Canonizarea Maicii Tereza

Sep 06, 2016

Papa Francisc a aprobat sanctificarea Maicii Tereza, una din cele mai influente femei din istoria bisericii şi pe dată de 4 septembrie a.c. a fost săvârşită canonizarea acesteia. Decizia vine la 19 ani după moartea călugăriţei, care şi-a dedicat aproape întreaga viaţă pentru ajutorarea celor săraci din Calcutta, India.

Maica Tereza, născută Anjezë Gonxhe Bojaxhiu (se citeşte Anieza Gonge Boiagiu), Gonxha înseamnă "floare înmugurită", a crescut într-o bogată familie de albanezi catolici. Ea a primit de la părinţii săi o educaţie religioasă solidă. Când avea zece ani, tatăl îi moare pe neaşteptate; acesta a fost motivul pentru care, în anii ce au urmat, s-a dedicat şi mai mult credinţei sale. La doisprezece ani, se decide să devină călugăriţă. Ea a fost deosebit de consecvenţă în acest sens, la 18 ani cerând să fie primită în ordinul Loreto, scrie pentru-curiosi.blogspot.rs.

Acest ordin călugăresc îşi angajase membrii mai ales în sistemul educaţional din Bengal/India. Totuşi, Maica Tereza nu a plecat direct în India, fiind mai întâi trimisă la centrală ordinului Loreto din Irlanda. La dată de 28 septembrie 1928, ea a părăsit oraşul natal Skopje, luând calea Irlandei. Dar după doar două luni, i s-a putut împlini visul și a plecat spre Bengal.

La Calcutta şi-a depus primele jurămintele iar în următorii 17 ani a lucrat la St. Mary´s School din Calcutta, mai întâi ca profesoară, apoi ca directoare.

Cu ocazia unuia din periplurile sale prin Calcutta, ea a simţit menirea divină de a ajuta oamenii sărmani. Doi ani mai târziu a primit permisiunea de a-şi părăsi ordinul, fără să renunţe şi la statutul de călugăriţă. În anii care au urmat, Tereza a trăit printre cei mai săraci dintre săraci, în cartierele mizere ale Calkuttei. Celebrul ei portret, apărut în revista LIFE, i-a adus apelativul de "Saint of the Gutters".

În anul 1949, Tereza a devenit cetăţean indian, iar în 1950 a înfiinţat ordinul "Misionarele Carităţii". Membrii acestui ordin trebuiau să depună jurământul de castitate, de sărăcie şi de obedienţă. Acest ordin a fost recunoscut ulterior de către Papa, intrând în subordinea acestuia. Tereza se ocupa în cadrul acestui ordin mai ales de muribunzi, orfani şi bolnavi.

Ea depunea însă cele mai mari strădanii în vederea alinării suferinţelor bolnavilor de lepră. Astăzi, ordinului Maicii Tereza îi aparţin peste 3000 de călugăriţe şi peste 500 de călugări din întreaga lume. Tereza a primit un număr impresionant de premii pentru activităţile sale altruiste. Cel mai important dintre acesta a fost, cu siguranţă, Premiul Nobel pentru Pace, primit în anul 1979. În ceea ce priveşte educaţia medicală deseori improprie a colaboratorilor săi, Maica Tereza obişnuia să spună că "nu succesul, ci credinţa nealterată este importantă." Chiar dacă munca sa a fost apreciată şi recunoscută la nivel mondial, atitudinea ei conservatoare a fost uneori criticată.

Astfel, ea vedea în politica practicată în domeniul avorturilor în multe ţări "cea mai mare ameninţare pentru pacea din lume". Atunci când s-a pus problema, în Irlanda, legalizării divorţurilor, Maica Tereza a chemat irlandezii să dea un vot negativ.

La câteva zile după moartea prinţesei Diana, pe care o regretase profund, la 5 septembrie 1997 a murit şi Maica Tereza. Ea a fost înmormântată la Calcutta, la funeraliile sale participând foarte multe persoane, venite din toate colţurile lumii.