FOTOGRAFIA minimalistă, mai mult cu mai puţin

Aug 10, 2016

Oamenii de multe ori complică lucrurile mai mult decât au nevoie. Asta e adevărat, mai ales în fotografie. În ambele cazuri, preferăm simplitatea.

Ca fotografi , avem uneori tendința de a face compozitii reduse și de a poziţiona subiectul pr incipal în fotografie în aşa fel încât să ocupe o suprafață mare din cadru. Suntem de părere că, dacă este important, trebuie să ne concentrăm pe acesta, să punem accentul pe subiect. Pe de altă parte, un zoom out unde subiectul principal ocupă doar o suprafață mică din cadru, poate crea imagini magnifice.

Contrar a ceea ce ar părea la prima vedere, tendinţa minimalistă în fotografie este receptivă la inovaţii, atâta timp cât se respectă normele minimalismului. Fraza ,,mai mult cu mai puţin” nu există pentru nimic.

În fotografie, aceasta înseamnă că toată atenția este canalizată spre subiectul fotografi ei, fără multe elemente care ar distrage atenția privitorului. Realizarea fotografiilor care ar face parte din categoria minimalist nu este atât de simplă. Elementele care sunt puse în fotografie trebuie să fie păstrate la nivel minim şi să corespundă ideii centrale.

Frank Wright a spus odată:,,Simplitatea și odihna sunt calitățile care măsoară adevărata valoare a oricărei opere de artă”. Cu cât o lucrare este mai simplă, cu atât este mai influentă și mai valoroasă. Claritatea imaginii depinde de focalizare. De multe ori ţinem cont de margini, asigurându-ne că nu intră în cadru nimic irelevant ce ar putea să diminueze valoarea subiectului.

O compoziție perfectă este una simpla.

Simplitatea în sine este o artă, iar fotograful trebuie să-şi perfecţioneze abilităţile în mod continuu. Schimbarea percepţiei asupra lumii ar putea să fi e un factor important pentru a obține adevărata fotografi e minimalistă. Mai multă practică creează splendoarea.

Fotograful indonesian Hengki Koentjoro practică arta minimalismului într-o serie de fotografii numită ,,minim”. Imaginile alb-negru sunt evidente, puternice, ca siluete întunecate în contrast cu lumina și fundalurile aproape strălucitoare. Multe dintre imaginile lui iau loc în jurul apei unde ceața este adesea prezentă, iar subiectele fotografi ate pot fi văzute cum dispar în nori misterioşi. Fiecare fotografie are un punct focal distinct, datorită liniilor îndrăznețe și designului creat între culorile întunecate și luminoase. Liniile încețoșate creează scene în care este difi cil să se facă distincția dintre cer, orizont și linia țărmului de apă.

Fotograful Hengki Koentjoro depășește cu mult lumina perfecta și desenele umbrelor în fotografi a lui minimalistă. Ca un nativ indonesian, a urcat vârfurile munților Java, unde aerul este subțire. Imaginile cu care s-a întors suntsuprafețe mari și atmosferice. Koentjoro este, în esență, atât un observator cât și un sculptor fascinant al naturii. El a învățat meseria la Institutul Brooks pentru Fotografie în Santa Barbara, California. Pentru el, să vadă și să simtă natura este eliberator. Cu scopul de a traduce un peisaj direct în alb-negru, el lasă dă curs liber imaginației, alunecând în roluri artistice surprinzătoare. Astfel, el pare a privi prin ochii unui călugăr budist în pădurile tropicale din Java de pe locul templului Borobudur sau compune un peisaj dramatic din nori și vârfuri muntoase, în care adâncurile spațioase. Perspectivele folosite în imaginile sale surprind momentul.

Norii și crestele munţilor par atât de mari și totuși atât de aproape, de parcă cerul ar avea reguli diferite în Indonezia. Koentjoro are un simț fi n pentru tonuri monocromatice și favorizează aceste subiecte orientate spre minimalism. Astfel, stilul său pare sigur și bogat în formă. Atras de o atmosferă plină de viață, printr-o dramă narativă sau vizuală, Koentjoro transformă fotografiile sale de natură în clipe lungi atemporale.

Marin Mohan (Tinerețea 5, 2014)