Emil Sfera, pictor din Panciova - Visul unei nopți de vară voivodineană

Feb 21, 2016

Poetul Miroslav Antić a iubit Voivodina ,,din noroi și grâu”. Așa o iubeşte și pictorul Emil Sfera, de la străzi până la case din baroc, jaluzele cu frontoane, care, legănându-se, merg spre cer. O iubește de la dulapurile distorsionate de ani, de la farfuriile de sos, de la coșuri împletite și ceștile de ceai desenate cu flori.

O apreciază de la gâște și drumuri prăfuite, care își întind gâtul lor și conduc imaginile picturii. El o iubește cu căldură arzătoare de pe pământ până în cerul din care apare praful stelar în luminile colorate și în cerul pictat deasupra caselor voivodinene. Îi plac scaunele vechi, bicicletele și umbrelele, ghiveciul cu buline din care cresc cele mai frumoase flori. O iubește, fiindcă din cauza ei picturile au mirosul copilăriei, al celor mici și al celor bătrâni, a prăjiturilor cu vanilie, a compotului de gutui și prune. O iubește de la ferestrele vechi din spatele cărora apar perdele romantice croșetate și tot mai rare „kibitzfnester”, de la care se vede cel mai bine și ce trebuie și ce nu trebuie. În fața acestor ferestre și în ziua de azi, uneori, miroase „Șeboj” și „Regina nopţii”. Rareori, dar încă se întâmplă să viseze cel mai frumos vis: visul unei nopți de vară voivodineană”.

Ivanka Željski-Solomonović, istoric de artă, 2015.

Emil Sfera s-a născut pe data de 27 decembrie 1969 la Panciova. În 1994, a absolvit Academia de Arte din Belgrad, la clasa profesorilor Marija Dragojlović și Slavoljub Čvorović. La expoziții colective participă din anul 1990, iar prima expoziție individuală a avut-o în 1994, la Galeria Contemporană din Panciova. De atunci, a avut 66 de expoziţii personale. Mai mult, s-a dedicat şi activităţii cu copiii creativi – un proiect care, recent, a devenit internaţional.

Pictorul panciovean este deţinătorul a două premii la Salonul de Octombrie din Panciova și al Premiului Voivodinean pentru Pictură ,,Nađapati Kukac Peter" (2010).

Emil Sfera este membru al asociațiilor naționale și locale ale artiștilor plastici. Între anii 1996 și 2003, a studiat la Paris. Lucrările lui Emil Sfera şi-au găsit locul în multe colecții din țară și în străinătate. Astăzi, pictorul trăiește și lucrează la Panciova.

Nu este nevoie să înşiruim multe cuvinte. Despre Emil Sfera vorbesc, la modul cel mai sincer, lucrările şi desenele, bogata paletă cromatică, temele şi motivele care îi sunt specifice şi care-l indetifică printre pictorii din ţară şi străinătate. În atelieul unde apar aceste lucrări deosebite, artistul ne-a descoperit crâmpeie din viaţa sa de zi cu zi, din trecutul său și ne-a vorbit despre planurile de viitor.

• Cercetarea aprofundată în domeniul artei figurative şi poeticii, de care mă ocup, viziunea poetică şi artistică a mediului în care trăim, sunt părți ale Banatului și Voivodinei. Percepţia mea despre artă este romantică, aşa că am o viziune poetică pe care o urmez. Aceasta înseamnă faţadele caselor din Banat şi mobila, care, pur şi simplu, îţi lasă o impresie profundă. Vreau le păstrez de negura uitării şi încerc să le prezint printr-un limbaj artistic. La expoziții am participat cu drag. Mă ocup mai mult de arta funcțională şi mai puţin de găsirea unui spațiu de vernisaje. Ultimele două expoziţii le-am avut la Velika Plana şi la Zagreb, în decembrie, într-un spațiu din zona centrală orașului. Expoziţia a fost dechisă până în 10 ianuarie. În curând voi expune la galeria Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bosnia și Herțegovina. Voi face tot posibilul să prezint lucrări pe temă pe care am numit-o „Visul unei nopți de vară voivodineană”.

Lucrările sunt o operă romanțată, prezintă frumusețea Voivodinei și Banatului nostru. Am redat obiecte vechi pe care le-am primit în dar de la strămoșii noștri şi care cred că trebuie prezentate tinerilor, ca aceştia să cunoască frumuseţea regiunii noastre. În era globalizării - în faza în care lumea devine un sat global, când toate încep să semene una cu alta, când toate orașele din Europa și lume sunt la fel - e bine să valorificăm specificul spaţiului în care trăim. E singurul lucru care ne menţine. Dacă nu ne păstrăm cultura și tradiția, vom pieri, ne vom pierde în tumultul centrelor comerciale, în societatea de consum, în viaţa materială. Ne pierdem sufletul în vremuri de criză; nu mă refer la criza materială, ci la criza spirituală. Acum, când oamenii nu mai știu cum să-și găsească refugiu în tradiția frumoasă, trebuie să ne regăsim şi să rămânem în acest spaţiu.

