Pelaghia Roşu – Ioana d’Arc din oastea lui Avram Iancu

Feb 22, 2016

“(…) sosind la pozițiile menite pentru dânsa, Pelaghia Roșu suflă în bucium, femeile călărețe se iviră din toate lăturile, înălțară un strigăt mare și se puseră în mișcare” spune Avram Iancu în  Raportul său către Franz Josef.

Cine este această femeie despre care Crăișorul Munților amintește în scrierile sale? Oamenii care-i cunosc povestea o numesc “Ioana d’Arc din oastea lui Avram Iancu” și o prețuiesc ca pe o adevărata eroină. Doar manualele de istorie o ignoră înlocuind-o cu “personalități” precum Andreea Esca, mult mai importantă în educția copiilor din secolul XXI.

Pe numele de fată Pelaghina Dufle, eroina din Ardeal s-a născut în 1800 în satul Mărişel, judeţul Cluj. Părinții au hotărât să o școlească ținând-o acasă și dându-i o educație aleasă. Ajunge să studieze și la Budapesta după care se întoarce în țară unde se căsătorește cu Ioan Rosu, cu care are un fiu, Andrei, cunoscut centurion în timpul revoluţiei de la 1848-1849, revoluție condusă de Avram Iancu în Transilvania. Andrei Roșu este cel care va conduce lăncierii români în a doua luptă de la Mărişel, alături de mama sa.

Bust în satul Mărișel, foto: cluj.com

Cronicile timpului spun ca la 12 martie 1849, în cea de-a doua luptă de la Mărişel, Pelaghia Roşu a preluat comanda unui batalion format din femeile satului. Hotărâte să-și ajute soții și fii, puțini la număr în fața dușmanului, de unde și pornirea lor de a intra în luptă, aceste femei rămân in istorie prin atacul călare dezlănțuit împotriva inamicului pe care au reușit să-l sperie, făcându-l să se retragă.

Pelaghia Roşu a fost recompensată pentru vitejia sa în timpul revoluţiei paşoptiste. A primit de la guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth, suma de 100 florini la data de 9 octombrie 1850:

„Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roşu, mama lui Andreiu Roşu din Mărişel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstraţia săvărşită cu isteţime în contra insurgenţilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.”

S-a stins din viața la 10 iulie 1870 și a fost înmormântată în cimitirul din satul Mărişel.

În amintirea sa, școala din satul Mărişel îi poarta numele. “Şcoala a fost construită în anul 1925 şi a funcţionat iniţial ca şcoală de IV clase, apoi din anul 1960 a funcţionat ca şcoală de VIII clase. În anul 1994 şcoala a primit denumirea eroinei satului PELAGHIA ROŞU.” (scoalapelaghiarosu.ro) În anul 1999 în curtea şcolii s-a dezvelit bustul omagial.

Școala Pelaghia Roşu din Mărişel

Despre Pelaghia Roşu, publicistul Corneliu Diaconovici (prim secretar al Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român -Astra și redactor principal al Enciclopediei române, prima enciclopedie românească) scrie:

„Eroină română, nascută în anul 1800 în Mărişel, în munţii Apuseni ai Ardealului, a fost o ţărancă foarte inteligentă şi foarte însufleţită pentru cauza naţională, pentru care şi-a închinat viaţa cu devotament şi curaj. A luat parte la luptele sângeroase împotriva armatelor maghiare, anume la: 12 martie şi în 6 iulie 1849. Prima dată în fruntea a 80 de femei, toate călări, a luptat impreună cu glotaşii comandaţi de fiul ei, Andrei, la muntele ‘Grohot’. Comanda supremă o avuse dânsa. Lupta s-a terminat prin înfrângerea honvezilor. A doua oară s-a alăturat la ‘Fântânele’ la oastea Iancului, impotriva armatei maghiare şi s-a încheiat cu înfrângerea ei şi omorârea căpeteniei lor Vasvari.”

Mădălina Corina Diaconu