Cavalerii Teutoni în Țara Bârsei

Jul 04, 2016

Țara Bârsei este numită și Depresiunea Brașovului sau Depresiunea Curburii Carpatice și este situată în zona dintre localitatea Apaţa la nord, Munții Piatra Mare, Postăvaru și localitatea Bran la sud, Munții Perşani şi Măgura Codlei la vest și râurile Tărlung, Râul Negru și Olt spre est. Denumirea ei provine de la râul Bârsa care este unul din principalele cursuri de apă din Depresiunea Brașovului. De la Bârsa, numele din care provine și Brașovul (ambele nume având probabil aceeași origine) a derivat bârsan (bârsană) care desemnează lână lungă și aspră.

În 1211, depresiunea a fost donată de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei Cavalerilor Teutoni drept mulțumire pentru că aceștia au apărat granițele de sud-est ale Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni aparțin unui ordin catolic german  care avea o orientare religioasă și militară. A fost format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. Pe lângă serviciul militar din Tara Barsei, teutonii aveau ca scop, de asemenea, să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă și sa exploateze minele de aur și de argint din Transilvana, relatează cunoastelumea.ro.

Cetatea Feldioara

Ei au ridicat numeroase cetăți fortificate de lemn (în cei 14 ani de ședere), cu sprijinul populației de aici și au colonizat zona cu țărani și meșteșugari germani, care ajutau la bunul mers economic al cetății. Aceștia au fost denumiți în timp sași și s-au așezat alături de populația autohtonă. Cu timpul, teutonii și-au extins tot mai mult stăpânirea asupra teritoriilor suplimentare, în zone necontrolate de regatul Ungariei și le-au pus oficial sub autoritatea Papei datorită legăturilor marelui maestru al ordinului, Hermann von Salza, cu împăratul romano-german Frederic al II-lea și cu Papa Honoriu al III-lea. În 1225, regele Ungariei  a expulzat definitiv din Țara Bârsei Ordinul Cavalerilor Teutoni.

Cetatea Râșnovului

Cavalerii Teutoni au lăsat o moștenire bogată zonei prin construcțiile pe care le-au ridicat. Pe unele le-au lăsat neterminate, ele fiind continuate de localnici împreună cu meșteșugarii sași. Este cazul cetăților și castelelor (Râșnov, Bran, Feldioara) și a bisericilor evanghelice fortificate, ca cele din Cristian, Harman, Prejmer și Sânpetru.

Cetatea Râșnovului are o istorie care se întinde până la epoca bronzului. Pe Dealul Cetății s-au găsit urme de fortificații din această perioadă. Cercetările din 2010 par să confirme localizarea în această arie a cetății dacice Comidava sau Cumidava, cum apare pe un monument datat între anii 222-235. Exista teorii care susțin că înainte de venirea teutonilor a existat o cetate țărănească la ridicarea căreia au participat nu numai râșnoveni, ci și vecinii lor din Vulcan și Cristian. După plecarea Cavalerilor Teutoni, în urma lor rămâne o cetate din lemn, care e reconstruită din piatră de comunitatea locală.

Castelul Bran

Castelul Bran este strâns legat de legenda lui Vlad Țepeș, dar nimic nu dovedește că el ar fi locuit aici. În trecut, pasul Bran-Rucăr lega drumurile ce purtau negustorii din Orientul Mijlociu până-n Flandra și Germania, asa ca Branul era vamă. Castelul este și  locul unde s-a odihnit, o perioadă, inima Reginei Maria după ce a fost adusă de la Balcic, în urma cedării Cadrilaterul. Principesa Ileana, una din cele două fete ale reginei Maria, a adus în secret inima la castelul Bran. Aici avea  regina alt refugiu unde îi plăcea să stea. Cutia cu inima a fost depusa de principesa Ileana într-o capelă lângă castel.