Istoria umanității înmagazinată în cip-uri cu durata eternă

Apr 17, 2016

Cercetătorii departamentului Optoelectronics Research Center din cadrul Universităţii Southampton (Marea Britanie) au reuşit să amplifice foarte mult atât capacitatea de stocare a datelor, cât şi durata memoriei, ajungând astfel la cifre uluitoare: cristalul de cuarţ special dimensionat poate stoca până la 360 Tb de date pe un interval de timp de 14 miliarde de ani.

Ei au reuşit aceasta folosind pentru imprimare un laser de lumină la scară de femtosecunde pe un singur strat subţire de sticlă de cuarţ nanostructurată. Cu această tehnologie se poate stoca efectiv întreaga cunoaştere şi istorie a umanităţii, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, într-un volum mic de memorie. Pentru a avea idee cât durează o femtosecundă, putem să comparăm distanţele pe care le parcurge lumina într-o perioadă scurtă de timp. Se ştie că într-o secundă o rază de lumină parcurge aproximativ 300 000 de kilometri; într-o nanosecundă (care înseamnă a miliarda parte dintr-o secundă), lumina parcurge aproximativ 30 de centimetri; într-o femtosecundă, aceeaşi rază de lumină parcurge doar 300 de nanometri, adică o distanţă puţin mai mare decât cea mai mică bacterie cunoscută. Un alt mod de a ne gândi la ceea ce înseamnă durata unei femtosecunde este următorul: o femtosecundă este pentru o secundă ceea ce o secundă este pentru aproximativ 32 de milioane de ani.

Tehnica de imprimare a datelor utilizează impulsurile laserului de femtosecunde pentru a le scrie astfel în structura 3D a cristalului de cuarţ, la scara nanometrică.

Savanţii au numit această memorie ca fiind o „memorie 5D”, pentru că ea include cele trei dimensiuni cunoscute ale spaţiului fizic şi alte două dimensiuni care sunt responsabile pentru codarea polarităţii şi a fascicolului de lumină ce creează punctele. În plus, această memorie de cuarţ se dovedeşte a fi rezistentă şi la temperatură: depozitarea corectă a informaţiei rezistă până la o temeperatură exterioară de 157 grade Celsius.

Cercetătorii au stocat deja în această memorie câteva dintre textele importante ale umanităţii: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, lucrarea Optica a lui Newton, Magna Carta şi Biblia în ediţia Regelui James (considerată cea mai apropiată de forma textului original).

Odată cu această tehnologie foarte avansată de stocare a unui volum imens de date pentru o perioadă de timp practic nesfârşită elimină posibilitatea pierderii unor informaţii foarte preţioase despre omenire, aşa cum s-a petrecut în cazul arderii manuscriselor antice din Biblioteca din Alexandria.

Sursa: edituradaksha.ro