Stevan Mihailov - Viitorul nostru depinde de noi înşine

Mar 11, 2016

La ora actuală, nu cred că românii prin vot pot să aducă vreun beneficiu minorităţii. Sunt sigur că şi anul acesta reprezentanţii minorităţii române vor face fel de fel de declaraţii şi înţelegeri politice care nu vor aduce niciun beneficiu minorităţii. Din ce cauză? Pentru că nu ne putem impune.

După zbuciumurile din ultimii ani, unde se află, actualmente, Comunitatea Românilor din Serbia (CRS)?

Este bine că încă putem vorbi despre Comunitatea Românilor din Serbia, în pofida problemelor pe care le are. Dacă nu s-ar fi încăpăţânat conducerea să menţine această asociaţie, astăzi nu mai fi putut vorbi despre Comunitate. De ce este importantă Comunitatea Românilor din Serbia? În 1990, când nu au existat atâtea dezbinări în sânul minorităţii naţionale din Serbia, intelectualii români au înfiinţat Comunitatea Românilor din Iugoslavia la Coştei, a cărei menire a fost să îi unească pe toţi românii din spaţiul fostei Iugoslavii. Este o organizaţie cu o tradiţie de 25 de ani, care a fost marcată anul trecut la Uzdin, cu un concert de Gheorghe Zamfir.

În anul jubiliar, Comunitatea Românilor din Serbia a avut multe activităţi.

Comunitatea Românilor din Serbia are semnat un parteneriat cu Institutul Cultural Român din Bucureşti. Este un fapt bine cunoscut. Festivităţile de Ziua Limbii Române au devenit tradiţionale. În fiecare an organizăm spectacole de teatru pentru copiii din şcolile româneşti. Anul trecut, spectacolele au avut loc la Satu-Nou şi Sân-Mihai, iar anul acesta le vor putea urmări copiii din Uzdin, Alibunar ş.a. Membrii filialei CRS din Cuvin a cerut introducerea orelor de limba română în această localitate, pentru ca şi copiii lor să aibă posibilitatea să înveţe limba română cu elementele culturii naţionale. Cererea noastră a fost aprobată.

Un segment de activitate foarte important la CRS este reactivarea tineretului. Considerăm că acesta este un lucru esenţial pentru viitorul minorităţii noastre. În acest sens, în cadrul Comunităţii Românilor din Serbia am înfiinţat Direcţia tineretului, care a desfăşurat o serie de activităţi. În vara anului trecut, împreună cu Fundaţia Judeţeană de Tineret Timiş am organizat o tabără unde tinerii au învăţat despre implicarea în societate, după care tinerii din Straja au renovat în întregime curtea şcolii cu cheltuieli minime. Primăria le-a asigurat vopsea şi alte lucruri necesare.

În concluzie, pot spune că au fost multe activităţi, dar, după părerea mea, CRS trebuie să fie mult mai prezentă. CRS este cea mai mare organizaţie a românilor din Serbia. Acest lucrul îl confirmă rezultatele obţinute la alegerile pentru Consiliul Naţional, când Comunitatea Românilor din Serbia a primit cele mai multe voturi de la înfiinţare până acum. Considerăm că este un rezultat foarte bun, având în vedere modul cum am funcţionat şi că am desfăşurat campania fără vreun sprijin financiar.

La sediul filialei Comunității Românilor din Serbia din Satu-Nou, reprezentanții Comunității s-au întâlnit cu domnul Jerom Kelle

De ce este importantă existenţa Comunităţii Românilor din Serbia? Care ar fi rolul ei în actualul context social-politic şi cultural, când consiliile naţionale au preluat organizarea şi asigurarea funcţionării acelor domeniilor de activitate care sunt importante pentru dezvoltarea şi menţinerea unei comunităţi naţionale, cum este şi cea română?

Fiecare minoritate îşi are organizaţia ,,umbrelă”. Aşa este la români, slovaci, maghiari şi la toţi ceilalţi. Pentru minoritate este bine să existe păreri divergente, dar constructive. Vă dau un exemplu. Anul trecut, la Parlamentul European, dacă nu era prezentă Comunitatea Românilor nu s-ar fi ridicat problema bisericii şi nici alte greutăţi cu care este confruntată minoritatea română. În consecinţă, recomandările CRS au intrat în recomandările Comisiei Europene pentru aderarea Serbiei la Uniunea Europeană. Întrebarea d-voastră este vastă. Închipuiţi-vă, dacă CRS nu ar fi existat în aceşti 25 de ani, minoritatea ar fi fost într-un alt stadiu, cu mult mai negativ decât la ora actuală, deşi nu putem spune că minoritatea română nu merge spre bine. Mai sunt mult multe de făcut şi multe lucruri trebuie schimbate.

