Aspectul diagnostic şi terapeutic al nanotehnologiilor medicinii informaţionale - cuantice

Mar 03, 2016

,,Medicina informaţională este un compartiment al medicinii în care diagnostica şi terapia se bazează pe studierea aspectului informaţional al nivelului biofizic de reglare a obiectului biologic. Acest domeniu include terapia cu microunde (UHF), terapia prin biorezonanţă, diagnosticul prin metoda R. Foll, testarea vegeto-rezonantă după V. Schimmel. După cum demonstrează cea mai mare parte din lucrările ştiinţifice şi practica medical de zi cu zi magneto-, foto-, laserterapia, câmpurile electromagnetice cu o vastă gamă de frecvenţe şi-au găsit o amplă aplicare în tratarea pacienţilor”, ne informează dr. Ion Sfera, specialist TRM.

Prin bunăvoinţa domnului doctor, în cele ce urmează, o să vă descoperim totul despre acest domeniu deosebit de interesant.

- Stimate domnule doctor, în studiile şi articolele pe teme de sănătate se foloseşte, în ultima vreme, un termen nou: medicina informaţională. Vă rugăm să ne daţi mai multe amănunte despre aceasta.

• Modificările în medicina modernă marchează, în esenţa lor, instituirea medicinii informaţionale, în care numeroasele mecanisme de acţiune terapeutică asupra organismului uman sunt transferate de la nivel macro la nivel micro – cel al proceselor cuantice ale moleculelor acceptoare şi receptoare, organelor, celulelor şi interacţiunii slabe a câmpurilor. Un remarcabil specialist în domeniul medicinii informaţionale, A.E. Bessonov, afirmă: „În clinică cel mai mare interes îl prezintă aspectele, acţiunile câmpurilor electromagnetice, asociate nu cu puterea acţiunii şi energiei absorbite, ci cu caracteristicile semnalelor, cu acea informaţie care este criptată în câmpurile şi radiaţiile corespunzătoare şi este semnificativă pentru sistemul biologic”. Un alt cunoscut medic reflexoterapeut, A.G. Poleakova, pune în valoare o idee deosebit de importantă: „Omul reprezintă un sistem electric autonom autoreglabil. Organismul uman trebuie abordat ca sistem informaţional-termodinamic care face schimb de substanţe, energie şi informaţii cu mediul în procesul realizării legilor de adaptare”. Printre primii care a făcut referinţe în lucrările sale la organism ca la un sistem macro-cuantic hidratat, a fost fizicianul britanic H. Frohlich (Oxford). Ipoteza sa o dezvoltă ulterior succesorul acestuia S. Smith, specialist în domeniul efectelor biologice ale câmpurilor electromagnetice ultraslabe. Natura macro-cuantică a viului şi sensibilitatea înaltă a organismelor vii faţă de câmpurile electromagnetice sunt confirmate de cercetările în domeniul geomagnetobiologiei. În ziua de 9 decembrie anul 1997 s-a reuşit, folosind un sistem radiometric unic elaborat la Centrul de Cercetări Ştiinţifice în Medicina Cuantică ,,VIDHUK” (Kiev, Ucraina), înregistrarea directă a unei componente neechilibrate a radiaţiilor electromagnetice ale corpului uman în banda mm, cu valoarea de 10-20 ÷ 10-21 W/Hz. În această zi, ipoteza de fizică a viului s-a transformat în curentul ştiinţific Fizica viului. Realizarea practică a cercetărilor privind efectele biologice ale câmpurilor electromagnetice de intensitate atermică constă în elaborarea şi implementarea în medicina practică a aparatelor pentru terapia prin biorezonanţă şi terapia cu unde milimetrice.

- Prespunem că în acest domeniu s-au făcut numeroase investigaţii şi cercetări...

• Exact! Numeroasele investigaţii şi cercetări, desfăşurate de oamenii de ştiinţă, printre care academicianul N.D. Deveatkov (Rusia), academicienii S.P. Sitiko şi N.D. Kolbun (Ucraina), au avut implicaţii în evoluţia a trei şcoli de terapie (TMM) cu unde milimetrice (UMM) care corespund celor patru ramuri ale curentului respectiv din medicina informaţională: terapie cu microunde (UHF), terapia de rezonanţă prin microunde (TRM) şi terapia cu unde informaţionale (TUI), terapia prin radiaţii de rezonanţă de fond (RRF). Metoda terapiei UHF are la bază rezultatele cercetărilor care confirmă faptul că în banda UHF există câteva frecvenţe fixate, la intensitate joasă a semnalului intrând în rezonanţă cu unele organe şi sisteme ale organismului. În consecinţă, se accelerează procesul de vindecare a ţesuturilor, dezintoxicarea şi alte schimbări pozitive în starea funcţională a organismului, ceea ce oferă posibilitatea aplicării lor la un spectru larg de stări patologice. Aceste frecvenţe fixate se plasează în banda 42 – 78 GHz şi sunt echivalente cu 42.2 GHz (7.1 mm), 53.5 GHz (5.6 mm) şi 60.7 GHz (4.9 mm). Metoda TRM are la bază acţiunea cu unde electromagnetice de intensitate redusă în bandă UHF (52 – 62 GHz) asupra punctelor biologic active (PBA) ale organismului. Metoda TUI, care este o dezvoltare ulterioară a metodei TRM, este bazată pe aplicarea generatorului de zgomot UHF cu bandă largă, care acoperă toate frecvenţele terapeutice posibile folosite în TRM. În urma utilizării radiaţiei fonice se obţine un efect ce exclude căutarea prealabilă şi selectarea frecvenţelor terapeutice, întrucât spectrul semnalului generat cuprinde deja frecvenţele de rezonanţă ce se suprapun cu frecvenţele terapeutice individuale ale pacientului. În plus, organismul pacientului în mod independent se ajustează la frecvenţa terapeutică necesară în banda MM. Descoperirea unor noi proprietăţi şi domenii de aplicare a undelor milimetrice s-a soldat cu elaborarea sistemelor de aparataje şi soft-uri (SAS), atât terapeutice, cât şi diagnostice. Unul din ele, „AIS-L.I.D.O”, a fost elaborat de savanţii de la SA Centrul Ştiinţific de Medicină Informaţională L.I.D.O. (Rusia). SAS asigură înregistrarea şi procesarea semnalelor de frecvenţă joasă în bandă MM cu PBA de pe suprafaţa tegumentelor organismului uman şi compararea acestora cu semnalele de referinţă, agreate ca normă relativă (homeostazie informaţională).

