Nothing to see here. This component is added to the post page in order to register the visit
O poveste a sentimentelor umane
Mar 10, 2016
Romanul ”Fiorela” este o poveste a sentimentelor umane, pozitive și negative, o luptă între cele două tipuri de simțiri, generată de o împletitură de evenimente, care, trecute sau prezente, leagă personajele între ele. Tipul de sentiment învingător este cel negativ, format din ură și răzbunare.
Aparent, personaje, care nu s-au întâlnit niciodată în viață sunt de fapt, legate între ele printr-un concurs de împrejurări pe parcursul a câțiva ani buni de viață, își dezvăluie dorința de răzbunare pentru răul făcut cândva de aceleași persoane. Aici apar alte trăsături de caracter: toleranța, așteptarea, răbdarea, dragostea fragilă, toate fiind sub dominația dorinței de răzbunare.
Motivul? Minciuna care le-a fost servită de-a lungul anilor. Toate aceste trăiri pozitive și negative, sau să spunem fericite și dureroase au fost generate de o boală gravă, fără leac, lupus eritematos vistemie, asupra căreia doctorul Albert Florescu a studiat mulți ani, încercând să găsească ”formula magică” pentru lecuire. Anii lui de studiu au fost urmăriți de un bun prieten a lui a cărui soție suferea de această boală și care nu a putut fi salvată. Atunci prietenul a hotărât să se răzbune pe neputința doctorului începând cu luarea soției naive ce trăia după modelul vedetelor de televiziune și care nu a observat interesul amantului. Aici minciuna apare ca personaj principal simbolic.
Naivitatea personajelor romanului ce comunică pe căi electronice, concret prin Internet, crește pe măsură ce cunoșaterea se face pe baza frazelor dulci, afective. Abia când personajele se cunosc fizic, când ochii, grimasele, gesturile, atitudinea spun mai mult decât acele fraze dulci, apare durere, intoleranța, falsurile, vulgaritatea și multe altele pe care le veți afla citind romanul.
Obsesia răzbunării capătă o nuanță violentă, mai ales în viața personajului – regizor, povestitor, Stefan Florescu, fiul doctorului Florescu. Având și o soră geamănă, prințesa familiei Florescu, Stefan întotdeauna fiind umbra sorei, sale Stefania, crește ca un copil bun, serios, ascultător, fără ca aceste calități să fie recunoscute de părinții săi. Ca tânăr, se observă în comportarea lui lipsa dragostei părintești cuvenite și personalitatea lui nu se dezvoltă ca întreg. Pe măsură ce șocurile vieții îl lovesc puterea psihică a lui este minimalizată și ajunge chiar la momente de nebunie, necunoscute de el însăși. Devine un însingurat, neîncrezetor în el și cei din jurul lui, motivând că este rău, nebun și totuși conștient de starea lui. Își ia pe umeri tragedia familiei cu toate că rolurile principale în această familie le-au jucat alții.
O rază luminoasă în viața lui a apărut când și-a găsit doi prieteni, două persoane necunoscute pentru el, dar care au fost implicați cu mult înainte în povestea familiei sale. Aceștia i-au stabilizat cumva caracterile labile prin puterea lor de a gândi logic și a răbda. Toate la momentul potrivit, era deviza lor.
Acțiunea începe cu dialogul pe internet a doi tineri, Stefan și Fiorela, care pe măsură ce le preocupă și gândurile și timpul se transformă într-o dragoste virtuală, devenită pe parcursul a doi ani obsesie. Teama de realitate provoacă o întâlnire dramatică a celor două personaje îndrăgostite virtual și de aici, încetul cu încetul se desfășoară legătura dintre personajele romanului.
Se poate remarca aici diferența dintre formă și conținut, respectiv imagine virtuală și reală, vorbe frumoase cu substraturi meschine, interese, obsesii.
De asemenea, apare aici ideea biblică cum că răul făcut de o persoană alteia sau altora are influențe și repercusiuni asupra generațiilor viitoare.
Autoarea încearcă să demonstreze faptul că Internetul, absolut necesar pentru informare și comunicare poate provoca drame sau chiar tragedii sentimentale (vezi dialogul dintre doctorul Florescu cu presupusa tânără îndrăgostită de el, mai mult de personalitatea lui.)
Romanul inspirat de viața semenilor noștri și modul de trăire actual dă posibilitate cititorului de a se analiza pe sine, de a se pune în locul unuia sau altuia dintre personaje, cum ar reacționa în acele împrejurări. Acest mod de desfășurare a acțiunii devine nu numai atrăgător ci și o lecție practică de psihologie și sociologie. Vi-l recomand cu căldură!
Prof. Elena Lelea