Mesiciul - locul unde cerul este mai aproape de pământ (2)

May 29, 2016

Localitatea Mesici timp de un secol a fost unica aşezare românească din Voivodina fără lăcaş de cult. Localnici au improvizat o capelă care a servit loc de închinăciune.

În 6 aprilie 2008, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului alături de Preasfinţitul Daniil, Episcopul Daciei Felix, împreună cu un sobor de preoţi din Voivodina, Timoc şi România, au pus piatra de temelie pentru prima biserică ortodoxă română din Voivodina ce urma să se construiască după 80 de ani, fiind şi prima biserică românească în Mesici. De construcţia noului locaş de închinare s-a ocupat părintele iconom stavrofor Cornel Juica, care este şi parohul acestei comunităţi româneşti. ”Nu a fost uşor, dar prin ajutorul credincioşilor, a oficialilor sârbi şi români, a fraţilor de credinţă şi limbă, biserica a fost terminată. La 28 august 2011, Preasfinţitul Daniil, Episcopul Daciei Felix, a târnosit biserica parohială cu hramul ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din acest sat.

La temelia bisericii au fost puse trei pietre din locuri istorice ale României, care trebuie să se constituie ca un liant duhovnicesc între românii care trăiesc de o parte şi de alta a frontierei - o piatră de la Sarmizegetusa, ca să ne aducă aminte de obârşia noastră strămoşească, una de la Mănăstirea Prislop ca să fie sfântă şi una de la Densuş, de la cea mai veche biserică din Balcani. Aceste trei pietre le-am adus ca un simbol al unităţii noastre cu patria-mamă. Mesicenii vin la biserică, căci aici își păstrează identitatea.”, a ținut să evidențieze părintele Cornel Juică, parohul din Mesici, relatează Mariana Stratulat și Vasilie Petrică în săptămânalul Libertatea.

”Din cele mai vechi timpuri, viaţa culturală culturală a mesicenilor era concentrată în jurul Bisericii. Aşadar, pentru înfrumuseţarea serviciilor divine la Mesici a existat un cor bărbătesc încă de la sfârşitul veacului trecut, care pe lângă cântecele bisericeşti, a cântat şi cântece laice. Acest cor a cântat până la primul război mondial. La Mesici a funcţionat şi o trupă de teatru, între anii 1890 - 1900. Grupul vocal bărbătesc a fost înfiinţat în 1919 şi la început a fost dirijat de Iosif Micu, iar corul mixt s-a înfiinţat la 1920, datorită îvăţătoarei Elisabeta Vladisau. Imediat după înfiinţarea corului, la Mesici s-a înfiinţat Reuniunia de Citire şi Cântări.

Dar, mândria şi simbolul satului a fost şi a rămas fanfara „Turturica”, înfiinţată la 28 februarie 1934”, aflăm de la prof. Ionel Drăghici, actualul dirijor al fanfarei, care în urmă cu câţiva ani, împreună cu soţia sa, Lavinia Dărghici au contribuit la reactivarea vieţii culturale la Mesici, înfiinţând orchestră şi formaţie de folclor. Au participat la festivaluri, au prezentat programe în sat de o rară frumuseţe, au avut succese frumoase, dar din cauza numărul tot mai mic al tinerilor mesiceni, în momentul de faţă, activităţile culturale de acest gen, nu mai sunt posibile. Accentul este pus pe activitatea fanfarei, care de la începutul existenţei sale, a dus faima mesicenilor în întreg Banatul, ba chiar şi în afara lui.

În anul 1939, Sima Laţcu naşul fanfarei, a ridicat crucea de piatră montată în faţa Casei Culturale din loc. În anul 1957 s-au început lucrările la Casa Culturală. Pe lângă materialele de construcţie, s-a primit ajutor financiar de la Cercul Vârşeţ. Lucrările au fost finalizate în 1962. La intrare în Casa Culturală se găseşte placa din marmură neagră în memoria luptătorilor căzuţi pe câmpul de luptă, din anul 1955. În anul 1929 fanfara din Mesici a participat la renumitul aero-miting din Vârşeţ, iar la 13 septembrie 1936, la o mare sărbătoare de la Timişoara. De-a lungul anilor, s-au prezentat la Festivalul Fanfarelor, la Trompeta Bănăţeană, la diferite manifestări, iar în ultimul timp, participă doar la evenimentele din sat.