• - Care este ,,punctul forte” al acestui sistem?

• Punctul forte al sistemului este sensibilitatea ridicată, o bună suprapunere a diagnozelor (85 la sută) şi posibilitatea determinării modificărilor preclinice în organism. În prezent există două ipoteze de bază care explică efectul biologic şi terapeutic al acţiunii REM UHF. Ipoteza propusă de N. Deveatkov şi M. Golant face o legătură între acţiunea primară a radiaţiei UHF şi structurile comune pentru diverse obiecte biologice, precum proteinele-fermenţi, membranele celulare etc., conţinând momente electrice dipolare cu frecvenţe corespunzătoare, suprapuse cu banda de unde milimetrice. Acţiunea câmpului REM UHF exterior iniţiază unde acustic-electrice în membranele celulare şi celula începe să genereze semnale de comandă a proceselor de reducere şi adaptare, similare cu cele lansate de celulele înseşi în diverse condiţii de activitate vitală. Aceste semnale se pot propaga în organismul policelular, asigurând eficienţa terapiei UHF. Mai mult decât atât, se presupune existenţa pentru fiecare obiect biologic a unor frecvenţe caracteristice corespunzătoare.

- Cu ce putem asocia o acţiune cu asemenea frecvenţă?

• Acţiunea cu asemenea frecvenţe este asociată cu ecoul de rezonanţă şi corecţia homeostaziei dereglate. Potrivit ipotezei lui I. Rodshtadt, O. Beţkii şi I. Petrov, ţinta primară a REM UHF o reprezintă moleculele de apă. Coliziunea acestora cu o suprafaţă slab hidratată poate servi drept canal de transmisiune a excitării în straturile mai profunde ale tegumentului, unde sunt situate elementele de intrare a sistemelor de reglare. Efectul final al acţiunii asupra organismului se formează cu implicarea sistemului neuroumoral şi depinde de faptul ce organe, regiuni ale pielii sau puncte preiau radiaţia.

- Care sunt domeniile de aplicare ale terapiei UHF?

• Domeniile de aplicare a terapiei UHF sunt următoarele: afecţiuni ale coloanei vertebrale (radiculite, osteohondroză, inflamaţia nervului sciatic, mialgii lombare, dureri ale osului sacral, dureri musculare şi senzaţia de rigiditate la spate); urologie, andrologie (cistită, nefrită, pielonefrită, uretrită nespecifică, prostatită, orhiepididimită, nefrolitiază (fără colică)); neurologie, neuropatologie (toate formele de nevralgii, dureri de cap, paralizii); ginecologie (eroziuni cervicale, inflamaţia anexelor, sindrom climacteric, dereglarea ciclului menstrual, sterilitate); pulmonologie (astm bronşic, bronşite, pneumonii); afecţiuni ale organelor ORL (anghine şi amigdalite cronice, faringite); proctologie (hemoroizi, colite cronice); cardiologie (afecţiune hipertonică, stenocardie, cardiopatie ischemică); gastroenterologie (hepatită cronică, colecistită, hepatoză, boală ulceroasă, gastrite cronice; tratamente preventive contra recidivelor); chirurgie (recuperare după diverse intervenţii chirurgicale; prevenirea formării de cicatrice inestetice şi aderenţe); stomatologie (stomatite, paradentoze, eliminarea durerilor, edemelor şi inflamaţiilor în urma intervenţiilor stomatologice de orice natură); artrologie (artrite, artroze, sinovite, periatrită scapulo-humerală, consecinţe ale necrozei aseptice a capului femural); dermatologie (eczeme, psoriazis); pediatrie (toate afecţiunile menţionate anterior); traumatologie (arsuri, profilaxia formării cicatricelor inestetice, fracturi; recuperare postoperatorie a oaselor şi articulaţiilor, osteomielite posttraumatice); cosmetologie (îmbunătăţirea stării tenului, combaterea ridurilor, alopecie (căderea părului)); afecţiuni ale vaselor (ulcere trofice, varice); medicina sportivă (diverse tipuri de traumatisme sportive).

- În final, vă rugăm să ne spuneţi ce presupune implementarea terapiei câmpurilor electromagnetice de intensitate atermică în practica clinică?

• Implementarea terapiei câmpurilor electromagnetice de intensitate atermică în practica clinică va permite realizarea: tratamentului afecţiunilor rezistente la terapia tradiţională în farmacoterapie complexă sau pe fondul reducerii esenţiale a necesarului de medicamente; corecţiei alergiei, ce exclude administrarea preparatelor farmacologice şi profilaxiei individuale a agravărilor unei întregi serii de afecţiuni cronice, fără a utiliza remediile farmacologice.

- Vă mulţumim!

Foto: Dr. Ion Sfera

Mariana Stratulat