Ați avut serii de picturi tematice extraordinare, care au atras atenție. Ce ne puteți spune despre seriile ,,Automobile”, ,,Umbrele” și ,,Arlechini”?

• Aceste cicluri de lucrări caracterizează perioada de început a formării mele ca pictor, deci anii nouăzeci. Secolul XX a fost marcat de societatea de consum, de autoturisme. Automobilul simbolizează tot ceea ce aveam nevoie în secolul XX, dar și ceea ce ne trebuie astăzi: viteză să ajungem la destinaţie cât mai repede posibil, să ne depăşim pe noi înşine, omul fiind programat să parcurgă cinci kilometri pe oră. Mașina a devenit simbolul civilizației moderne. Astăzi, vedem peste tot mașini parcate. În secolul XX, designul maşinii a avut o notă umană. Așa cum Dumnezeu l-a creat pe omul în propria sa imagine, aşa și omul a făcut mașina după modeul unor animale. Aşadar, avem mașini care într-adevăr seamănă cu unele animale, cum ar fi: ,,volkswagen” (,,buba”) sau ,,citroen” (,,spacek”). Ele au fost ideale pentru secolul XX, au fost simboluri ale puterii financiare. Mașina a rămas simbolul globalizării și al unificării lumii. Face parte din viața noastră și așa am și pictat-o. În loc să pictez natură moartă, am pictat maşini. La expoziţie, lucrările au lăsat impresii pozitive.

Umbrelele le-am pus pe pânză pentru că, pur și simplu, sunt frumoase, interesante, de diferite culori... Cum am început? Ploua, iar la şcoală aveam de desenat natură moartă – o temă plictisitoare. Toţi ne-am lăsat umbrele deschise. Au fost cincisprezece umbrele care m-au atras. M-am întors cu spatele și am început să le desenez. Motivul umbrelei a stârnit mare atenţie la expozițiile care au urmat. La școală și astăzi este expusă una dintre acele picturi.

Ideea de a reda arlechini în picturi a apărut pe la începutul anului 2000, când mă preocupau oamenii şi portretele. În general, eu nu fac portrete și nu pun oamenii în imagine, deoarece mi se pare un lucru banal. Oamenii au tendința să-şi pună măști zi de zi. Ei poartă măştile în buzunare şi le pun în funcţie de situaţie. Asta este soarta omului. La un moment dat, fiecare dintre noi rămâne singur, cu sufletul său şi conştiinţa sa. În public sau la locul de muncă suntem fericiți și veseli, dar, în realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Omul și artistul au tendința să fie altcineva. Când poartă masca şi se comportă ca un arlechin, totul îi cade mai uşor. Se simte liber, sigur pe sine. Este o serie de picturi ce îmi este foarte dragă. Acest ciclu a fost popular la începutul anilor 2000 – spune interlocutorul nostru.

Emil Sfera a luat parte la activităţi cu totul noi pentru el. Anume, a făcut pictură murală şi a realizat lucrări la ambulatoriul pentru copii.

,,Pictura murală de la clubul „Dvorište” este ideea prietenilor mei, proprietarii casei de modă ,,Passage”, situată în clădirea fostei fabrici „Trudbenik”. Un prieten mi-a prezentat ideei cum ar trebui să arate clădirea zugrăvită. Ne-am dus la fața locului, am desenat pe hârtie, am făcut câteva schițe în care am redat motivele care se regăsesc frecvent în picturile mele: gâște, dulapuri, umbrele... Unii vor spune, în glumă, că în acest proiect am colectat lucrările mele. Am lucrat, oamenii au venit și s-au uitat. A fost interesant, pentru că în oraş nu a existat o asemenea pictură murală, ocupând 440 mp. După aceea, oamenii s-au gândit să aducă aci niște mese, bănci, la mijloc să pună un pic de iarbă, să planteze arbori... În timpul iernii, am acoperit o parte cu sticlă şi totul este în stil propriu Banatului. Am adus acestui spaţiu aer artistic. Am lucrat trei ani şi în fiecare zi am adăugat câte ceva. În acest loc, arta şi viaţa merg mână în mână.

La invitația unei prietene, anul trecut am pictat în holul ambulatoriului pentru copii din Panciova. Apoi am trecut la centrul de sănătate şi în decurs de două luni am pictat toată secţia. Lucrările sunt vesele, pentru a-i binedispune pe copii. Am pictat pe aproape optsprezece pereți la ambulatoriul pentru preșcolari și la cel pentru elevi. Oamenii și copiii sunt mândri și fericiţi cu acest proiect. Nu pierd nicio ocazie să-mi mulțumească pentru efortul pe care l-am făcut, spune Emil. ,,Sfera alege figurație atent subiectivistă, e situat între interesele de probleme vizuale curate și simbolismului obiectelor selectate. Într-un efort de a evita eventualele lacune artificiale și de a nu ceda în fața angajamentului estetic, Sfera insistă asupra seriei de poze, obiectelor întregi sau asupra unor părţi”.

Vasa Pavković, scriitor, Dnevnik, 6.9.1995

Sursa: saptamanalul.libertatea