Cum apreciaţi situaţia actuală în minoritatea noastră?

Dacă ar fi să comparăm momentul actual cu prima zi de după Primul Război Mondial sau de după cel de-al Doilea Război Mondial, concluzionăm că situaţia este mult mai rea decât era atunci. Să nu uităm că în 1918 în această parte a Banatului au trăit în jur de 80.000 de români. La ora actuală, după statisticile oficiale, suntem în jur de 25.000. Închiderea claselor cu limba de predare română nu este un lucru îmbucurător.

Numărul românilor scade la fiecare recensământ şi constatăm că după cel de-al Doilea Război Mondial la niciun recensământ nu s-a înregistrat o creştere a populaţiei, factorii fiind diverşi. O pierdere foarte mare a avut loc după Primul Război Mondial, când intelectualii români au emigrat în România, iar noua minoritate română din Serbia a rămas fără elita ei, fără liderii săi. Convenţia Şcolară a îmbunătăţit situaţia. La vremea respectivă, satele româneşti au cunoscut o renaştere culturală. În ansamblu, minoritatea română a desfăşurat o activitate culturală bogată. Avem festivaluri cu tradiţie de peste 50 de ani. Observăm că la festivalul de teatru numărul trupelor participante s-a micşorat, comparat cu situaţia de acum 10, 15 ani.

Dacă ar fi să facem o comparaţie între activitatea societăţilor culturale astăzi şi acum 10,15 ani, ajungem la concluzia că situaţia nu este îmbucurătoare. Vizitând satele româneşti şi filialele Comunităţii Românilor din Serbia din localităţile cu un număr mai mic de români, am conchis că la pierderea identităţii s-a ajuns în felul următor: mai întâi societăţile cultural-artistice şi-au sistat activităţile, după care s-au stins clasele cu limba de predare română. La Cuvin, şedinţele trebuie să le ţinem în limba sârbă. Este poate un caz unic şi interesant. Oamenii, deşi ştiu că sunt de origine română, nu mai vorbesc româneşte, dar şi-au dorit să introducă ore de limba română pentru odraslele lor. Acest fapt s-a realizat. Comunitatea Românilor din Serbia poate contribui foarte mult, dar trebuie luate măsuri globale. La ora actuală, suntem capabili să desfăşurăm acţiuni la nivel local. Am amintit exemplul Cuvinului, marcarea Zilei Limbii Române, organizarea spectacolelor pentru copii şi activităţile tinerilor. Dacă vrem să îmbunătăţim lucrurile, trebuie să înţelegem, mai întâi, că minoritatea română din Serbia nu dispune de măsuri globale. Asta nu depinde numai de CRS. Nu trebuie să inventăm nimic, ci doar să analizăm principiul de funcţionare a altor minorităţi. Să zicem că minoritatea maghiară este la treapta cea mai de sus din punctul de vedere al organizării. Mai mult, beneficiază de un sprijin înseamnat din partea Ungariei.

Ne puteţi da exemple concrete?

Da, sunt exemple pe care le-aş putea aminti. Este bine cunoscut faptul că etnicii maghiari care studiază sau învaţă în limba maghiară sunt bursieri ai statului maghiar. Aceasta este o modalitate de promovare a şcolii. Noi, aşa cum am amintit, suntem confruntaţi cu problema închiderii claselor cu limba de predare română şi nu doar din lipsă de elevi. Sunt cazuri în care părinţii, deşi ambii sunt români, îşi înscriu copiii la clasele cu limba de predare sârbă, chiar dacă aceştia au posibilitatea să frecventeze cursurile în limba română. O astfel de măsură s-ar putea aplica şi în Serbia. La ora actuală, la noi în ţară sunt în jur de o mie de elevi români la şcolile generale. Vă mai dau un exemplu. Observ că pe internet se vehiculează ştiri despre cetăţenia română. Sunt foarte multe asociaţii se folosesc de acest lucru. Cetăţenia română nu a fost schimbată, ci a fost adoptată o ordonanţă de urgenţă. În repetate rânduri, Comunitatea Românilor din Serbia a fost invitată la Senatul României, la consultări privind problema cetăţeniei române.

Ordonanţa de urgenţă nu se referă la criteriul etnic. Există două categorii de cetăţeni pentru obţinerea cetăţeniei: cei care au avut contribuţii la propăşirea identităţii româneşti şi cei care au contribuţii sportive, fie ei români, sârbi, maghiari sau de altă naţionalitate. Am fost nemulţumiţi de o asemenea decizie, deoarece am considerat că criteriul etnic este cel de bază. Românii din Serbia ar trebui să aibă dreptul să obţină cetăţenia română pe criteriul etnic, adică dacă sunt de origine români. Vorbim de toţi românii. Trebuie să subliniez un lucru, fiindcă se pun foarte multe întrebări. Încă nu pot fi predate actele pentru obţinerea cetăţeniei române, iar asociaţiile româneşti nu vor avea niciun rol în acest proces.

Aţi amintit relaţia maghiarilor din Voivodina cu ţara lor mamă. Consideraţi că România i-ar putea sprijini pe românii din Serbia într-o măsură mai mare, indiferent de schimbările politice de la Bucureşti?

Da. Sprijinul pe care ni-l oferă România, patria mamă, desigur că ar putea să fie mai mare. Instabilitatea politică din ultimii ani în România a fost negativă. În decurs de patru ani s-au schimbat trei miniştri pentru Românii de Pretutindeni şi câţiva secretari de stat. În fiecare an, în toate instituţiile din România au fost schimbări, inclusiv la cele care îi vizează pe românii de pretutindeni. Pe noi, românii din Serbia, nu ne interesează care partid politic este la guvernare în România. Statul Român trebuie să aibă o continuitate, să dispună de nişte criterii clar definite cum ar putea susţine păstrarea identităţii româneşti a românilor din Serbia. Aici trebuie să existe o continuate, oricine ar fi la guvernare. Asta se întâmplă în Ungaria, care are o politică clar definită pentru maghiarii de pretutindeni de la care nu se abat, oricare partid ar veni la guvernare. Nu putem spune că nu se face nimic, deoarece sunt foarte mulţi tineri care îşi fac studiile în România, aceştia fiind chiar şi bursieri ai statului român. Este un lucru benefic.

În fiecare an, în jur de o sută de tineri merg la studii în România, ceea ce nu este un lucru mic. Trebuie să vedem cum îi putem implica pe aceşti tineri, după ce îşi termină studiile şi încep să profeseze, în viaţa socio-culturală a românilor din Serbia. Cred că aceasta este ideea de bază. Avem un număr mare de intelectuali, însă puţini dintre aceştia se implică în problemele românilor din Serbia.

În organele centrale de stat, la nivel de republică, nu avem niciun reprezentant român. I-aţi amintit pe maghiari. Ştim cum sunt reprezentaţi politic în Parlamentul Serbiei şi că au mai mulţi secretari de stat. Este de prisos să vorbim de implicarea lor la nivel provincial. Ar putea românii să dispună de o mai bună organizare politică?

Situaţia din cadrul minorităţii maghiare în Serbia este un rod al activităţii constante de câteva decenii. Minoritatea română din Serbia ar putea beneficia de acelaşi lucru, însă nu astăzi, nici mâine şi nici la anul; poate peste doi, trei ani, datorită acţiunilor clar definite. Maghiarii au un partid politic care se bucură de sprijinul larg al minorităţii lor. Aici desigur că intervin şi dezbinările pe care le avem noi. La ora actuală, nu cred că românii prin vot pot să aducă vreun beneficiu minorităţii.

Sunt sigur că şi anul acesta reprezentanţii minorităţii române vor face fel de fel de declaraţii şi înţelegeri politice care nu vor aduce niciun beneficiu minorităţii. Din ce cauză? Pentru că nu ne putem impune. Dacă am fi avut un număr de vot considerabil, cum are minoritatea maghiară, desigur că problema s-ar pune cu totul altfel. Din păcate, la ora actuală angajare politică în Serbia nu există. Avem persoane de origine română care activează în diferite partide politice sârbeşti, însă ele nu reprezintă o politică minoritară în ansamblu. Aţi amintit exemplul minorităţii maghiare, care poate trimite, independent, deputaţi în Parlamentul Serbie. În Adunarea Voivodinei este cu totul altă poveste. Sunt mult mai mulţi şi desigur că de pe aceste poziţii pot să se angajeze pentru minoritatea lor.

Acum vin cu o constatare şi cu o întrebare. Dacă ar fi să facem o analiză a rezultatelor din urma alegerilor, vom ajunge la concluzia că în localităţile cu populaţie maghiară majoritatea covărşitoare o are Uniunea Democrată a Maghiarilor din Voivodina. Să zicem că mâine se înfiinţează un partid românesc sau că deja există. Dacă ar apărea la proximele alegeri, ce scor ar avea în localităţile cu populaţie românească? Cred că majoritatea îşi pot da seama. De aceea, în momentul de faţă acest lucru nu este posibil.

Încă nu avem posibilitatea să ne adunăm forţele, să ne coagulăm. În loc să construim ceva, ne consumăm energia cu lucruri destructive. Acest lucru o să ne coste foarte mult. De fapt, ne costă deja de pe acum. Dacă nu vom avem puterea să ieşim din acest mod de funcţionare, va veni vremea când va fi prea târziu şi când nu se va mai putea face nimic. Astăzi, pentru românii din Serbia încă se mai poate face ceva.

Valentin Mic